Traderii de materii prime agricole Glencore (111 mil. euro/an), Ameropa (198 mil. euro/an), Nidera (65 mil. euro/an), Bunge (385 mil. euro/an) şi CHS (77 mil. euro/an) au operat schimbări de CEO în România în acest an. Startul schimbărilor a fost dat de plecarea lui Leontin Suciu de la conducerea Glencore România după 17 ani petrecuţi în această poziţie. În locul său elveţienii l-au adus pe executivul rus Peter Kalasnikov, care a mai ocupat poziţii în organigrama Glencore în Rusia.
Luna iulie a fost cea mai fierbinte din punctul de vedere al schimbărilor de CEO din agrobusiness având în vedere că în această perioadă Marcus Wirth a fost numit la conducerea Ameropa după plecarea lui Cezar Iulian Gheorghe, argentinianul Gaston Figarrota a preluat frâiele afacerii Nidera după ce Victor Beznea a ales să pornească un start-up alături de partenerul său Marian Andreev iar Giovanni Quaglia a fost adus de Bunge la Bucureşti pentru a restructura operaţiunea americanilor. Tot în iulie, Ştefan Florescu, fostul director comercial al Bunge, a preluat fotoliul de CEO al traderul CHS, înlocuindu-l în această poziţie pe sârbul Dusan Krunic.
În “linia doua” a organigramelor traderilor multinaţionali de materii prime agricole cele mai importante mutări au fost cele ale lui Florin Brătucu (de la Cargill la Glencore în poziţia de director comercial), Ioanei Singhiorghe (de la Nidera la Prutul Agri Trade în poziţia de director comercial), Valentin Cioroiu (de la Cargill la Nidera în poziţia de director comercial) şi Cristian Mihăilescu (de la Alfred Toepfer la Bunge în poziţia de director comercial).
omerţul cu materii prime agricole este unul dintre cele mai discrete segmente din agricultură, piaţa fiind controlată de companii ce pot fi numărate pe degetele de la două mâini. Multinaţionale precum Cargill, Alfred Toepfer, Glencore, Ameropa sau Bunge au în România afaceri de sute de milioane de euro annual pe care le fac cu câteva sute de angajaţi.
Deşi sunt nume puţin cunoscute publicului larg, aceste companii au un rol cheie în exporturile de materii prime agricole ale României având în vedere că aceste grupuri controlează cea mai mare parte a infrastructurii portuare ce permite livrările în străinătate. Practic, aceste companii decid ce, cât, când şi unde este trimis grâul, porumbul, floarea-soarelui sau orzul românesc.
Rolul executivilor de top în operaţiunile traderilor este unul cheie având în vedere că aceste companii se bazează pe rulaje extrem de mari făcute cu marje de profit mici, cuprinse în general între 1% şi 5%. În consecinţă, o decizie întârziată cu câteva minute poate face diferenţa dintre câştiguri sau pierderi de zeci sau sute de mii de euro.
Pentru traderii multinaţionali piaţa din România este una strategică având în vedere că producţia de cereale locală este în fiecare an între primele cinci din UE dar şi pentru ieşirea la Marea Neagră şi apropierea de economiile cu deficit de producţie de cereale din Orientul Mijlociu şi din nordul Africii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
