Dacă tot „spaţiul” media din ultima vreme dedicat corona ar fi fost folosit în ultimii 20-30 de ani pentru emisiuni în care să fie abordate subiecte inteligente, cu oameni inteligenţi, în folosul României (cercetare, realizări, produse românesti valoroase ş.a.m.d.) – am fi făcut un salt uriaş în istorie. Din plonjeu, ne-am fi uitat peste umăr către ţările cu care-mpărţim acum sărăcia şi am fi aterizat foarte aproape de ţările pe care tot le urmărim de câteva decenii, dar faţă de care n-am reuşit să diminuăm distanţa.
Dar, stiţi şi Dvs., pentru genul acesta de emisiuni nu s-a găsit niciodată spaţiu de emisie (parcă-mi vine şi mie să spun: de ce nu-i puneţi pe fotbalişti să confecţioneze nişte aparate de ventilaţie?). Se spune(a) că n-ar face audienţă. Dacă, totuşi, se întâmpla vreo minune şi apărea vreo 5-10 minute (prin cine ştie ce emisiune de divertisment) omul deştept, inventatorul, creatorul de artă, acesta trebuia să „facă frumos” deşi se simţea penibil în încercarea de a păstra „tonul” şi „ritmul” show-ului.
Chiar şi peste aceste fulgurante momente se-ntindea umbra „cartonului” de publicitate la care realizatorul se grăbea să se tragă, de obicei prin fraza (implacabilă): „Din păcate, timpul dedicat acestui subiect se apropie de sfârşit, sperăm că ne vom revedea şi altădată în aceeaşi formulă”.
Speranţă care, cel mai adesea, nu se îndeplinea pentru că producătorii TV măsurau audienţa („a fost un dezastru cu ăsta”) şi decideau că orice vulpiţă de la capatul lesei vreunui interlop e mai bună decât „deşteptu’ ăla”.
Astăzi, mass media e plină de empatie faţă de necazul abătut asupra lumii. Oare?!
Cu foarte puţine excepţii (oameni care, spre lauda lor, chiar caută soluţii şi pentru care dilema e cheia, iar nu sentinţa), producătorii, realizatorii de ştiri, talk show-uri şi „anchete”, au înfipt târnăcopul într-un filon de aur. Sau, ca să nu amestecăm mineritul şi metalele nobile cu moravurile uşoare, să spunem că au pus mâna pe o nouă Vulpiţă. Îi încurcă puţin numele ăsta al „boalei” din cinci litere şi două cifre (başca liniuţa dintre), dar merge!
Nu vreau să cert pe nimeni. Nu e timp pentru asta. Nu scormonitul în întuneric, ci lumina ne poate salva.
Doar lansez o întrebare: după ce spaima va fi trecut, ce credeţi, vor înţelege ce e important pentru naţiunea asta sau o vor lua de la capăt cu ceea ce ştiu cel mai bine şi ne face nouă ce-i mai rău?!
Ce legatură au cele de mai sus cu vinul? Lumina.
Dacă ar fi să stau sub un bec cu vapori de mercur, care-şi împrăştie „generos” undele mov-alburii (definiţia mea: lumina morţilie) pentru a bea un pahar de vin, n-aş putea.
Aş schimba oricând ieftinul, eficientul, longevivul, mult-răspânditul bec (cu formă indecentă), cu un apus văzut de pe o creastă montană.
O satisfacţie obţinută cu greu, cu urcuş şi, cine ştie, poate, în solitudine.
Dar ce culoare are vinul sus, pe pisc... Şi ce lumină cade pe tot ce te-nconjoară şi pe depărtări. Şi cu ce lumină te-mbraci tu, omul.
- Via Viticola Sarica Niculiţel - Caii de la Letea Ediţie Limitată, Aligoté 2019
- Agape Artă & Natură – VISE, Sauvignon Blanc 2018
- Crama Gabai – Mozaic 2018
1. Via Viticola Sarica Niculiţel - Caii de la Letea Ediţie Limitată, Aligoté 2019
Dacă oenologii n-ar fi curajoşi, dacă terroir-urile n-ar fi suferit modificări (măcar în secvenţa climatică), dacă am opri căutările, vinurile din piaţă ne-ar face nişte plictisiţi plictisitori.
Ce era Aligoté-ul (românesc) cândva, ce ştiam (ce învăţasem) despre el, nu are legatură, aproape, cu Aligoté-ul 2019 de la Sarica (firmă „dragon” în Dobrogea, care procesează de pe aproape 800 de hectare de viţă de vie, din care 400 proprietate).
Pentru că e dezlegare la Peşte în aceste zile, vă spun direct: dacă vă orientaţi repede, puteţi avea pe masă pentru Sarbătorile Floriilor unul dintre cele mai potrivite vinuri pentru preparatele din peşte de apă dulce! Aligoté-ul din Ediţie Limitată Caii de la Letea.
Aromele vinului aparţin acestor zile de primavară cu pomi fructiferi înfloriţi.
Dacă tot stau „la ţară”, la Ciorogârla, am în spatele casei doi caişi, doi meri, doi pruni, doi peri, doi cireşi, doi duzi şi mulţi vişini.
Mi-s dragi. Îi „tai” mai mult din raţiuni estetice. Vom vorbi altă dată despre cum simt că trebuie să te porţi cu pomii atunci când îţi doreşti să ocoleşti atributul „intensiv”.
Până una alta, de aproape o lună-ncoace, tot înfloresc pe rând, şi nu e zi să nu le miros florile. E ceva ciudat.
Îţi dau o stare de visare, de bine, fără ca vreuna dintre ele să poată oferi aroma principală a unui parfum. De fapt, nu au „parfum”, ci un melange de verde proaspăt, fructe şi flori necunoscute.
Aşa e şi la acest Aligoté. Ne place nasul şi, totodată e greu să-i găsim descriptorii. Dar mai important e să simţim, nu să vorbim. Pot identifica o anumită durere, frustrare, a celor care nu pot simţi, a celor care nu pot avea parte de bine, de frumos, de înălţător, de sublim, de preţios (adjective - parţial inventariate de Umberto ECO - Istoria Frumuseţii)
Din „lecţia” despre Aligoté învăţată în trecut recunosc „reavănul” şi pelinul din final. Şi mă minunez de aciditate.
De aceste Florii îmi sărbătoresc şi eu ziua de naştere şi ziua numelui (puţină lume ştie că mă cheamă şi Florin!).
Voi bea, cu paharul plin (contrar uzanţelor) Aligoté-ul ăsta. Şi îmi iau preparatele de peşte de la Victoriţa Pescăriţa.
La Mulţi Ani tuturor celor care poartă un nume de floare!
Dacă vreţi sa vă umpleţi şi Dvs. paharele, accesaţi King.ro sau Finestore.ro.
2. Agape Artă & Natură – VISE, Sauvignon Blanc 2018
Să facem un exerciţiu de estetică şi puţină (pseudo)teorie muzicală.
Ordinea şi măsura, proporţia, stau la baza frumosului.
Practica arhitectonică ar putea fi, chiar şi pentru un neofit, exemplul la îndemână.
Dacă mutăm registrul fără a modifica proporţiile, fugind de „ancient regime”, înseamnă că putem crea un „frumos” nou, necunoscut până acum.
În muzică, îndrăzneţii (audaces fortuna juvat) au creat frumosul mizând pe câte un contrapunct îndrăznet (nu scap de Umberto Eco!) sau jonglând cu consonanţele imperfecte (exemplu: intervalul de cvintă Do-Sol), care, au ajuns să fie nu numai acceptate ci, impetuoase furnizoare de plăcere pentru melomani.
Excurs? Nici vorbă! Sauvignon-ul Blanc de la Agape aparţine unui oenolog artist. Un „dreamer”. Adalbert Marton.
„După 20 de ani” de străinătate (bine, pentru rigoare, doar 17) revine în România, în Timiş (Silagiu) şi munceşte (cu spor) pentru Aramic. Îşi pune, mai apoi, mesajele (visurile) în sticle, prin proiecte personale.
Unul dintre ele (pe lângă CabS lansat în 2018 şi VORBE desenat pentru toamna acestui an), se numeşte VISE.
Eticheta dinamică (pe unele sticle e intrarea în vis – plonjarea, în altele ieşirea).
Vinul în sine: Concertul lui Zamfir cu James Last.
Arome şi gusturi cunoscute care se amestecă (nu ştii când) cu „ceva”-uri universale, distanţând vinul de tipar, dar ridicând publicul în picioare.
După flori de primavară şi fructe-n pârg, crocante, rămân accente picante în nenumărate Caudalii.
Un final de concert de orgă. În 150 de tuburi. Scuzaţi. De sticle. Că atâtea au mai rămas. Din 2000.
Bilete pe Winepoint.ro.
P.S. Vă interesează să „cumpăraţi” un metru de vie? O acţiune de salvare în care vă puteţi implica (primind vin în schimb) aici.
3. Crama Gabai – Mozaic 2018
Sigur, de Florii, peşte. Peşte, peşte, dar poate apar şi nişte fructe de mare, nu?!
Avem un cupaj Cabernet Sauvignon 50%, Fetească Neagră 25% şi Merlot 25% - primul pentru un rosé - al acestei mici crame dobrogene. A propos! Când s-or deschide porţile către vacanţe, pe drumul către mare vă puteţi opri să vă răcoriţi puţin la cramă (foişor afară, frumos!) şi să vă faceţi aprovizionarea cu ce vă place. Pentru că degustarea e permisă. Cineva va trebui să se „sacrifice”, însă, şi să gestioneze elegant nervii celui care se află la volan. Nu încercaţi să îi „traduceţi” ce gusturi descoperiţi. Riscaţi să continuaţi drumul cu BlaBlaCar sau cu vreo maşină de ocazie.
Vinul, în sine, e cam serios, dar ştiu bine că 50% din cei care sunt în faţa unui rose, pot reproşa vinificatorilor că se lasă amagiţi de „superfluu”.
Aşa că e bine să ştiţi de la început: chiar dacă vinul e bine răcit, alcoolul e „acolo” iar corpolenţa (de la Cabernet Sauvignon) e uşor detectabilă.
Farmecul vine de la tuşele de piersică bună, sănătoasă, de Dobrogea.
Vara e aici! Vinul e aproape.
„Aproape” în vremrile astea (păcat de vreme, că e frumoasă) înseamnă butonul acela de pe internet cu coşuleţ.
Pentru vinuri cu superaciditate apăsaţi tasta X.
Pentru vinuri calme... apăsaţi această TASTĂ.
....//////...............
Pentru că au ajuns la modă degustările online (vi le voi prezenta, când se va putea) şi pentru că risc să mă scoateţi din lista de prieteni tot povestindu-vă despre vinuri pe care nu le aveţi în pahar, vă propun să vă fac cunoscute vinurile despre care vom vorbi săptămâna viitoare! De Paşte!
- Crama Histria – Nikolaos, Sauvignon Blanc 2019
- DAVINO – Domaine Ceptura Rouge 2016
- SERVE CEPTURA – Terra Romana Milenium Roşu 2016
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
