Din 1998 şi până în 2013, România a pierdut 10.000 de locuri de muncă din industria de rafinare, perioadă în care capacitatea de procesare a petrolului s-a înjumătăţit, cele mai răsunătoare închideri fiind cea a Arpechim şi a Rafo Oneşti, unele dintre cele mai mari rafinării locale.
„Nu este o surpriză aşa de mare.“ Aceasta a fost prima declaraţie făcută de directorul general al Rafo Oneşti după ce acţionarul majoritar a anunţat că unitatea va ajunge la centrul de colectare a fierului vechi. Din partea Guvernului nu a venit nicio reacţie, singura luare de poziţie fiind cea a Prospecţiuni, acţionar minoritar la Rafo, care a spus că va ataca în instanţă decizia AGA calificând acţiunea de trimitere a rafinăriei la fier vechi ca fiind ìun act de sabotaj împotriva economiei naţionale.
Pe de altă parte, cifra de afaceri a domeniului a ajuns în 2013 la 18,3 miliarde de lei, de 20 de ori mai mult decât în 1998, după cum arată datele de la Registrul Comerţului. Evoluţia este de înţeles în contextul în care în 1998 un litru de benzină costa 0,27 lei, iar în 2013 media anului a fost de 5,95 lei. Mai mult, dacă în 1998 barilul de petrol era 16 dolari, în 2013 media de preţ a fost de peste 108 dolari pe baril. Specialiştii din piaţă spun însă că menţinerea capacităţilor de rafinare rămase ar trebui să fie politică de stat, mai ales în contextul în care rafinatorii reprezintă a patra cel mai bine plătită categorie de angajaţi din România.
