#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Sara Şunea, 12 ani, şah: Îmi doresc să ajung măcar o dată pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la o competiţie europeană sau mondială de juniori, să aud imnul României

♦ A descoperit şahul la 3 ani, când tatăl ei juca frecvent şah, moment în care Sara Şunea a devenit curioasă de acest joc ♦ De la a începe să se joace pe tabla de şah până la a alege să facă performanţă în acest sport, nu a durat mult ♦ Sara Şunea a participat la mai multe olimpiade de şah la nivel naţional, campionate şcolare şi naţionale, însă visul ei este de a ajunge pe marile podiumuri internaţionale.

 

1. Cum ai descoperit şahul? La ce vârstă te-ai apucat de acest sport?

Am descoperit şahul la vârsta de 3-4 ani printr-o coincidenţă. Tatăl meu juca şah împreună cu un vecin, iar pentru a mă preocupa şi pe mine cu ceva, mă ducea şi pe mine. Eram cam neastâmpărată când eram mică.De obicei, un meci de-al lor dura două-trei ore, iar eu stăteam pe lângă ei, tot întrebându-i. Am început după şi la grădiniţă, unde am fost remarcată de antrenorul de şah, iar de acolo a fost doar un pas până cândpărinţii mei m-au dus la un club de şah, Tinerii Lei Baia Mare. Îmi amintesc că după trei săptămâni în clubul de şah, la cinci ani, m-au trimis părinţii în tabăra de iarnă cu clubul.

2. De ce ai ales şahul şi nu un alt sport? Ce te-a atras?

Cred că strategia e cea care m-a atras şi mi-a pus imaginaţia la încercare. Trebuie mereu să găseşti cele mai bune soluţii şi să te descurci în cele mai dificile situaţii. Dar îmi plac şi sporturile fizice, încerc de două ori pe săptămână să ajung la antrenamentele de handbal.

3. Ce îţi place cel mai mult la acest sport?

Sunt o fire competitivă şi, de asemenea, îmi place mecanismul gândirii din acest sport, faptul că trebuie să îmi fac planuri şi să încerc să fiu cu un pas înaintea adversarului meu. Miruna Diaconu

Îmi place sentimentul pe care îl am după o partidă muncită şi câştigată după 3,4 sau chiar 5 ore.

4. Cum ai ajuns să faci performanţă?

Îmi place ceea ce fac, mă simt în largul meu pe tablă şi cred că acesta este un mic secret.Îmi place să joc şi am avut şansa de a participa la multe concursuri, din care am învăţat şi am crescut. Eram de mică pe podium, de cele mai multe ori pe locul I şi îmi plăcea cum mă simţeam , aşa că am continuat. Rezultatele mele de pe parcursul ultimilor doi ani se datorează muncii pe care o fac aproape zilnic 3-4 ore, fie împreună cu antrenorii mei, fie individual, şi, nu în ultimul rând, sprijinului familiei mele, care mereu este alături de mine.

Programul pe care Federaţia Romană de Şah l-a demarat în 2023, alături de marele maestru indian Ramesh, declarat cel mai bun antrenor din lume anul trecut, a fost de astfel un pas mare şi foarte important pentru mine şi cred că pentru toţi copiii angrenaţi în acest program.

Consider că acum învăţ ce înseamnă performanţa, că mai am foarte multe de învăţat ca să pot să zic că performez în acest domeniu, dar am privilegiul de a învăţa de la cei mai buni, atât la nivel mondial, cât şi la nivel naţional, sper să ajung cât mai departe.Mă simt într-adevăr norocoasă.

5. Cât de dificil a fost parcursul tău până aici?

Nu ştiu dacă pot să spun că a fost dificil sau nu, mie mi s-a părut normal. În mod sigur cu bucurii, dar şi cu supărări şi lacrimi pe obraz. Din fiecare turneu, am cate ceva de învăţat, chiar dacă consider că a fost bun sau mai puţin bine jucat.

Anul trecut a început foarte bine, patru medalii le Campionatele Naţionale, două de aur şi două de argint, chiar dacă eu eram în primul an la U12, după care medalia de argint european pe echipe. Era mijlocul anului şi eu mă simţeamdin ce în ce mai bine şi cu chef de joc. A urmat un Campionat European, la Mamaia,în care am terminat pe locul IV, pierzând la criterii de departajare locul II. Am fost bucuroasă, pe de o parte, dar pe de alta parte şi tristă, pentru că am jucat bine turneul, dar nu am reuşit să prind podiumul. A fost un moment greu, lumea mă felicita, toată lumea mă încuraja, dar eu nu puteam să fiu la fel de fericită ca şi ei în acel moment.

A urmat un Campionat Mondial, la care, din păcate, nu am reuşit să mă concentrez şi nu a ieşit cum mi-am dorit. A fost dificil să accept că nivelul meu nu este acelaşi, că parcă uitasem şahul jucat în urmă cu o lună, dar am luat-o ca pe o lecţie, pe care sper că am învăţat-o şi care o să îmi fie de folos.

6. Care au fost cele mai grele momente în sport şi cum ai reuşit să le depăşeşti?

Cred că momentul de care vă spuneam mai sus, cel de la Campionatul Mondial din Egipt a fost cel mai dificil. Cred că îmi doream un rezultat la fel de bun sau mai bun ca la Mamaia şi nu am reuşit să mă concentrez ca să am aceleaşi rezultate. Toată lumea îmi spunea că nu e nimic, că se întâmplă, dar eu nu găseam o explicaţie în momentul acela, doar că simţeam că nu sunt eu. A fost un moment dificil, dar am avut alături echipa şi am reuşit să las acest moment mai puţin plăcut în urmă. Zic echipa, pentru că părinţii şi antrenorii mei, Cătălin Ardelean şi Gergely Szabo, gândesc mereu la fel.

  7. La ce club eşti înscrisă?

Am dublă legitimare, LPS Satu Mare şi Academia de Şah Maramureş, un club nou din Baia Mare, pe care antrenorii şi părinţii mei l-au deschis.

8. Ce te-a învăţat şahul până acum? Cum te-a ajutat să te dezvolţi?

Mi-a dat multe, dar în mod sigur m-a învăţat să fiu ambiţioasă, determinată, săam mereu un plan sau chiar mai multe şi în viaţa de zi cu zi. Simt că îmi îmbunătăţesc felul de a gândi şi găsesc soluţii.

9. Cum reuşeşti să faci faţă cu şcoala şi cu sportul?

Sunt elevă în clasa a V-a la Colegiul Naţional "Vasile Lucaciu“ din Baia Mare. La începutul anului şcolar nu a fost foarte uşor, a trebuit să trec de la doamnele mele învăţătoare, care mi-au fost alături cinci ani, la profesori şi colegi pe care nu îi ştiam. Din fericire, simtsprijinul lor şi mă ajută să recuperez rapid lecţiile pierdute. În mod sigur,şahul m-a ajutat foarte mult pe partea aceasta. Simt că pot să recuperez repede, să am atenţia distributivă şi puterea de concentrare mai mare, pentru a putea recupera din mers lecţiile la care am lipsit.

10. Ce titluri/premii ai obţinut până acum?

Nu ştiu să spun exact câte, dar, la nivel naţional, am început în 2021, prin două medalii de bronz la Campionatele Naţionale. Tot în acel an am simţit şi cum e să fii pe treapta cea mai înaltă a podiumului, reuşind două medalii de aur şi una de argint la Campionatele Naţionale pe echipe. Pentru mine a fost şi o reuşită personală, terminând neînvinsă acel concurs. A urmat 2022, cu două medalii de aur la probele mele preferate, şah clasic şi blitz. Tot în 2022 am câştigat locul I la Olimpiada Naţionala de şah, destinată copiilor din gimnaziu, eu fiind cea mai mică participantă, fiind clasa a III-a atunci.Anul 2023a început cu un al doilea loc la Campionatele Naţionale Şcolare, urmat de medalii la fiecare probă a Campionatului Naţional, aur şah clasic, aur dezlegări şi argint la şah rapid şi blitz. Medalia de argint de la Campionatele Europene pe echipe a fost prima medalie la nivel european şi e o medalie specială pentru mine. A urmat locul al patrulea la Campionatul European de la Mamaia. Cred că cel mai important e că jocul meu se îmbunătăţeşte de la an la an, îmi doresc să îi descopăr noi secrete.

Anul acesta, am participat la Campionatul Naţional de Senioare. Am avut meciuri tari, din care am avut multe de învăţat. M-am bucurat să fiu acolo, să joc alături de cele mai bune jucătoare ale României.

11. Ce titluri visezi să obţii?

Cel mai mare vis al meu este cel de a ajunge Mare Maestră la masculin, adică GM. Drumul este lung şi până atunci îmi doresc să ajung măcar o dată pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la o competiţie europeană sau mondială de juniori, să aud imnul României. Mama îmi spune că este un sentiment unic.

12. Care sunt sportivii tăi preferaţi şi de ce?

Idolii mei în şah sunt Ian Nepomniachtchi, Fabiano Caruana şi Magnus Carlsen deoarece îmi place stilul lor de joc. Pe primii doi am avut şansa de a îi vedea şi de a participa alături de ei la un simultan, în cadrul etapei de Grand Chess Tour de la Bucureşti. Dar mă uit şi învăţ şi din alte sporturi şi de la alţi sportivi de performanţă.

13. Ce ar trebui să ştie un copil care se apucă de şah? De ce să joace şah?

Cred că un copil mic ar trebui să ştie că o să poată să îşi facă propriile planuri de cucerire, că poate să îşi plănuiască bătălia şi să îşi construiască pe tablă propria fortăreaţă. În timp, o să îşi dea seama că o să înveţe să fie independent, că o să aibă o putere de concentrare mai mare şi încredere în forţele proprii.