#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Radu Niţu, lider în clasamentul mondial al juniorilor la sabie: Olimpiada este visul meu de când am intrat prima oară în sala de scrimă. Voi începe să concurez exclusiv la seniori începând cu sezonul 2024-2025

♦ Radu Niţu, 19 ani, se află pe primul loc al clasamentului mondial la sabie masculin junior, iar rezultatele sale de până acum l-au propulsat în această poziţie. A început să practice scrima la 6 ani, iar astăzi a adunat în palmares diferite titluri naţionale, europene şi chiar mondiale la categoriile de vârstă la care a participat. Odată cu trecerea la categoria de seniori, Radu Niţu îşi doreşte să obţină calificarea la Jocurile Olimpice.

 

1. Cum ai început să practici acest sport? Ce vârstă aveai?

Am început scrima la 6 ani la CS Riposta, primul club privat de scrimă din România, care la vremea aceea opera în Sala Floreasca. Arma mea este sabia.

2. De ce ai ales scrima şi nu un alt sport? Ce te-a atras cel mai mult la acest sport?

Sunt pasionat de sport de când mă ştiu. Copil fiind, am făcut atletism, tenis, înot, schi, patinaj, dar mai ales mi-a plăcut să joc fotbal. ÎI admiram pe Gheorghe Hagi, dar şi pe Andre Agassi şi Michael Jordan. Evident, mi-ar fi plăcut să fac şi fotbal, sunt puţini băieţii care nu-şi doresc să facă fotbal, dar a fost intuiţia părinţilor mei că scrima e sportul care mi se potriveşte cel mai bine, atât fizic, cât şi mental. Am fost, e drept, norocoşi să găsim din prima încercare antrenorii potriviţi, locul potrivit şi în scurt timp, după câteva luni de antrenamente, m-am îndrăgostit de acest sport. Probabil că gestiunea deciziei strategice în miimi de secundă pe planşă este ce defineşte acest sport, iar asta m-a provocat de la momentul la care am înţeles regulile jocului. Şi azi pot să spun că aici se face diferenţa, în abilitatea de a te adapta dinamicii fulgerătoare a jocului şi a acţiona „in a blink“. Evident, abilitatea aceasta se construieşte în timp, cu mult efort, în sute de competiţii şi mii de ore de antrenament.

3. De ce ai ales să faci sport de performanţă?

Sigur, au contat rezultatele şi, după ce ai fost campion naţional 5-6 ani la rând, de la 9 la 14 ani, începi să te gândeşţi că poate acesta este drumul tău. Am câştigat şi competiţii internaţionale de copii, încă de la 11 ani, şi am debutat la Campionatele Europene de cadeţi la 14 ani. Am putut astfel să văd cum arată competiţia la nivel mondial şi măcar şi din punct de vedere comparativ mă gândeam că aş putea să fiu în sportul acesta la fel de bun ca cei mai buni de vârsta mea. Deci pot să spun că decizia de a o lua pe drumul performanţei a venit natural pe baza rezultatelor, dar nu a fost doar asta. Am mers bine şi cu şcoală în paralel pentru că, trebuie să o spun, există o legătură strânsă între un anumit nivel de educaţie şi acest sport.

4. Ce înseamnă sportul de performanţă? La ce a trebuit să renunţi?

Disciplină şi creativitate, rezilienţă şi entuziasm. Evident, planificare şi organizare riguroase, suport de specialitate, pregătire fizică, tactică, susţinere psihologică. Renunţi la multe, dar câtă vreme este o decizie personală, asumată, renunţarea nu înseamnă frustrare, ci alegere.

5. Care a fost parcursul tău în acest sport? Cât de dificil a fost?

Fără lipsa de modestie, am făcut câteva premiere în scrima românească. Spre exemplu, sunt singurul sabrer care a câştigat titlul european, atât la juniori cât şi la tineret, în acelaşi an. Am fost desemnat juniorul anului în scrima în 2023 şi respectiv juniorul anului (în toate sporturile) la Gala Sportului Românesc în 2024. O selecţie de rezultate ar fi: campion naţional cadeţi, juniori şi tineret, individual sau cu echipa- 2018, 2019, 2021, 2022 şi 2023; Argint la CE juniori individual Novisad 2022, Argint la Gimnaziada Normandia 2022, Argint la CM juniori echipa Dubai 2022, Aur la CE juniori  echipa Tallinn 2023, Aur Cupa Mondială juniori  individual Tunis 2023, Aur şi Argint Cupa Mondială juniori echipe şi individual Budapesta 2023, Aur la CE juniori echipe Napoli 2024.

6. Care au fost cele mai dificile momente şi cum ai reuşit să treci peste ele?

Dificultăţie generate de pandemie în programul de pregătire, anularea competiţiilor din acea perioadă, haosul generalizat din sport au reprezentat momente foarte dificile într-o perioadă  în care făceam trecerea de la cadeţi la juniori. Au fost şi competiţii în care am pierdut, deşi porneam favorit. E foarte complicat să gestionezi eşecul de pe o zi pe alta, să pierzi sâmbătă la individual, dar să fii capabil să conduci echipa spre victorie 48 de ore mai târziu, asta în condiţiile în care în scrimă o zi de competiţie are cel puţîn 10 ore. Că să nu mai spun că de anul trecut, de când studiez în Statele Unite, de multe ori zbor joi noaptea din Chicago şi trebuie să fiu perfect apt sâmbătă de dimineaţa să dau ce-i mai bun pe planşă să zicem tocmai la Cairo sau Tbilisi, pentru că duminică să zbor înapoi şi luni să fiu pregătit să particip activ la un curs sau un seminar.

7. Cât de dificil este să practici acest sport în România? Care sunt cele mai mari impedimente pe care le-ai întâlnit?

În Bucureşţi sunt câteva cluburi de scrimă care au grupe de la toate categoriile de vârsta, inclusiv copii sau amatori. Deşi baza de selecţie este redusă, numărul de sportivi legitimaţi în România este poate de zece ori mai mic decât cel din Franţa, de exemplu, în scrimă, România a avut întotdeauna rezultate strălucitoare.

Este într-adevăr şi dificil şi costisitor să practici acest sport. Dificil pentru că nu te poţi antrena singur şi nici nu te poţi „juca scrimă“, aşa cum poţi juca tenis la perete sau fotbal cu colegii în spatele blocului. Antrenamentele de scrimă sunt specializate, cu echipamente şi logistică deosebite, în săli dedicate. Este deci nevoie de programare, calendar, ore fixe.  Este nevoie de echipament.

Toate acestea costă. Spre exemplu, e nevoie de măcar două rânduri de echipament pe an, unul de practică, unul de concurs. Competiţiile se ţin cel puţin la nivel naţional, iar participarea presupune de multe ori costuri suplimentare cu deplasările  etc.

8. Care este costul anual pentru practicarea acestui sport?

Depinde de nivel. Costurile pentru un sportiv U13 care participă la competiţii internaţionale ar putea ajunge şi până la 1.000 euro pe lună. Costurile cresc pe măsură ce creşte categoria de vârstă. În majoritatea ţărilor, acest sport este subvenţionat, susţinut de sponsori puternici sau de alte instituţii, spre exemplu, de universităţi. În Statele Unite, marile universităţi au cluburi de scrimă foarte puternice care acoperă în mare parte costurile studenţilor sportivi cu practicarea acestui sport.

9. La ce titluri aspiri? La ce competiţii vrei să ajungi?

Olimpiada este visul meu de când am intrat prima oară în sala de scrimă.

Din sezonul viitor, voi concura doar la seniori. Sunt deja Campion European de Tineret şi am participat la câteva concursuri de seniori în ultimul an, reuşind chiar să acced în tabloul principal. Totuşi, decizia mea este să fac o tranziţie lentă spre seniori urmând să concurez exclusiv la seniori începând cu sezonul 2024-2025. Va începe astfel pentru mine o nouă etapă al cărei obiectiv este calificarea la Jocurile Olimpice. Va fi evident un drum greu, în competiţie sunt sportivi care au şi zece ani de experienţă în plus şi sute de competiţi mondiale şi olimpice.  Am încredere că voi reuşi.

10. Ce planuri ai pe viitor?

În prezent, sunt student în primul an la Universitatea Notre Dame, Statele Unite ale Americii, unde studiez ştiinţe politice şi sociale. Universitatea Notre Dame este nu doar în top 20 universităţi americane, ci şi campioană universitară de scrimă a Statelor Unite în ultimii cinci ani. Sunt student al Universităţii, dar şi sportiv al clubului universitar Notre Dame Fencing.  Am ales Statele Unite pentru că sistemul lor universitar face posibilă performanţa sportivă şi academică în acelaşi timp. Că dovadă că acest sistem funcţionează perfect, în acest moment, echipa olimpică de sabie a Statelor Unite este formată din studenţi şi foşti studenţi ai marilor universităţi.

În ce mă priveşte, îmi doresc deci nu doar să devin şi eu campion universitar al Statelor Unite, dar şi să-mi finalizez cu succes studiile universitare aici.

11. Ce înseamnă titlul de campion mondial la juniori pentru ţine?

În prezent, sunt pe primul loc în rankingul mondial de juniori al FIE. Am avut un parcurs foarte bun în ultimele două sezoane şi asta m-a propulsat pe prima poziţie, asta după ce am trecut prin toate poziţiile din top 5 în sezoanele anterioare. Este un sistem bazat pe punctele acumulate în competiţiile internaţionale acreditate de FIE şi este în continuă schimbare, dar voi încerca să-mi apăr poziţia la Campionatul Mondial de Juniori de la Riyadh din aprilie 2024, competiţie care încheie sezonul actual.

12. Cine te-a sprijinit cel mai mult pe acest drum al performanţei?

Performanţa nu se face de unul singur. O echipă întreagă de oameni lucrează pentru mine: în primul rând, m-a susţinut familia, antrenorii mei de la club din România şi din State, antrenorii mei de la loturile naţionale, colegii sabreri, prietenii mei. Le sunt recunoscător.

13. Care sunt lipsurile României la acest sport? Cum este să concurezi cu sportivi din alte ţări care investesc mai mult în sport?

Din păcate, avem multe lipsuri. Acest sport este subfinanţat de stat şi insuficient promovat, iar mediul privat este prea puţin interesat să îl susţină. Deşi există o şcoală românească de scrimă, foarte mulţi tehnicieni şi sportivi activează în străinătate, practic în toate colţurile lumii. Este nevoie de planificare strategică, de un program naţional de susţinere a cluburilor, de promovare în mediul privat. Îndrăznesc să propun modelul american şi universităţilor româneşti.

Diferenţa între sportivii din alte ţări care investesc mai mult în sport şi sportivii români este că primii sunt mult mai numeroşi. Lor le este mai facil să se antreneze, nivelul mediu este mai ridicat şi în felul acesta participarea la competiţiile internaţionale le este mai la îndemână.

14. Ce abilităţi dezvoltă scrima? De ce ar trebui copiii să se apuce de acest sport?

În primul rând, cred că practicarea scrimei poate ajuta la găsirea unui echilibru perfect între intelect, corp şi spirit. Decizii limită, gândire strategică, coerentă şi concentrare maximă, pe toate le exersezi şi le trăieşti pe planşă, dar în acelaşi timp îţi modelează caracterul. Scrimerii sunt oameni educaţi, curioşi, empatici, ştiu să piardă cu demnitate şi să rămână cu picioarele pe pământ când câştiga.