#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Ioana Vanesa Velcea, baschet, 14 ani: Baschetul m-a învăţat să fiu disciplinată, să mă concentrezşi să îmi gestionez timpul eficient. M-a învăţat să fiu perseverentă şi să nu renunţ niciodată la obiectivele mele

♦ Ioana Vanessa Velcea practică baschetul de la 8 ani şi joacă de anul trecut la echipa de senioare a CSM Alexandria. A obţinut la Campionatul Naţional de Baschet U13 trofeul de Cosgeter, iar la U14 alte trei trofee, anume Best Five, Cea mai bună pasatoare şi Trofeul de Cosgeter.

 

1. Când ai descoperit baschetul şi cum ai ajuns să îl practici?

Consider că baschetul m-a descoperit pe mine, fiind o simplă întâmplare contactul meu iniţial cu acest sport. Meritul îl au antrenorii mei Mădălin şi Costina Piperea, cărora le mulţumesc enorm şi o să le rămân datoare pe viaţă. Au fost pilonii principali în a-mi arăta tainele acestui sport, pe care am ajuns rapid să îl iubesc.

 

2. Ce te-a atras cel mai mult la acest sport?

La început, totul a fost o joacă, ce mă atrăgea cel mai tare era faptul că aveai oportunitatea de a te „lupta“ cu panoul şi inelul pentru un strop de satisfacţie. Când mingea intra în coş, simţeam că am învins adversarul. Aveai şansa să câştigi clipe de bucurie la fiecare aruncare. În momentul de faţă, apreciez cu totul altceva la baschet: combinaţia unică de putere fizică, abilităţi tehnice şi strategie. Mă fascinează ritmul alert al jocului, cooperarea în echipă şi emoţia de a marca un coş sau de a trimite o pasă decisivă.

 

3. La ce vârstă te-ai apucat de baschet?

La vârsta de 8 ani.

 

4. La ce club eşti înscrisă?

Activez la CSM Alexandria, în echipa de senioare şi la CSS Alexandria la juniori.

 

5. Cum a fost parcursul tău în acest sport?

Unul destul de spectaculos, dacă mă gândesc la realizări. Însă, în spatele acestora, stau multe ore de antrenamente şi jocuri. Important e ce realizezi pe termen lung, iar întreg parcursul meu de până acum face parte dintr-un proces de lungă durată, pentru că îmi doresc să obţin performanţe cu acest sport. Nu doar eu, ci toate coechipierele mele. Este un joc de echipă, iar această mentalitate ne-a fost insuflată încă din primele zile de către domnul Mădălin Piperea.

 

6. Ce te-a determinat să mergi mai departe?

Pasiunea şi dorinţa de a-mi îmbunătăţi abilităţile în baschet m-au determinat să merg mai departe. În plus, susţinerea şi încurajarea familiei, antrenorilor şi prietenilor m-au motivat să continui să muncesc din greu şi să-mi urmez visul în acest sport.

 

7. Ce te-a învăţat baschetul?

Baschetul m-a învăţat multe lecţii valoroase. Am învăţat să fiu disciplinată, să mă concentrez şi să îmi gestionez timpul eficient. M-a învăţat să fiu perseverentă şi să nu renunţ niciodată la obiectivele mele. De asemenea, m-a învăţat să am încredere în mine şi în colegele de echipă, să comunic eficient şi să lucrez în echipă.

 

8. Care au fost cele mai grele momente şi cum ai reuşit să le depăşeşti?

Nu pot spune că am avut neapărat parte de astfel de momente. Am învăţat să iau ce-i mai bun din fiecare eşec. De multe ori, din înfrângeri avem de câştigat mai mult decât din victorii. Momentele grele le privesc ca pe nişte provocări şi îmi impun să le depăşesc cu succes.

 

9. Ce medalii/titluri ai obţinut până acum?

Cu echipa am reuşit să obţinem titluri încă de la babybaschet şi minibaschet, ca mai apoi să câştigăm titlul de campioană la U13 şi vicecampioană la U14. Cel mai important lucru este că avem continuitate şi am reuşit să formăm o echipă solidă.

Obiectivele mele n-au fost niciodată medaliile, deşi pe plan personal ele nu au lipsit, dovada făcând-o ultimii doi ani în care am căştigat titlul de MVP la categoriile U13 şi U14. Au venit natural, pe măsura muncii depuse.

Pe lângă cele menţionate anterior, la Campionatul Naţional de Baschet U13  am obţinut şi trofeul de Cosgeter, iar la U14  alte 3 trofee: Best Five, Cea mai bună pasatoare şi Trofeul de Cosgeter.

Fac parte şi din echipa de baschet a şcolii unde învăţ, cu care am obţinut în anul 2022 locul III şi Trofeul de Cosgeter la Olimpiada Naţionala a Sportului Şcolar, iar anul acesta locul I la aceeaşi olimpiadă de baschet.

 

10. Ce titluri îţi doreşti să mai obţii?

La juniori fiind crescute în spirit de învingători, nu avem cum să nu ne gândim la titlul de campioane în fiecare an. Poate unii vor spune că nu este necesară presiunea asta la vârste fragede, însă credem că învăţând să gestionăm astfel de emoţii de pe acum, ne va fi mai uşor să tratăm momentele dificile ce vor apărea în meciuri decisive pe parcursul carierei.

Pe plan personal, îmi doresc să devin o variantă mai bună a mea în fiecare zi, să ajut atât echipa de juniori, cât şi echipa de senioare.

 

11. Cum reuşeşti să faci faţă şi cu şcoala şi cu sportul?

Gestionarea timpului şi prioritizarea sunt cheia pentru a face faţă atât şcolii, cât şi sportului. Îmi fac un program clar şi stabilit în avans, care include timp dedicat studiului, antrenamentelor şi odihnei. Comunic constant cu profesorii mei pentru a îi informa despre competiţiile sau antrenamentele la care trebuie să particip şi îmi organizez temele şi studiul în funcţie de acestea.

 

12. Cine te-a susţinut cel mai mult în acest sport?

Am avut privilegiul de a fi susţinută de oameni remarcabili, care mi-au oferit sprijin necondiţionat şi încurajare constantă. În primul rând, familia mea a fost mereu acolo pentru mine, fiindu-mi suport moral şi emoţional în fiecare pas al drumului meu în baschet. Părinţii mei m-au încurajat să îmi urmez pasiunea şi să muncesc din greu pentru a-mi atinge obiectivele. Ei mi-au fost mereu alături la meciuri şi antrenamente, oferindu-mi susţinere şi încurajări constante.

De asemenea, antrenorii mei au avut un impact decisiv asupra parcursului meu în baschet. Aceşti oameni dedicaţi şi pasionaţi m-au ghidat pe drumul perfecţionării şi m-au învăţat atât aspectele tehnice ale jocului, cât şi valorile şi principiile care stau la baza baschetului. Ei mi-au oferit încredere în abilităţile mele, m-au motivat să depăşesc limitele şi să mă dezvolt continuu.

Nu pot să uit nici de colegele mele de echipă, cu care am petrecut nenumărate ore de antrenamente şi competiţii. Prin prietenia noastră şi prin susţinerea reciprocă, am crescut împreună ca jucători şi am învăţat să construim o echipă puternică şi unită.

Nu în ultimul rand, suporterii noştri au avut un rol important în călătoria mea. Fie că erau părinţi, prieteni sau simpli admiratori ai jocului, aprecierea şi încurajarea lor constantă mi-au dat putere şi determinare să continui să lupt şi să mă perfecţionez.

În concluzie, sunt recunoscătoare pentru fiecare persoană care m-a susţinut şi mi-a fost alături în acest sport minunat. Fiecare dintre aceşti oameni a avut un impact profund asupra parcursului meu în baschet şi le sunt datoare pentru sprijinul necondiţionat şi încrederea în mine.