#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Amalia Ghioc, 14 ani, gimnastică: Sportul ar trebui să facă parte din viaţa oricărui copil, indiferent dacă este vorba de sport de performanţă sau doar de a petrece timpul liber

♦ Amalia Ghioc a început la cinci ani să practice acrodance, sport la care a reuşit să obţină mai multe medalii de aur, însă ulterior a făcut trecerea către gimnastică aerobică, unde şi aici vrea să facă performanţă. Trecerea de la acrodance la gimnastică aerobică nu a fost uşoară, însă Amalia Ghioc nu s-a dat bătută şi îşi doreşte să ajungă campioană naţională.

 

1. Cum ai ajuns să practici gimnastica? La ce vârstă te-ai apucat?

La vârsta de 5 ani am început, aşa cum, probabil, s-a întâmplat cu cei mai mulţi copii la vârsta aceasta, am fost dusă de părinţi la un club sportiv din apropierea casei. Acolo mi-am întâlnit antrenoarea,  pe Diana Deac. Se pare că a fost dragoste la prima vedere, pentru că după aproape nouă ani suntem încă împreună.

2. De ce ai ales gimnastica şi nu un alt sport? Ce te-a atras cel mai mult la gimnastică?

Nu cred că am ales, ci mai degrabă lucrurile au venit cumva de la sine. Până acum trei ani am concurat în competiţii în secţiunea de acrodance atât la individual, cât şi la grup.  Cumva cred că gimnastica aerobică era ceva ce trebuia să urmeze.

3. Care a fost momentul în care te-ai decis să faci performanţă? De ce ai ales acest drum?

Performanţă am făcut de la bun început, doar că nu în gimnastică aerobică, ci în acrodance. Deşi există multe asemănări, sunt în acelaşi timp sporturi foarte diferite.

4. Cine te-a motivat să mergi mai departe?

Antrenoarea mea m-a motivat şi nu mă refer aici la ea doar ca la un model de sportiv de performanţă, ci mai degrabă la modul în care în permanenţă găseşte pentru mine noi provocări şi obiective.

5.  La ce club eşti înscrisă?

Sunt înscrisă la Asociaţia Club Sportiv Duble D, club sportiv afiliat la Federaţia Română de Gimnastică Aerobică.

6. Cum a fost evoluţia ta în acest sport?

Acum trei ani, am făcut trecerea de la acrodance la gimnastică aerobică. La început, a fost destul de greu, eram obişnuită din competiţiile de acrodance să fiu mereu pe primele locuri. În gimnastica aerobică, lucrurile stau un pic diferit, orice greşeală, cât de mica, înseamnă depunctare. Primul şoc a fost la Campionatele Naţionale de Gimnastică Aerobică din 2021, unde m-am clasat pe locul 24 din 40 şi ceva de sportive. Anul trecut, în schimb, am ratat finala la individual la mustaţă, iar anul acesta, în noiembrie, vom vedea.

7. Care au fost cele mai dificile momente şi cum ai reuşit să trece peste acestea?

Unul dintre cele mai dificile momente a fost cel menţionat mai sus, dupa naţionalele din 2021 mi-am sunat părinţii şi le-am spus că renunţ. M-am întors de la Arad, unde s-a ţinut concursul, am stat două zile acasă şi apoi le-am spus părinţilor că trebuie să merg la antrenament să mă pregătesc pentru anul următor.

Un alt moment dificil a fost chiar anul acesta, în luna martie, cu o săptămână înainte de prima competiţie din 2023, Cupa Cetăţii Deva, a trebuit să mă operez de apendicită. Primul meu gând a fost că am dezamăgit pe toată lumea, antrenori, colegele de la trio şi grup.

8. Ce titluri/medalii ai obţinut?

În acrodance am multe atât la nivel national, cât şi international. Câteva sunt: Plovdiv - locul 2 la individual şi locul 1 la grup; Budapesta -  locul 1 la individual şi la grup; Barcelona YAGP, 2022 locul 1  formaţie, acesta din urmă este un concurs foarte mare la nivel Mondial. Nu le mai ştiu numărul, probabil peste 30, majoritatea locul 1, atât individual, cat şi cu grupul.

În gimnastica aerobică e abia începutul, anul trecut, la trio ne-am calificat în finală pe locul al doilea, apoi în finală am iesit pe locul al cincilea. Suntem campioane naţionale cu formaţia la aerobic dance, iar  la individual am ratat finala cu foarte puţin.

9. Care sunt obiectivele tale ca sportivă? Ce titluri vrei să obţii şi la ce competiţii doreşti să mai participi?

Obiectivele vor fi stabilite împreună cu antrenoarea după naţionalele de anul acesta. Este ultimul meu an la categoria de vârstă 12-14 ani. Urmează categoria juniori. Vom vedea, eu cred că va fi totul bine.

10. Cum reuşeşti să te ocupi şi de şcoală şi de sport? Cum arată o zi din viaţa ta?

Până acum, lucrurile au stat foarte bine, am reuşit să mă descurc cu toate. O zi din viaţa mea nu e nimic complicat, 6-7 ore de şcoală, 3 ore de antrenament zilnic, plus în weekend. Ce râmăne este pentru teme. Anul acesta este un pic mai complicat, sunt clasa a 8-a, încă un concurs/examen în plus.

11. Ce te-a învăţat acest sport?

Să fiu echilibrată în primul rând, să îmi gestionez mai bine emoţiile, să îmi găsesc motivaţia de a continua chiar şi atunci când lucurile nu îmi ies aşa cum vreau.

12. De ce ar trebui să se apuce un copil de acest sport, după părerea ta?

Cred că beneficiile nu ar trebui nici măcar enumerate pentru că sunt atât de multe, sportul ar trebui să facă parte din viaţa oricărui copil, indiferent dacă este vorba de sport de performanţă sau doar de a petrece timpul liber.