Business sportiv. Sportul românesc vrea să atragă mai mulţi bani privaţi, însă companiile îşi întorc cu greu capul către acest domeniu. Ciprian Marica: „Sportul nu este o prioritate în România, cu greu ne vom desprinde de banii statului şi să atragem mediul privat în sport dacă nu le oferim nişte beneficii“

♦ Sportul românesc se finanţează în mare parte din banii veniţi de la bugetul de stat, care sunt puţini comparativ cu alte state europene ♦ Camelia Potec, preşedintele Federaţiei de Nataţie: „Bugetul pe care îl avem în momentul de faţă este în jur de 1 mil. euro, care nu înseamnă nici 5% din ce au alte federaţii la nivel internaţional“ ♦ Dan Şucu, fondator al Mobexpert şi acţionar majoritar la Rapid: „Statul trebuie să intervină acolo unde sporturile nu beneficiază de multă vizibilitate, dar la fotbal statul nu ar trebui să mai participe“.

Mediul sportiv vrea să devină tot mai puţin dependent de banii statului, care şi aşa sunt insuficienţi, însă companiile private îşi îndreaptă cu greu privirea către acest domeniu. Cea mai mare provocare pentru cluburile şi structurile sportive este să atragă finanţări din mediul privat, însă lipsa rezultatelor, dar şi un public mult prea mic al sportului de performanţă sunt principalele motive pentru care companiile nu îşi îndreaptă atenţia către sport.

„Sportul nu este atractiv, sportul nu este un business în România, ar trebui, dar nu este un business. Nu poţi să aplici nimic în România, realitatea noastră nu este cea din Occident, realitatea nostră este cu totul şi cu totul alta, noi inventăm lucruri, nu le adaptăm. Nu avem o strategie, nu există o continuitate la nivel de minister. Sportul nu este o prioritate în România şi greu vom reuşi să ne desprindem de stat şi să atragem mediul privat în sport dacă nu le oferim nişte beneficii“, spune Ciprian Marica, unul dintre acţionarii Farul Constanţa, în cadrul evenimentului Game On: Uniting Business and Sports for Community Development, organizat astăzi de Camera de Comerţ Elveţia-România (CCE-R).

El precizează că publicul din România căruia se adresează sportul este mult prea mic comparativ cu fanii din alte ţări. Deşi aşteptările sunt mari, adaugă el, echipele de fotbal locale nu se pot compara cu marile cluburi europene, mai ales că nivelul finanţărilor este mult prea mic.

„Un totem de la un centru comercial este probabil mai vizibil decât sigla unei companii de pe tricoul unei echipe“, mai spune Marica.

Dan Şucu, fondatorul Mobexpert şi acţionarul majoritar al Rapid, spune că sportul ar trebui împărţit în două categorii, pe de o parte, sportul de masă, iar pe de altă parte, sportul de performanţă, elita.

„Dacă vorbim de sportul de masă, vorbim de sute de mii de copii care ar trebui să vină să facă sport, să înveţe să obţină ceva prin propriile forţe, acesta este un subiect şi banii statului sunt mai mult decât necesari şi bineveniţi. Dacă vorbim de sportul de elită, aici lucrurile sunt diferite.

Statul trebuie să intervină acolo unde sporturile nu beneficiază de multă vizibilitate, dar ,la fotbal, statul nu ar trebui să mai participe“, spune Dan Şucu.

Sportul ar trebui să fie business, iar decizia unei companii de a finanţa o echipă sportivă este luată în funcţie de beneficiile pe care le va avea în final compania, fiind în final vorba de cum va arăta un return of investment.

Sportul rege, fotbalul, atrage cei mai mulţi bani, fiind de altfel şi cel mai popular, deci cel mai vizibil, însă cu toate aceastea, finanţările sunt incomparabile cu ceea ce se întâmplă la marile cluburi de fotbal din Europa.

De o subfinanţare vorbeşte şi Camelia Potec, preşedintele Federaţiei Române de Nataţie şi Pentatlon Modern, care susţine că circa 90% din banii structurii vin de la bugetul de stat, deşi şi-ar dori ca dependenţa faţă de stat să ocupe procentul cel mai mic. „Ne luptăm în fiecare an pentru finanţare. Din păcate, suntem finanţaţi, peste 90%, de la guvern prin minister sau prin agenţie. Ca şefi ai federaţiei, suntem consideraţi întotdeauna că mergem la cerşit atunci când batem la uşile ministerelor sau la uşile partenerilor privaţi“, spune Camelia Potec. Miruna Diaconu

„Bugetul pe care îl avem în momentul de faţă este în jur de 1 mil. euro, care nu înseamnă nici 5% din ce au alte federaţii la nivel internaţional“, spune Camelia Potec.

Rocada guvernamentală, prin care PSD preia şefia guvernului, face ca Ministerul Sportului, condus de Eduard Novak, să dispară.

La finalul anului trecut, bugetul Ministerului Sportului a fost stabilit la 580 milioane lei, ceea ce înseamnă o scădere de 3% faţă de anul anterior. Din aceşti bani, doar 162 milioane lei au mers către federaţii.

Structurile sportive reprezentantive la nivel naţional cu cel mai mare buget sunt Federaţia Română de Canotaj (14 mil. lei) şi Federaţia Română de Nataţie şi Pentatlon Modern (5,8 mil. lei).

Radu Petre, managerul Sport Arena Streetball şi membru în Comisia de 3X3 din cadrul FIBA, spune că banii statului oferă o siguranţă, însă reversul medaliei este că acest confort poate duce la neperformanţă.

„Banii publici sunt cei mai atractivi, nu trebuie să dai foarte multă socoteală odată ce i-ai obţinut. La banii privati, nu e aşa. Banii publici ne creează un fel de siguranţă şi ne ţin cumva din a ne performa. Partenerilor noştri trebuie să le raportăm. Sportul este business, că ne place sau nu. Spre exemplu, NBA este doar despre business, dacă ai succes, faci profit, dacă nu, intri în faliment“, spune el.

Dan Manolescu, preşedinte al Camerei Consultanţilor Fiscali şi tax partner la Soter & Partners, spune că potenţialul de sponsorizare de pe plan local este de circa 1 miliard euro.

„Mecanismul sponsorizării din România stabileşte că, de fapt, compania poate în limita a 20% din impozit şi 0,75% din cifra de afaceri să redirecţioneze sumele către o entitate pe care o sponsorizează. Din impozitul pe profit la buget în 2022, cred că au fost undeva la 5 mld. euro, ceea ce statul a încasat deja. Potenţialul ar fi de 1 mld. euro care să fie distribuit prin mecanismul sponsorizării de la firmele care acum l-au plătit la stat şi să nu mai plătească la stat pentru a-l da către diferite domenii“, spune Dan Manolescu.

În cadrul evenimentului organizat de Camera de Comerţ Elveţia-România (CCE-R) a fost dat drept exemplu de bune practici sistemul elveţian, unde sportul face parte din viaţa de zi cu zi a oamenilor, e un obicei al cetăţenilor.  Arthur Mattli, Ambasador al Confederaţiei Elveţiene în România, a declarat că sportul sporeşte reputaţia internaţională a ţării şi stimulează activitatea de business.

„Semnificaţia economică a sportului în Elveţia se extinde dincolo de generarea directă de venituri şi contribuie la sectoare precum turismul, industria ospitalităţii, producţia, asistenţa medicală şi educaţia. Acesta sporeşte reputaţia internaţională a ţării, stimulează activitatea de afaceri şi susţine oportunităţile de angajare“, a declarat Arthur Mattli.

Ion Schiau, membru în board şi lider al grupului de lucru Sport în cadrul Camerei de Comerţ Româno-Elveţiene (CCE-R) şi fondatorul companiei de distribuţie de ceasuri Albini Prassa, a mai adăugat că mediul privat ar trebui să se implice mai multe în susţinerea sportului, iar împreună cu statul şi mediul sportiv să contribuie la crearea unei culturi a sportului.

„Este esenţial ca firmele private să înceapă să investească mai mult în sport şi să-şi folosească resursele pentru profesionalizarea managementului asociaţiilor sportive. Autorităţile locale, sponsorii din mediul privat, sportivii şi asociaţiile sportive trebuie să aibă acelaşi obiectiv, acela de a crea o cultură a sportului. Cea mai mare parte din bugetul unui club sportiv trebuie să vină din sponsorizări din privat în următorii 10 ani. Ecuaţia este simplă: investeşti azi în finanţarea sportului, iar mâine culegi roadele, de la beneficii de imagine, la crearea de noi surse de venituri, până la o echipă de angajaţi mai sănătoşi şi mai productivi“, mai spune Ion Schiau.