Business sportiv. Sportul duce lipsă de specialişti, însă nici viitorul nu arată mai bine. Ciprian Marica: „Nici profesorii nu au experienţă în a le preda cursanţilor ce înseamnă sensul managementului sportiv“

♦ Conceptul de management sportiv a apărut pe piaţa locală doar de câţiva ani, timp însuficient pentru pregătirea specialiştilor ♦ Camelia Potec, preşedintele Federaţiei de Nataţie şi Pentatlon: „În zece ani am reuşit să formăm un singur om, în cadrul federaţiei avem şapte specialişti“ ♦ România are printre cele mai mici procente ale angajaţilor în zona sportivă din Uniunea Europeană.

Discuţia despre cum poate creşte performanţa sportivă locală este strâns legată de subiectul specialiştilor în sport de pe plan local. Dacă sportul local mai reuşeşte să strângă  specialişti pe zona tehnică, în capul piramidei, managementul sportiv, lipsa se simte acut. În timp ce sportul din America sau Europa, indiferent despre ce disciplină este vorba, joacă în altă ligă, în România abia a început să se audă despre managementul sportiv.

În şcoli sau în facultăţi, profesorilor le este cu atât mai greu să le predea o disciplină elevilor sau studenţilor dacă şi lor le este străin conceptul.

„Suntem noi în domeniul managementului sportului şi al clubului, dar noi vrem şi experienţă, dacă am găsi pe cineva care are şi experienţă, ar fi ideal. Nu avem de unde să îi găsim şi realitatea este că sunt tot felul de pariuri, oameni cu care alegi să lucrezi, care nu au experienţă. Le dai o şansă celor la început de drum, nu ai de ales. Nu vreau să spun câţi oameni am schimbat, câţi manageri s-au perindat. Este vorba şi de pasiune şi de implicare, dar nici şcoala nu îi ajută, nu avem o experienţă, nici profesorii nu au experienţă în a le preda cursanţilor ce înseamnă sensul managementului sportiv“, a spus Ciprian Marica, unul dintre acţionarii Farul Constanţa, în cadrul evenimentului Game On: Uniting Business and Sports for Community Development, organizat astăzi de Camera de Comerţ Elveţia-România (CCE-R).

Doar câteva facultăţi din România au programe de management sportiv, printre care facultăţile de sport din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov şi al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, însă disciplinele studiate sunt mai mult aplecate asupra ştiinţei sportului şi pregătirii tehnice, managementul fiind doar o simplă componentă a denumiri programului.

Facultatea de educaţie fizică şi sporturi montane, din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov, are un program de master numit Performanţă sportivă şi management în sport, în a cărui descriere nu se regăseşte deloc disciplina de management.

„Domeniul de master în care se încadrează acest program de studii este Ştiinţa Sportului şi Educaţiei Fizice. Durata studiilor este de 2 ani (120 de credite ECTS). Studenţii masteranzi dobândesc competenţe

teoretico-aplicative din sfera psihomotricităţii în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii şi a eficientizării activităţilor profesionale, îşi perfecţionează capacităţile de evaluare şi investigare interdisciplinare destinate ameliorării cercetării pe componenta de psihomotricitate. Finalizarea acestui program de studii le permite absolvenţilor abordarea mai multor profesii în domeniul fundamental al Ştiinţei Sportului şi Educaţiei Fizice“, se arată pe site-ul facultăţii din Braşov.

Managementul sportiv nu e atât de mult despre tehnicalităţile sportului, cât despre business. Revista Forbes defineşte managementul sportiv ca domeniul care se ocupă cu gestionarea afacerilor în organizaţiile sportive, iar specialişti din acest domeniu se ocupă cu planificarea, direcţionarea, organizarea sau bugetarea

într-o organizaţie sportivă. Mai mult, revista Forbes menţionează că un manager sportiv trebuie să aibă cel puţin o licenţă în Administrarea afacerilor.

Dacă şcoala nu poate pregăti încă profesionişti în managementul sportiv, atunci cine ia rolul de educator?

Participanţii din cadrul conferinţei au ajuns însă la concluzia că specialiştii în domeniu trebuie formaţi, de aici ar trebui să plece cluburile în căutarea de profesionişti în management sportiv.

„Pe mine m-a ajutat foarte mult faptul că am stat cinci ani în Franţa şi am văzut cum funcţionează lucrurile acolo şi am avut acces la tot ce înseamnă informaţii la nivel de cluburi. Am pornit ca manager al federaţiei cu şase oameni, în momentul de faţă avem şate oameni. După zece ani, am reuşit să mai formăm un singur om. Ar trebui să căutaţi oameni pasionaţi în domeniu, care au puţină experienţă şi la nivel internaţional, cred că ajută foarte mult. Trebuie să fii foarte pasionat de sport pentru a putea să adaptezi ceea ce înveţi afară cu ce se întâmplă în România. Dacă nu eşti pasionat, eşti tentat să renunţi pentru că lucrurile sunt mult mai grele în România“, a spus Camelia Potec, preşedintele Federaţiei Române de Nataţie şi Pentatlon.

Lipsa specialiştilor în management sportiv afectează atât modul în care funcţionează cluburile sportive locale, dar şi atenţia autorităţilor centrale pentru acest domeniu. Fără o abordare clară şi pe termen lung, sportul românesc merge din inerţie, tot greul căzând pe sportivi şi antrenori.

Lipsa personalului sportiv nu se vede doar la nivel de management, dar şi pe toate palierele. Cifrele de la nivelul Uniunii Europene arată că România are cel mai mic procent al angajaţilor care lucrează în domeniul sportiv. În România, doar 0,21% dintre angajaţii la nivel naţional lucrează în domeniul sportiv în 2022, potrivit Eurostat. Mai bine decât noi, însă tot pe ultimele locuri în clasament, stau Bulgaria, cu 0,31%, şi Polonia, cu 0,44%.