Dezvoltarea economica asiatica este evenimentul economic al acestor vremuri. Daca va continua in ritmul de crestere pe care l-a avut in ultimele cateva decade, ar putea sfarsi cele doua secole de dominare globala europeana si nord-americana. Japonia a fost promotorul destinului asiatic, insa s-a dovedit prea mica si prea interiorizata pentru a transforma lumea. Urmeaza China, care cu siguranta nu e mica.
Asia este o idee europeana: a fost inventata de greci, in antichitate, pentru a denumi partea non-europeana a Eurasiei. Istoric, aceasta regiune imensa a fost impartita in patru zone mari: vestul, dominat de Islam tipm de aproape 1.400 de ani, nordul, tinutul nomazilor, sudul, leaganul civilizatiei hindu, si estul, dominat cultural si politic de China. La acestea se mai adauga insulele sudice si estice, care formeaza acum Japonia si Filipine.
Astazi, impactul economic al Asiei de vest, se datoreaza exclusiv petrolului. Rusia, impreuna cu ramasitele imperiului sovietic, ocupa nordul Asiei, insa estul, si intr-o proportie mai mica sudul regiunii, sunt responsabile de transformarea vizibila a economiei globale. In 2002, aceste tari contribuiau cu 24% la produsul brut global (calculat la preturi de piata) sau o treime, dupa puterea de cumparare, ingloband 56% din populatia planetei. Cu 50 de ani in urma, regiunea participa cu doar 18% la produsul brut global, cu 55% din populatie. Din aceasta perspectiva, potentialul de dezvoltare pare urias.
Asia se trezeste
Japonia a fost prima tara care s-a dezvoltat in forta, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Dupa ce a fost invinsa in al doilea razboi mondial, Japonia a ajuns, dupa o crestere fulminanta, la statutul de tara dezvoltata. Hog Kong, Taiwan, Coreea de Sud si Singapore au urmat aceeasi traiectorie in anii '50, '60 si '70. Insa cei doi giganti, India si China, traumatizati de interventia occidentala, si-au folosit independenta obtinuta pentru a instaura regimuri socialiste. In anii '80 si '90, majoritatea tarilor asiatice, inclusiv cei doi giganti ai zonei, au ales modelul economiei de piata, orientandu-se spre pietele internationale. Intre primul soc petrolier (1973) si criza asiatica (1998), produsul intern brut pe cap de locuitor, in regiunea Asiei de sud-est, a crescut anual cu o rata de4,2%, ceea ce inseamna ca veniturile populatiei s-au marit de 2,8 ori in aceasta perioada.
Acaesta a fost singura regiune din lume care a reusit sa se dezvolte, dupa socul petrolier, chiar mai repede decat in perioada anterioara. Tarile asiatice "au reprodus (la intensitati diferite) marele salt al Japoniei in perioada de aur" care a caracterizat decadele 1950 si 1960, spune Angus Maddison, specialist in istoria economica. Cresterea urma sa se accelereze. Conform datelor furnizate de Banca Mondiala, produsul intern brut real pe cap de locuitor a crescut cu 3% pe an in tarile asiatice in curs de dezvoltare, in anii '70, cu 4,9% anual in anii '80 si cu 5,4% anual in anii '90.
Diversitate
Regiunea Asiei de sud-est este un adevarat puzzle de credinte si culturi. Aceeasi zona cuprinde cea mai mare democratie din lume (India), cel mai mare stat comunist aflat in tranzitie spre capitalism (China), si cea mai mare tara stalinista din lume (Coreea de Nord). Diversitatea este si economica: aici sunt cinci economii cu venituri mari: Hong Kong, Japonia, Singapore, Coreea de Sud si Taiwan, dar si tari unde venitul real pe cap de locuitor (raportat la puterea de cumparare) este de zece ori mai mic: India, Vietnam, Pakistan, Bangladesh, Mongolia, Laos, Cambodgia si Nepal. La preturi de piata, Japonia, a doua economie din lume, domina regiunea, cu 56% din produsul brut cumulat al zonei. Ca si putere de cumparare, China a fost in 2002, pe locul doi mondial, urmata de Japonia si India si impreuna, aceste trei tari au generat trei sferturi din produsul brut al zonei.
Patru caracteristici
Diversitatea reduce posibilitatile de generalizare, dar daca analizam regiunea in ansamblu, putem observa patru caracteristici de baza a climatului economic.
In primul rand, rolul regiunii in comertul international creste intr-un ritm rapid. In 2001, regiunea Asia-Pacific a generat 24% din exporturile mondiale. Fata de 10% in 1963, si 18% in 1983. Contributia Japoniei s-a diminuat, de la 10% in 1993, la sub 7% in 2001, in vreme ce China creste ca importanta, de la 1% in 1983, la peste 4% in 2001, si pare ca va depasi Japonia in urmatorul deceniu. In 2001, exporturile de marfuri chinezesti le egalau aproape pe cele ale Marii Britanii.
Dezvoltarea Chinei amplifica presiunile resimtite de celelalte tari din zona, mai ales in cazul statelor care se bazeaza pe exporturile marfurilor in care manufactura are un rol esential. Intre 2000 si prima jumatate din 2003, surplusul comercial al Chinei fata de Statele Unite a crescut cu 28 miliarde dolari. In aceeasi perioada, excedentele cumulate realizate de Japonia, Taiwan, Coreea de Sud, Indonezia, Malaezia,, Filipine si Thailanda au scazut cu 26 miliarde dolari.
In al doilea rand, regiunea aisatica reprezinta zona cu cel mai important surplus de capital din lume. Conform ultimului raport "World Economic Outlook", al Fondului Monetar International, Asia de sud si de est a realizat un excedent de cont curent de 246 miliarde dolari, din care 113 miliarde dolari revin Japoniei. Alte 68 miliarde dolari provin din tari proaspat industrializate, prcum Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud si Taiwan, si 65 miliarde dolari din tari in curs de dezvoltare, in principal din China si India. Economiile asiatice finanteaza cheltuilile ridicate de consum ale americanilor.
Dincolo de aceste surplusuri, se afla rate de economisire deosebit de ridicate. Intre 1997 si 2001, rata medie nationala de economisire in tarile asiatice a fost de 37%, ceea ce a oferit regiunii o rata ridicata a investitiilor si exporturi nete de capital de circa 3% din PIB. In prezent, chinezii economisesc 40% din PIB. La extrema opusa, americanii pun deoparte mai putin de 18% din PIB.
De asemenea, guvernele asiatice au reusit sa stranga cantitati impresionante de rezerve in valuta straina, partial pentru ca doreau sa mentina competitivitatea exporturilor, depreciindu-si propria moneda.In plus, criza financiara i-a invatat ca este mai bine sa acorzi imprumuturi, decat sa faci imprumuturi.
In al treilea rand, zona este un magnet pentru investitiile straine directe. In 2002, fluxul de investitii in tarile Asiei de sud-est a fost de 89 miliarde dolari, din care partea leului s-a dus in China, sub forma a 53 miliarde de dolari, fata de numai 3,4 miliarde atrase de India.
In al patrulea rand, expansiunea economica a avut un efect considerabil asupra nivelului de trai al populatiei. Conform datelor furnizate de Banca Mondiala, numarul persoanelor care traiesc cu un buget de sub 1$ pe zi era de 470 milioane in 1990, in Asia de sud-est, ajungand la 261 milioane de oameni in 2000. Din acestia, 204 milioane sunt chinezi, in scadere fata de 361 milioane in 1990.
Intrebari
Si atunci, care e viitorul regiunii si cum vor afecta tarile asiatice economia globala? In 2002, produsul intern brut al Chinei era de 4.400$ pe cap de locuitor (ca putere de cumparare), iar al Indiei de 2.600$. Avand in vedere ca media tarilor cu venituri mari este de circa 28.000$ pe cap de locuitor, potentialul de crestere ramane urias. Daca jucatorii regionali de mari dimensiuni mentin stabilitatea si obtin ameliorari constante ale politicilor economice, aceste tari ar putea mentine decenii intregi ritmuri ridicate de crestere. Expansiunea asiatica, condusa de China, abia a inceput... andreea.melinte@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
