The New York Times considera ca declaratia lui Roberto Maroni, ministrul italian al muncii, prin care cere "renuntarea la euro si reintoarcerea la lira italiana," exemplifica cel mai bine situatia dificila prin care trece Uniunea Europeana.
Lira? Daca marca germana era moneda de rezistenta a Europei, lira era moneda care a adus cele mai multe probleme. Lira a a avut tot timpul dificultati din cauza numarului mare de zerouri, a multiplelor denominari si devalorizari. Pana de curand, caracteristicile economiei italiene erau o sursa de mandrie nationala.
Maroni, in varsta de 50 de ani, a fost aspru criticat atat de membrii guvernului condus de Silvio Berlusconi, dar si de pensionarii italienii. "Euro trebuie sa dispara," a spus Maroni. "A cauzat cresteri de preturi care au devastat familiile italiene cu venit mediu, si din cauza euro companiile italiene mici si mijlocii, mandria Italiei, au devenit necompetitive. Reintoarcerea la lira italiana este posibila si voi incerca sa organizam un referendum pe aceasta problema."
Nimeni nu se asteapta la o reintroducere a lirei, dar cand un ministru european desfiinteaza euro, e un semn ca s-ar intampla ceva grav. Evolutia pe termen lung a monedei europene este un subiect dezbatut si in cadrul reuniunilor al nivel inalt din cadrul UE.
Introducerea euro in 2002 a fost o masura atat politica, cat si economica. Atat francezii, cat si germanii au considerat ca introducerea monei unice este un pas important in realizarea uniunii politice europene.
Respingerea constiutiei europene de catre francezi si olandezi a determinat o scadere a puterii euro si a Uniunii Europene in general. Acum se discuta bugetul UE, iar directia viitoare a Uniunii Europene este neclara. "Pauza de gandire" ceruta de unii lideri europeni este un semn al situatiei critice prin care trece Uniunea Europeana.
Criza a devenit evidenta in momentul in care Jacques Chirac, presedintele Frantei, a declarat ca extinderea UE este de neconceput "cand institutiile europene nu sunt capabile sa coordoneze aceasta uniune eficient." In alte cuvinte, Turcia trebuie sa astepte pentru Uniunea Europeana este de neinduplecat.
Un alt conflict european a aparut intre aripa francezo-germano-italiana care sustine federalizarea si cea britanico-scandinavo-poloneza care doreste o uniune care e mai degraba o zona de comert liber, decat una politica. Deoarece economiile noilor tari membre nu sunt asa dinamice decat ale vechilor state membre, fortele UE sunt slabite.
De aceea, euro pare o moneda fara perspective de viitor deoarece nu are un guvern european care sa o sustina. "Pe termen lung, o uniune monetara fara uniune politica este de neimaginat," a spus Alberto Majocchi, presedintele Instutului Italian de Studii si Analize Economice.
Chiar si pe termen scurt, lipsa de coerenta politica a UE poate cauza probleme economice in zona euro.
Economia italiana trece printr-o perioada de recesiune. Inainte de introducerea euro, Italia putea oricand sa-si devalorizeze lira pentru impulsionarea cresterii economice prin ieftinirea exporturilor.
Dar acea flexibilitate a sistemului valutar a disparut, si Italia trebuie sa respecte aceleasi reguli ca Germania. Problema este ca Italia nu vinde tehnologie de ultima generatie sau automobile de calitate superioara. Sectoarele economice in care Italia este competitiva sunt cele ale pantofilor, a textilelor, hainelor, cele mai vulnerabile in fata competitiei din China. Deoarece problemele comerciale se rezolva la nivel european, capacitatea guvernului italian de a lua masuri in aceasta problema este limitata.
Legatura dintre cetatenii europeni, reprezentantii lor si puterea executiva este diferita si mai greu de realizat in Europa decat in SUA. Peter Mandelson, comisarul european pe probleme comerciale, a negociat de curand limitarea exportului de textile din China, dar nemultumirea cetatenilor italieni si cererile unora dintre politicienii italieni de reintoarcere la lira italiana vor continua.
"Oriunde ma duc, gasesc sustinatori," a spus Maroni. "Mai mult de 80% dintre companiile italiene au mai putin de 15 angajati. Ei sufera. Au suferit britanicii pentru ca nu au renuntat la lira sterlina?"
Ceea ce nu spune este ca Marea Britanie a trecut in 1990 la o economie cu un sector al serviciilor puternic dezvoltat, renuntand usor la cel manufacturier.
"Cresterea noastra anterioara era artificiala, bazata pe continua depreciere a lirei si pe acumularea de datorii guvernamentale," a spus economistul Tommaso Monacelli. "Este adevarat ca oamenii sunt nostalgici. Dar trebuie sa privim euro ca o constrangere pozitiva ce va determina dezvoltarea sectorului serviciilor si imbunatatirea activitatii companiilor de familie."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
