Un nou proiect rusesc de gaze naturale, Nord Stream 2, ameninţă să dezbine Uniunea Europeană şi arată cât de contrare sunt intersele diferitelor state.
Nord Stream 2, susţinut de Germania, ar ameninţa ruta ucraineană a gazelor naturale ruseşti, ceea ce nu ar conveni României, Bulgariei şi altor ţări est-europene deoarece ar pierde taxe de tranzit. Bulgaria simte încă gustul amar al anulării altui gazoduct rusesc, South Stream, care ar fi făcut-o un partener important al Rusiei în Europa. În schimb, Nord Stream 2 ar aduce Germaniei gaze ruseşti fără intermediari, ocolind Ucraina şi Polonia, siguranţă energetică şi influenţa geopolitică mai mari. Polonia este interesată de un alt proiect, de gaze naturale lichefiate, căruia Nord Stream 2 i-ar fi concurent. Gazoductul nu convine nici intereselor Italiei, care ar putea să profite de descoperirea unui zăcământ uriaş de gaze în Egipt pentru a deveni centru european de distribuţie.
Rusia ţine situaţia neclară, menţinând deschise toate opţiunile: Nord Stream 2, Ucraina şi chiar South Stream. Nord Stream 2, de 11 miliarde dolari, ar reprezenta extinderea Nord Stream, gazoduct cu o lungime de 1.224 de kilometri care vine din Rusia, trece pe sub Marea Baltică şi ajunge în Germania. Proiectul ar dubla capacitatea Nord Stream şi face parte din strategia Gazprom de a aduce gaze naturale în Europa ocolind Ucraina. Gazprom este singurul furnizor şi un acţionar important la Nord Stream 2. Proiectul, anunţat în septembrie, este dezvoltat de un consorţiu ruso-european de grupuri energetice: Gazprom, Shell (companie anglo-olandeză), BASF (Germania), E.ON (Germania), Engie (Franţa) şi OMV (Austria).
Statele din Europa de Est spun că proiectul contrazice obiectivul UE de a diversifica sursele de energie. Germania este acuzată că ingnoră, pentru a-şi promova interesele, valorile şi interesele comune ale unei Europe prea dependente de energie rusească.
Critic este şi preşedintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk. El a avertizat că Nord Stream 2 nu respectă regulile UE privind diversificarea surselor de energie şi că va submina rolul Ucrainei ca stat de tranzit pentru gazele naturale ruseşti – unul din punctele forte ale Kievului în conflictul economic şi politic cu Moscova. Polonia a încurajat Ucraina să iasă de sub sfera de influenţă a Rusiei. Taxele de tranzit aduc două miliarde de euro pe an în bugetul Ucrainei. De taxe de tranzit pentru gazele care intră în Europa prin Ucraina beneficiază şi alte state, precum Slovacia, România prin Transgaz şi Bulgaria. Prin Nord Stream 2 ar fi livrate 80% din gazele ruseşti vândute Europei.
Polonia şi ţările baltice sprijină un alt proiect de gaze, Eastring, care ar distribui gaze naturale lichefiate unind Europa centrală de cea de sud-est.
Oficiali americani atrag atenţia că Nord Stream 2 este clar un proiect politic fără prea mare semnificaţie economică pentru UE deoarece actualele rute ale gazelor ruseşti către UE, inclusive Nord Stream 2, nu sunt folosite la capacitate completă. Scopul gazoductului ar fi acela de a scoate Ucraina din jocul geopolitic al Rusiei.
Premierul Italian Matteo Renzi a acuzat Germania de ipocrizie pentru că îşi protejeazăinteresele economice. Italia şi alte state UE se plâng că au avut de pierdut financiar făcând front comun contra Rusiei prin sancţiunile impuse acesteia. Rusia asigură 30% din necesarul de gaze al UE.
Ca şi statele est-europene, Italia se simte trădată de CE deoarece aceasta nu a dat undă verde unui alt proiect rusesc, South Stream, de 50 de miliarde de dolari, care ar fi adus gaze ruseşti în Italia prin Balcani. Unul din acţionarii mari ai South Stream ar fi fost gigantul italian Eni. Ruta ar fi adus statelor est-europene participante „favoruri“ în contractele pentru gaze naturale ruseşti şi taxe de tranzit. Retragerea proiectului a fost anunţată anul trecut de Rusia, dar activitatea pentru construirea conductei a continuat mult timp după ceea, în Bulgaria. Comisia a găsit că South Stream ar fi încălcat regulile concurenţei pentru că la conductă nu ar avea acces decât Gazprom.
Atitudinea lui Renzi faţă de Nord Stream ar putea fi explicată şi prin faptul că Eni a descoperit anul acesta în apele Egiptului cel mai mare zăcământ de gaze din lume. Italia ar putea juca un rol central în vânarea acestor gaze în UE. Nord Stream ar deveni astfel un proiect concurent.
Cancelarul german Angela Merkel a încercat să se distanţeze de noul scandal spunând că Nord Stream 2 este un proiect privat, de care sunt interesaţi mulţi investitori.
Chiar şi în Germania proiectul este controversat. Afacerea este spijinită de industria energetică, dar I se opun unii politicieni, după cum scrie Financial Times.
Norbert Röttgen, preşedintele comisiei de afaceri internaţionale a parlamentuluia descris proiectul ca fiind „o temă politică care pune în pericol unitatea Europei“.
Însă investitorii germani implicaţi în afacere au sprijinul ministerului economiei şi al şefului acestuia Sigmar Gabriel, liderul social-democraţilor, partener în coaliţia de guvernare a lui Merkel. Sigmar Gabriel a discutat despre Nord Stream 2 direct cu preşedintele Putin luna trecută la Moscova.
Potrivit paginii de internet a preşedenţiei ruse, Gabriel ar fi spus că „este de cea mai mare importanţă în ceea ce priveşte problemele legale să asigurăm ca Nord Stream 2 să rămână sub competenţa autorităţilor germane. Dacă reuşim, influenţa factorilor externi a fi limitată“.
În pofida rolului UE în „uciderea“ South Stream, liderii germani au insistat că Bruxellesul nu are autoritate asupra Nord Stream 2 deoarece conducta va fi construită în ape internaţionale.
Dinspre Moscova vin însă mesaje mixte, notează revista Politico. Săptămâna trecută, Putin a spus că nu este sigur că livrarea gazelor ruseşti prin Ucraina ar trebui să se termine. Tot Putin ar fi spus, într-un documentar, că Nord Stream 2 ar fi în interesul Germaniei, care ar putea devein un centru paneuropean de distribuţie a gazelor, potrivit agenţiei de ştiri Interfax.
De când South Stream, care, ca şi Nord Stream, ar ocoli Ucraina, a fost anulat, Kremlinul a încercat să direcţioneze gazele vândute de Rusia prin Turcia, prin TurkStream. Dar şi acest proiect a devenit nesigur din cauza tensiunilor dintre Turcia şi Rusia apărute după ce armata turcă a doborât un avion de luptă rusesc.Ministrul rus al dezvoltării Alexei Ulyukayev a anunţat pe 26 noiembrie ca Rusia anulează Turkish Stream, iar pe 30 noiembrie Gazprom a anunţat că îngheaţă lucrările de construcţie.
Până la sfârşitul lunii noiembrie se părea că Europa de Est face front comun contra Nord Stream 2, potrivit neurope.eu. O scrisoare deschisă semnată de Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România şi Slovacia şi publicată pe 26 noiembrie aduce argumente de ce Nord Stream 2 încalcă normele UE. Însă de atunci Bulgaria a denunţat scrisoarea.
Prăbuşirea TurkStream face posibilă reînvierea rutei South Stream, care ar ocoli atăt Ucraina, cât şi Turcia. Această rută a ar face din Bulgaria un partener important al Rusiei.
Bulgaria şi România vor beneficia de ruperea relaţiilor dintre Turcia şi Rusia, notează neurope.eu.
Proiectul iniţial Nord Stream este considerat de mult o trădare geopolitică de către multe dintre statele europene foste comuniste mai ales pentru că Gerhard Schröder, cancelarul german care a promovat gazoductul, s-a alăturat board-ului Nord Stream.
Italia este al doilea partener economic din UE al Rusiei, iar sancţiunile impuse Rusiei afectează şi economia italiană. Un studiu al băncii Intesa San Paolo arată că sancţiunile au redus exporturile italiene cu 1,2 miliarde euro anul trecut. Costul ar putea fi mai mare anul acesta. Italia a fost întotdeauna printre statele care au promovat cel mai puternic reluarea relaţiilor comerciale normale cu Rusia.
