Un război civil, rece, are loc de câteva luni în forţăreaţa Ungaria, între partidul-guvern al premierului Viktor Orban şi guvernatorul băncii centrale, Gyorgy Matolcsy, fost aliat, colaborator şi prieten al acestuia. În cel mai recent atac al său, Matolcsy a folosit în prag de alegeri eterna comparaţie cu România: în ultimul deceniu, Ungaria s-a dezvoltat mai lent decât ţara vecină, dar şi decât altele din regiune, iar aceasta din cauza unui guvern cu probleme de funcţionare. Guvernatorul băncii centrale s-a referit la viteza de convergenţă a economiei ungare cu ţările mai bogate din Uniunea Europeană în perioada 2010-2019. Orban şi partidul său conduc neîntrerupt Ungaria din 2010. Economia ungară este puternic îndatorată şi predispusă la crize valutare, iar Matolcsy a avertizat, în acelaşi atac, că devine tot mai probabilă o nouă criză economică globală.
Ungaria, o ţară şi o economie mică în contextul european, iese de câţiva ani în evidenţă prin politicile cu tente exagerate. Orban ţine titlurile ziarelor mari şi mici occidentale cu relaţiile sale calde cu lideri autoritari precum Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, Recep Tayyip Erdogan, preşedintele Turciei, şi cu conducătorii Chinei.
De asemenea, politicianul maghiar contrează adesea strategiile Comisiei Europene şi cere puteri mai restrânse pentru aceasta şi autonomie, sau suveranitate, cum spune el, mai mari pentru ţările membre ale UE.
Apoi, s-a folosit de criza refugiaţilor pentru a construi Ungariei imaginea de ultim bastion al culturii şi tradiţionalismului creştin european în faţa asaltului imigranţilor musulmani. Iar în criza economică anterioară a şocat Europa prin măsuri neortodoxe de creştere a veniturilor precum o suprataxă la început temporară, apoi permanentă, pe veniturile băncilor.
Guvernul lui Orban duce şi o luptă contra multinaţionalelor străine care s-a concretizat prin aducerea în mâini ungare, de cele mai multe ori sub controlul unor personaje apropiate partidului de guvernământ, a unor părţi semnificative din sectoare considerate strategice precum energia, băncile, retailul şi presa. Aceasta deşi încurajează cu subvenţii grase companii străine din industria auto să construiască fabrici acolo.
La aceste politici neortodoxe, o contribuţie notabilă a avut-o Matolcsy ca ministru al economiei în perioada de foc a crizei economice mondiale. El a adus acum în prim-plan european banca centrală maghiară prin prima majorare a ratei de dobândă de politică monetară de la declanşarea pandemiei. Adică a scumpit creditul. Au urmat de atunci şi alte majorări.
Aceasta pentru că economia ungară se remarcă prin cea mai puternică inflaţie din UE, rodul eforturilor lui Orban de a alimenta ani la rând creşterea economică prin credit ieftin, adică prin dobânzi extrem de mici.
Odată cu ciclul de majorări de dobânzi, Matolcsy a pornit şi atacul contra guvernului lui Orban, criticându-i la început bugetul electoral prea generos pentru echilibrul financiar precar al ţării. Guvernatorul îşi execută atacurile din paginile virtuale ale fostului ziar Magyar Nemzet, a cărui poveste se împleteşte cu lupta pentru control a partidului lui Orban.
Ziarul a fost una dintre cele mai influente publicaţii din Ungaria, ajungând într-un final în proprietatea lui Lajos Simicska, om de afaceri şi fost prieten şi aliat al lui Orban, devenit între timp inamic înverşunat al acestuia. În războiul dintre cei doi, Magyar Nemzet a rămas fără finanţare, a fost închis o perioadă pentru a se redeschide, doar în variantă online, ca satelit al unui ziar de partid. Simicska a pierdut războiul şi a dispărut din peisaj.
În presa maghiară se speculează acum că Matolcsy, de care se pare că Orban nu mai are nevoie, are în faţă acelaşi viitor. În ediţia de luni a Nemzet, Matolcsya spus că este nevoie de schimbări instituţionale semnificative în structura şi modul de funcţionare ale guvernului pentru a se evita ca ţara să rămână prinsă în capcana venitului mediu, scrie Hungary Today. Şeful băncii centrale a notat că în pofida realizărilor economice din perioada 2010-2019, gradul de dezvoltare al Ungariei la final, comparat cu media din UE, este mai mic decât cota maximă atinsă în 1936, când prosperitatea ţării era apropiată de cea din vestul Europei.
Între 2010 şi 2019, convergenţa spre media UE a Ungariei nu a avut aceeaşi forţă cu cea a statelor baltice, a Poloniei şi României. Motivele principale ale acestui handicap, a spus Matolcsy, sunt deficienţele de funcţionare ale statului, în special slăbiciunile de funcţionare ale guvernului. „Performanţa noastră economică mediocră în comparaţie cu cele ale concurenţilor noştri din ultimul deceniu este rezultatul unei performanţe mediocre a guvernului“, a scris Matolcsy.
Guvernatorul a lăudat performanţele ministerului economiei între 2010 şi 2013, perioada în care el a condus instituţia, spunând că acesta a fost eficient în a reorganiza bugetul de stat şi a stimula angajările. De aceea, a fost o greşeală desfiinţarea ministerului ca centru al politicii economice şi cedarea puterii de decizie noului minister al finanţelor. Astfel, s-a încălcat principiul că politica economică nu poate fi ghidată după interesele bugetare. „Este ca şi cum latura naţionalistă ar ceda ideea de naţiune, creştinătate şi familie pe scena politică.“ Această strategie a creat un „vid de politică economică“ pe care premierul n-a reuşit să-l umple pentru că nu există nicio instituţie autorizată sau capabilă să facă acest lucru. „Încercările au eşuat.“
Şi nici banca naţională n-au reuşit să repare pagubele pe dinafară. Matolcsy a cerut guvernului să înceapă să formuleze viziuni pentru recuperarea decalajului faţă de statele UE mai prospere în următorul deceniu în contextul în care cresc şansele unei noi crize economice globale. Noile alegeri generale se anunţă cele mai dure din ultimul deceniu pentru Orban pentru că de această dată opoziţia pare hotărâtă să se coalizeze împotriva sa. Altfel spus, liderul maghiar va înfrunta o opoziţie.
Între timp, în Polonia, mulţumită unor noi norme aprobate de preşedintele Andrzej Duda, preşedintele băncii centrale Adam Glapinski va primi mai mulţi bani la final de mandat, pe care acesta vrea să-l reînnoiască. Glapinski a primit 4 milioane de zloţi (874.070 euro) în 5 ani de mandat, dintr-un total de 6 ani, dar până la final suma câştigată se va ridica la 5 milioane de zloţi, scrie money.pl. Glapinski este considerat un aliat al guvernului şi până acum a rezistat presiunilor de a majora dobânzile, dar a anunţat că o va face dacă starea economiei o va cere. Instituţia pe care o conduce este considerată a fi puternic politizată.
