Peter Braunwalder, fostul CEO al sucursalei HSBC din Elveţia a fost amendat cu 500.000 de euro şi a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare de un tribunal parizian, după ce a pledat vinovat pentru că a ajutat mai mulţi clienţi într-o schemă de evaziune fiscală în valoare de 1,8 mld. de euro, scrie Bloomberg.
Fostul executiv a recunscut că a ajutat mai mulţi clienţi bogaţi ai băncii în schema de evaziune fiscală, deschizându-le mai multe conturi clandestine, înfiinţând trusturi off-shore şi acordându-le o serie de împrumuturi fictive prin intermediul sucursalei elveţiene HSBC, în perioada 2006-2007.
Peter Braunwalder s-a retras de la conducerea HSBC acum 10 ani.
Cazul HSBC este una dintre victimele unor acţiuni operate de statul francez pentru a combate evaziunea fiscală şi spălarea de bani, care se realizau prin intermediul unor bănci cu sucursale în Elveţia. În urma programului pus în joc de statul Francez, un fost ministru a fost condamnat, iar UBS Group AG, cea mai mare bancă elveţiană, a fost amendată cu 4.5 mld. euro, după ce un judecător a concluzionat că banca se face vinovată de infracţiuni „excepţional de grave”, mai notează Bloomberg.
Braunwalder şi-a recunoscut vina la un an după ce HSBC a fost nevoită să plătească 300 mil. euro, pentru soluţionarea acuzaţiilor de fraudă şi spălare de bani.
Marion Lambert-Barret, o avocată din Paris, care nu este implicată în ancheta HSBC, susţine că modul în a fost pedepsit Peter Braunwalder transmite un mesaj descurajator împotriva tentativelor de sancţionare a activităţilor ilegale cum este evaziunea fiscală sau spălarea de bani.
„Parchetul Naţional Financiar îşi păstrează poziţia pe care a afişat-o înainte, şi deci chiar dacă o companie va ajunge să îşi soluţioneze acuzaţiile, procurorii vor continua să aducă în faţa justiţiei persoanele vinocate de acţiuni frauduloase”, a declarat avocata prin telefon.
Barret susţine că sancţiunile aplicate fostului CEO HSBC evidenţiază un fenomen periculos, anume că suspecţii pot negocia cu autorităţile pentru a evita o condamnare de lungă durată, iar discuţiile dintre cele două părţi şi pledarea voluntară nu conduc la rezultatul aşteptat, adică la executarea unei sentinţe care se întinde pe o perioadă mai mare de timp.
