Când producătorul chinez de electrocasnice Medea a cumpărat în 2016 constructorul de roboţi industriali Kuka, mândria sectorului de tehnologie din Germania, Uniunea Europeană şi Berlinul au început să-şi pună serios problema protejării tehnologiei şi industriilor strategice de preluări de către puteri economice străine cu interese contrare celor ale Europei.
Achiziţia Kuka a deschis discuţii aprinse. Propaganda chineză a încercat să asigure că astfel compania germană va ajunge la un alt nivel, deschizându-i-se calea spre piaţa infinită a Chinei şi spre elita globală, de care Kuka de altfel nici nu era departe. Locurile de muncă ar fi urmat să rămână în Germania. În presă au apărut poveşti despre investitori chinezi salvatori şi angajaţi fericiţi după ce şi-au depăşit fricile iniţiale. Un mare combinat siderurgic din Serbia, preluat de un grup chinezesc, era exemplul preferat.
N-au trecut bine anii şi au venit disponibilizările la Kuka. O parte din operaţiuni au fost mutate în China, iar managementul german a fost schimbat. Compania şi-a pierdut spiritual nemţesc, iar Germania şi-a pierdut una din bijuteriile coroanei.
Acum, Berlinul şi Comisia Europeană încearcă să prevină repetarea unei astfel de poveşti. Iar şansele ca lucrurile să se schimbe cresc, având în vedere că Germania va prelua de la Croaţia pe 1 iulie preşedinţia prin rotaţie a Consiliului UE, iar Comisia este condusă de o nemţoaică bună colaboratoare cu cancelarul Angela Merkel, Ursula von der Leyen. Iar schimbarea ar putea fi accelerată în condiţiile în care pandemia îndeamnă la urgentarea adoptării unei abordări mai dure a relaţiilor economice cu China, după cum scrie Financial Times. Teama este că marile companii sprijinite financiar şi politic de guvernul de la Beijing vor profita de slăbiciunile create de noua criză pentru a cumpăra firme şi active europene ieftine.
O companie controlată de guvernul chinez s-a repezit deja să cumpere luna trecută o participaţie la Norwegian Air, companie aeriană adusă în pragul falimentului de pandemie. Norvegia nu este în UE, dar semnalul a fost clar. Daimler, unul din cele trei mari grupuri auto germane, are deja în acţionariat o companie auto chineză controlată, de asemenea, de stat. Iar industria producătoare de maşini din Germania trece prin cea mai dificilă perioadă din ultimele decenii. Problema este că în UE va fi greu de obţinut un consens privind China deoarece unele state se aruncă pur şi simplu în braţele acesteia, atrase acolo de banii ieftini promişi necondiţionat de companiile chineze.
Astăzi, conducătorii instituţiilor europene urmează să participe la un telesummit UE-China pentru discuţii referitoare la relaţiile comerciale dintre cele două părţi şi răspunsul contra pandemiei de COVID-19. La discuţiile de la distanţa va participa premierul chinez Li Keqiang. Însă cu câteva zile înainte de summit, Comisia a publicat opţiuni pentru rezolvarea a ceea ce ea descrie drept distorsiuni pe piaţă provenind de la companiile străine subvenţionate de state din afara Europei. Propunerile au ca scop să prevină companiile străine care au primit granturi, credite sau alte forme de sprijin financiar semnificativ de la stat să-şi creeze avantaje injuste în Europa. Astfel, UE intenţionează să îşi întărească apărarea contra firmelor străine sponsorizate, ceea ce marchează o intensificare a eforturilor de a-şi proteja „autonomia strategică“ faţă de China, dar şi de SUA sau alte forţe comerciale, în timp ce-şi apară interesele economice, după cum remarcă The Wall Street Journal. Noua abordare vine după ani de zile de frustrare privind ceea ce este perceput ca un refuz al Chinei de a-şi onora promisiunea de a-şi deschide pieţele pentru firmele europene, notează Financial Times. Noile propuneri nu ajung la nivelul eforturilor Americii de a se „decupla“ de China, dar sunt cea mai recentă dovadă că CE vrea o abordare mai dură a unui „rival sistemic“, au explicat diplomaţi europeni. Actualele turbulenţe economice intensifică senzaţia de urgenţă. „Este evident că unele companii din afara Europei care concurează pentru contracte de achiziţii au beneficiat de subvenţii guvernamentale şi nu putem permite ca distorsiunile de pe piaţa internă să continue“, a spus pentru FT comisarul pentru piaţa internă Thierry Breton. „Este o piaţă de 2.000 de miliarde de euro pe an şi va deveni foarte sensibilă după criză. Când vine vorba de asigurarea reciprocităţii la accesul la contractele de achiziţii publice din China, mai avem de lucru.“ Posibilul nou regim nu are ca ţintă o ţară anume, dar principalul pericol este evident. „Reciprocitatea pur şi simplu nu există“, a spus Manfred Weber, liderul german al Partidului Popular European din Parlamentul European. „China este o posibilă ameninţare pentru interesele economice ale Europei şi pentru modul de viaţă occidental. În unele aspecte, China este un partener, dar pe terenul economic, este clar un concurent.“
Deocamdată, de când a venit criza, în afară de achiziţia participaţiei la Norwegian Air, nu sunt semne că este în pregătire o ofensivă chineză. Analiştii spun însă că nu este cazul ca europenii să se culce pe o ureche.
Investitorii chinezi au devenit mai selectivi deoarece încetinirea economică a Chinei înseamnă mai puţini bani, iar guvernul de la Beijing vrea să împiedice firmele chineze să se mai aventureze nesăbuit în afaceri din străinătate aşa cum au făcut în ultimii ani. ÑGrija nu este volumul investiţiilor“, a declarat Agatha Kratz, specialist în relaţiile Europa-China la Rhodium Group, o organizaţie de cercetare. ÑÎngrijorarea are de-a face cu una sau două sau trei achiziţii care ar putea afecta competitivitatea europeană.“
În loc de lovituri mari care să creeze agitaţie, cum a fost preluarea Kuka în 2016, companiile chineze se concentrează de la un timp mai mult pe oferte mai mici care le oferă acces la tehnologii esenţiale, scrie The New York Times. În unele cazuri, „loviturile“ investitorilor chinezi s-au dovedit a fi şi salvatoare, ei pariind pe companii văzute de alţii fără de speranţă. Volvo Cars a devenit din nou o forţă pe piaţa automobilelor de lux după ce Zhejiang Geely Holding Group, compania-mamă a Geely Auto, a cumpărat-o de la Ford Motor în 2010 şi a pompat 10 miliarde de dolari în modele noi şi capacitate de producţie suplimentară. Tot o companie chineză a cumpărat portul Pireu atunci când de Grecia aflată în pragul falimentului se fereau toţi creditorii şi investitorii. Chinezii nu sunt singurii investitori de care liderii europeni sunt îngrijoraţi. Săptămâna trecută, guvernul german a declarat că va intra cu o participaţie de 23% în acţionariatul CureVac, o companie germană care lucrează la un vaccin contra COVID. Implicarea Berlinului a fost văzută ca o modalitate de a elimina o posibilă concurenţă din partea administraţiei Trump.
