Brexitul sperie companii mari şi mici deopotrivă. Câteva grupuri internaţionale, precum Panasonic, şi-au anunţat deja planurile de mutare a sediilor sau a producţiei din Marea Britanie în UE. Pierderea companiilor mari înseamnă pierderea unor locuri de muncă şi a unor venituri din taxe semnificative. Însă Brexitul alungă şi spiritul dezvoltării viitoare: startup-urile britanice.
Iar startup-urile britanice care încearcă să scape de Brexit, în loc să-şi deschidă centre în marile oraşe occidentale, se înghesuie în număr tot mai mare în Europa de Est, scrie revista Wired.
Britanicii au uimit lumea în urmă cu doi ani când la un referendum 52% din alegătorii veniţi la vot au decis ieşirea din Uniunea Europeană. Decizia a lăsat multe companii în căutarea unor soluţii pentru un scenariu sumbru, dar foarte probabil: separarea completă a Marii Britanii de piaţa unică europeană. Centre financiare europene puternice precum Paris şi Frankfurt se întrec în a atrage businessul care fuge de Brexit. În cursă a intrat chiar şi Varşovia, care visează să aibă printre oaspeţii permanenţi mari bănci de investiţii.
Polonia se numără, alături de Estonia, Lituania şi România, printre zonele mai ieftine şi mai puţin riscante decât Londra unde întreprinzătorii britanici îşi încearcă norocul.
Polonia atrage interesul firmelor de tehnologie financiară cu baza în Marea Britanie nu prin reglementări favorabile, ci prin costurile mici. „Ce face Polonia să fie foarte competitivă printre ţările europene sunt costurile operaţionale scăzute“, spune Agata Szeliga, partener la firma poloneză de avocatură Soltysinski Kawecki Szlezak. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Lituania. Calculele Invest Lithuania arată că o companie cu 50 de angajaţi cu normă întreagă ar economisi până la 260.000 de euro pe an doar la capitolul pachete de beneficii dacă alege Vilnius în loc de Londra.
„Am analizat România, Ucraina şi Polonia“, spune Christian Nentwich, fondator şi CEO al Duco, companie de tehnologie a datelor care lucrează cu instituţii financiare. „Am fost foarte impresionaţi de nivelul de educaţie, de cunoaşterea limbilor străine şi de referinţele pozitive de la bănci şi alte companii de tehnologie.“
Pentru a atrage talentul britanic speriat de Brexit, Lituania a mers până acolo încât şi-a modificat reglementările. Banca centrală a creat anul trecut un instrument special de licenţiere electronică pentru a face mai uşoară şi mai eficientă depunerea informaţiilor cu scopul obţinerii unei licenţe pentru operaţiuni bancare. Opt firme britanice fintech au hub-uri în Lituania.
„În ultimul timp am observat creşterea interesului din partea fintech-urilor britanice dornice să găsească un «Plan B» pentru scenariul Brexitului“, spune Mantas Katinas, CEO al Invest Lithuania, agenţie guvernamentală care se ocupă cu atragerea de investiţii străine.
Banca digitală Revolut a remarcat eforturile Lituaniei de a fluidiza procesul de creare a firmelor de fintech şi a aplicat pentru o licenţă bancară specializată acolo.
Compania are deja o echipă în Lituania, însă intenţionează să se extindă după ce îşi primeşte licenţa. Băncilor specializate li se aplică aceleaşi reguli ca la băncile comerciale, ceea ce înseamnă că ele au aceleaşi posibilităţi să-şi „exporte“ licenţa şi s-o utilizeze în alte state din UE sau din Zona Economică Europeană.
Cazul lituanian este unul aparte. În octombrie 2018, 81 de fintech-uri axate pe plăţi şi credite din diverse ţări erau listate pe site-ul băncii centrale lituaniene ca deţinând licenţe de la aceasta. Pe lângă Revolut, licenţe deţin InstaRem din Singapore, Nayax din Israel şi TransferWise şi TransferGo din Marea Britanie. Fondatorii TransferGo sunt din Lituania, potrivit paymentssource.com.
„Motivul pentru care autorităţile lituaniene au ales această abordare este industria serviciilor financiare. Piaţa este foarte concentrată, cu trei bănci scandinave, SEB, Swedbank şi Luminor, deţinând 80-90%. Băncile locale au cote de piaţă mici“, explică Marius Jurgilas, membru în boardul băncii centrale lituaniene.
Pentru că pentru ele piaţa lituaniană nu este cea primară, şi pentru că nu simt presiuni concurenţiale, băncile mari nu au adus inovaţie în această ţară. Iar băncile locale, mici, nu puteau concura cu băncile nordice şi se complăceau în această poziţie. În acest context, Banca Lituaniei a văzut oportunitatea de a crea presiuni concurenţiale folosind fintech-urile, spune Jurgilas. Acum, băncile mari îşi deschid centre de inovare şi invită fintech-urile să dezvolte soluţii comune. Bogdan Cojocaru
Perspectiva Brexitului s-a dovedit un bonus neaşteptat pentru Banca Lituaniei. „Începusem deja să mergem pe calea fintech-urilor când ne-am trezit bombardaţi de firme britanice care spuneau că au nevoie de o prezenţă în Europa pentru a se proteja de Brexit obţinând o licenţă europeană“, povesteşte Jurgilas.
Cele mai multe dintre firmele britanice nu-şi vor tăia legăturile cu Marea Britanie şi îşi vor păstra o bază de operaţiuni acolo.
„Însă le trebuie capacitatea de a face tranzacţii în euro, plus o prezenţă europeană.“
Şi în capitala Estoniei, Tallinn, se fac schimbări. „Anumite oraşe est-europene cum este Tallinn au reputaţia de a fi bogate în talent ingineresc“, spune Ryan Weeks, editor la websiteul de finanţe AltFi. „Accesul la acest rezervor de talente, care poate oferi costuri cu munca mai mici decât în Marea Britanie, ar fi principalul beneficiu pentru un fintech britanic care îşi deschide un hub aici.“
Astfel, în contextul Brexitului, fintech-urile britanice creează locuri de muncă, dar nu în Marea Britanie. Spre exemplu, Duco va avea 20 de angajaţi în Polonia înainte de extindere.
„Locul ne oferă avantaje legate de costuri, dar ne şi permite să facem angajări mai rapid“, explică Nentwich. „Londra şi New York sunt extrem de competitive, dar nu vrem să avem toate ouăle în acelaşi coş.“
Skype, TransferWise, Prezi şi Avast au început toate în Europa de Est, însă succesul lor este excepţia de la regulă. Brexitul şi startup-urile britanice pot schimba acest lucru.
