Pe langa titlul (neoficial) de cel mai capabil manager de hedge-fund din SUA, Steven Cohen (foto) este si unul dintre cei mai importanti zece investitori in arta de peste ocean, cu "piese" in valoare de un miliard de dolari.
Multi dintre analistii financiari il suna direct, chiar pe numarul personal, atunci cand au o informatie calda, tocmai datorita imaginii de "zeu" pe care si-a format-o pe Wall Street. Nimeni nu poate si, mai ales, nu trebuie sa-i ascunda nimic.
Desi manageriaza mai putini bani decat au facut-o titani ca George Soros sau Julian Robertson, in perioadele lor de varf, volumul tranzactiilor operate de cele 40 de instrumente de investitii pe care le detine sub imperiul SAC Capital, fondul sau de investitii, lasa in urma orice alta concurenta. El a inventat si cateva strategii foarte inspirate, spun analistii, prin care influenteaza cotatia actiunilor pe care le are in vizor. De exemplu: cumpara un pachet de actiuni modest intr-o companie, dupa care incepe sa vanda rapid actiunile proaspat adjudecate. Ceilalti jucatori importanti observa ca SAC vinde, un semn rau pentru viitorul actiunilor respective (de regula cumpara printr-un fond necunoscut si vinde foarte "la vedere"), si la randul lor scot la vanzare actiunile respective. Astfel, Cohen revine si cumpara un pachet important la o cotatie mult subevaluata. Manevra se numeste "reverse desk" si, desi este negata in totalitate, nimic nu ar fi ilegal daca practica ar fi recunoscuta, pentru ca "nu e nimic in neregula daca incerci sa-ti ascunzi adevaratele intentii." Exact ca la poker...unde Cohen este un jucator la fel de respectat. Si nu este singurul sport la care este priceput. Cand era mic urmarea toate rezultatele de la pagina de sport si a incetat sa o faca doar cand a inceput sa inteleaga pagina financiara, unde erau si mai multe cifre. "Am fost fascinat cand am inteles ca toate cifrele acelea erau de fapt preturi si se schimbau in fiecare zi."
In momentul in care a absolvit Warnton School, la Universitatea din Pennsylvania, unde s-a specializat in Economie, era de-a dreptul obsedat de actiuni si cotatii. Pasiunea de atunci si experienta castigata pe parcurs il ajuta acum sa transforme tranzactii de miliarde de dolari in rutina, iar apropiatii sai spun ca de acolo, de la biroul din mijlocul sediului, pare ca isi comanda un sandwich, si nu ca face milioane de dolari in fiecare moment.
Cohen, acum in varsta de 51 de ani, a intrat in brokeraj in 1978 si a facut, inca din prima zi, 8.000 $, bani proprii. Pentru firma ce l-a angajat, Gruntal&Co, a realizat cel putin 100.000 de dolari profit zilnic, incepand din prima zi si pana in momentul in care a parasit grupul pentru a porni pe cont propriu.
Acest lucru s-a intamplat in 1992, dupa 14 ani in care a invatat toate secretele pietei si, in plus, a mai inventat si altele. A fondat atunci SAC Capital, propriul sau brat de investitii, un start-up pentru care a strans rapid 20 de milioane de dolari, o mica parte din bani chiar din propriul buzunar.
Pentru comparatie, astazi, fondul sau de investitii manageriaza peste 15 miliarde de dolari, cu un randament mediu anual pentru investitori de minimum 40%. Afacerile sale se traduc in 3% din volumul total al tranzactiilor unei zile la Bursa din New York, sau 1% din afacerile de pe NASDAQ si, desi este unul dintre acei bancheri foarte secretosi, in piata se cunosc de mult procentele foarte mari pe care le cere investitorilor, unele de pana la 50%.
Un mare procent din "partea leului" a fost reinvestit, pe termen lung, in arta. Valoarea estimativa a colectiei sale, pentru care va ridica cat de curand un muzeu privat, este de un miliard de dolari. Acestia sunt insa banii investiti, pentru ca daca vorbim despre valoarea reala a colectiei atunci suma este cu atat mai impresionanta.
Revenind la startul sau, trebuie sa spunem ca la inceput numele Steven Cohen nu a fost luat in seama de prea multi bancheri cu experienta, o situatie in care el personal s-a complacut fara nicio problema. De cativa ani buni insa, nu ar mai putea sa "zboare pe sub radar" chiar daca si-ar dori asta cu tot dinadinsul; Forbes i-a estimat averea, anul trecut, la 3 miliarde de dolari si, daca averea nu ar fi de-ajuns pentru a-l aduce in lumina reflectoarelor, casa (mai degraba palatul) cumparata si renovata, din Greenwich, Connecticut, a facut prima pagina a tabloidelor americane cateva saptamani la rand.
Dar lumea uita usor si toate astea nu ar fi fost de-ajuns sa-l pastreze in atentia presei de peste ocean. Insa SAC Capital, fondul pe care il manageriaza cu atata pricepere (SAC are peste 700 de angajati), a ajuns, usor, cea mai discutata si dezbatuta "forta" de pe Wall Street. O serie de povesti despre biroul sau au iesit la iveala, iar aura creata este una de "altar al tranzactiilor".
Intr-o zi obisnuita de munca Cohen isi paraseste palatul extravagant pentru deja celebra sala aglomerata de 10 mii de metri patrati de pe "acoperisul" Long Island-ului. Din mijlocul ei, de acolo unde si-a pozitionat biroul, inconjurat la randul sau de zeci de monitoare, dirijeaza peste 100 de brokeri.
Toate operatinunile se desfasoara intr-o liniste deplina, niciun telefon nu suna, ci se multumesc sa palpaie timid, iar tot hardware-ul computerelor este izolat intr-o incapere separata.
Dar toata "nebunia" merita: in cel mai bun an al SAC, anul 2000, returnul pentru investitorii sai a fost de 73,4%, deci nu e de mirare de ce niciunul dintre principalii sai clienti nu obiecteaza la "tarifele" pe care le opereaza Cohen. El cere un onorariu de 50%, plus 3% pentru taxa de management, mult peste ceea ce practica cele mai multe astfel de fonduri, si anume 20% din profit si 2% comisionul de administrare.
Toate acestea sunt insa vesti bune pentru dealerii de arta sau marile case de licitatii. Printre favoritii sai (n.r. artisti) se numara Edward Munch si, mai nou, Damien Hirst.
De fapt, sediul SAC Capital seamana deja cu un muzeu de arta. In holurile largi sunt gazduite opere celebre cumparate chiar de la marii rivali din topul celor mai importanti investitori din piata. "Arta este cea mai frumoasa priveliste atunci cand te uiti o zi intreaga la cifre.
"Ultima mare opera adjudecata de el este rechinul lui Damien Hirst, "The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living", pentru care a platit 8 milioane de dolari.
Spune despre sine ca stie sa gandeasca doar cu portmoneul, sau ca, desi este antrenat sa anticipeze toate schimbarile de pe o piata sau alta, cel mai bine se pricepe la arta ("acolo exista doar o directie, totul creste").
"In hedge-fund lucrurile nu sunt atat de simple, desi din afara asa par." El a lansat avertismente repetate pentru cele 7.000 de hedge-fund-uri ce manageriaza impreuna peste 1,1 trilioane de dolari, spunand ca businessul in care activeaza cu totii este foarte schimbator si investitorii nu ar trebui sa se astepte intotdeauna la castiguri fabuloase.
El se bazeaza pe un lucru foarte simplu: actiunile pe care toti brokerii le vand sau le cumpara sunt, de regula, cam aceleasi, deci daca unele fonduri importante isi retrag brusc investitiile, castelul se poate darama foarte rapid si nici macar nu putem spune ca "pe neasteptate." Deocamdata, insa, petrecerea continua.
Un miliard de dolari, de dragul artei
"Investitii pe termen lung". Asa isi mascheaza Cohen imensa pasiune. Si, chiar daca pastreaza un oarecare anonimat fata de colectionari mult mai celebrii, ca Eli Broad, miliardarul fondator al gigantului financiar SunAmerica, sau Charles Saatchi, cofondator, alaturi de fratele sau, Maurice, al agentiei de publicitate Saatchi&Saatchi, Cohen a fost unul dintre primii zece investitori in arta timp de zece ani la rand, iar asta spune multe despre pasiunea sa. Printre cele mai ravnite si mai scumpe piese ale sale se numara un De Kooning, "Woman III" (1952-1953), in valoare de 140 de milioane de dolari, considerata una dintre cele mai importante opere de dupa razboi ce nu se afla intr-un muzeu de arta; numele sau a fost vehiculat de curand, cand a lansat o oferta de 139 de milioane de dolari pentru opera "Le Reve" (1932), semnata de Picasso si detinuta de mogulul cazinourilor din Vegas, Steve Winn. Tranzactia nu s-a mai realizat, din motive cat se poate de triste: se pare ca Steve Winn, pe cand arata tabloul unor apropiati, a reusit sa deterioreze serios panza, rezemandu-se cu cotul pe celebra opera.
Mananci doar ce vanezi
Cohen isi parcheaza masina in mijlocul unei "paduri" de Mercedes S600, SUV-uri Lexus, sau porsche Carrera GT, masini pline de testosteron pentru niste brokeri aflati permanent undeva intre extaz si agonie. El pune o presiune imensa pe oamenii sai si toata lumea stie deja ca "la SAC Capital nu rezisti daca nu produci." Sunt spusele unui fost angajat al sau care a demisionat, spune el, tocmai pentru a-si proteja sanatatea. Desi unii dintre acestia castiga si peste 2 milioane de dolari anual, toata lumea e platita in functie de tranzactiile proprii, si nu pentru performantele inregistrate de companie. Cu alte cuvinte, de data aceasta ale lui Cohen, "mananci doar ce vanezi."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
