Pe 1 şi 2 martie anul acesta, un oficial de rang înalt din ministerul apărării din Ungaria l-a felicitat pe Paul Walf, şeful departamentului de coordonare pentru Europa Centrală al uriaşului producător de armament şi tehnică de luptă german Rheinmetall. Motivele sunt mai multe. Rheinmetall a intrat într-un parteneriat cu ceea ce se transformă dintr-o companie privată într-una strategică maghiară, 4iG, furnizor de servicii IT şi mai ales de telecomunicaţii care se extinde agresiv în Ungaria şi prin vecini prin achiziţii finanţate sub protecţia guvernului ungar.
Apoi, Rheinmetall participă la înzestrarea şi modernizarea armatei ungare prin tehnică de luptă, tehnologie militară, şi muniţii fabricate sau care urmează să fie produse în fabrici actuale sau în curs de construcţie din Zalaegerszeg, Várpalota, Budapesta şi Szeged. Grupul german profită astfel ca producător şi de boom-ul din industria de apărare declanşat de războiul din Ucraina şi de angajamentul mai multor state din UE de a susţine militar, inclusiv prin muniţie şi vehicule de luptă, armata Kievului.
Însă guvernul maghiar nu vrea să participe la un astfel efort de război, astfel că Rheinmetall îşi construieşte în România, la Satu Mare, aproape de graniţele cu Ungaria şi Ucraina, un centru de logistică şi mentenanţă pentru armele şi vehiculele militare folosite de armata ucraineană. Pe scurt, grupul german are mai multe fabrici şi centre de cercetare în Ungaria şi un depozit cu service pentru tancuri în România. Proporţia ar corespunde nivelului general al investiţiilor germane în cele două ţări. Potrivit băncii centrale a Germaniei, stocul investiţiilor străine directe în Ungaria se situa la sfârşitul anului 2020, anul celor mai recente date, la 18 miliarde de euro.
Investiţiile în România sunt de doar 11,3 miliarde de euro, un nivel mai mic decât oricând în ultimul deceniu în Ungaria, cu toate că stocul investiţiilor directe germane din România s-a dublat în această perioadă, iar cel din 2020 din Ungaria este la nivelul celui din 2016. Ungaria pare să fie o destinaţie preferată pentru investiţiile în străinătate ale marilor grupuri industriale ale Germaniei. Toţi cei trei mari constructori de automobile germani, Daimler, Volkswagen şi BMW, au nu doar fabrici, ci uriaşe centre industriale acolo, fiind atraşi de forţa de muncă mai ieftină decât în Occident, de reţeaua vastă de autostrăzi şi mai ales de subvenţiile generoase cu care i-a premiat statul maghiar.
Aceste atracţii au fost irezistibile pentru mulţi alţi investitori germani, care participă la ceea ce unii spun că este industrializarea forţată a Ungariei şi la îndeplinirea promisiunii făcute de guvernul premierului Viktor Orban atunci când a ajuns la putere, în 2010, de a crea un milion de locuri de muncă în zece ani. Iar acest lucru s-a întâmplat. Însă epoca de aur a companiilor germane în Ungaria pare să apună, mai ales când acestea interferează cu interesele oamenilor de afaceri apropiaţi partidului aflat la guvernare sau chiar premierului Orban, scrie Der Spiegel.
Într-un articol de dimensiuni apreciabile, un stil care-i este caracteristic, revista germană descrie cum companii germane sunt împinse din ce în ce mai puternic afară din ţară. Revista îl incriminează pe premierul Orban şi arată că atunci când o companie germană iese de pe piaţa ungară, „aliaţii premierului sunt cei care profită“. Un exemplu dat este cel al furnizorilor de materiale de construcţii Heidelberg Materials şi Schwenk Zement. Acestea ar fi primit o înştiinţare de la un om de afaceri ungar în care acesta arată că pentru extinderea rapidă a afacerii sale este interesat să cumpere subsidiara locală a companiilor germane Duna-Dráva Cement şi că propune „negocieri personale“.
Numele întreprinzătorului nu este dat, dar Transparency International crede că este un apropiat al lui Orban, construcţiile fiind unul din sectoarele controlate de personaje din anturajul premierului şi de oamenii de afaceri ai partidului aflat la guvernare. Chiar tatăl lui Orban are mai multe afaceri prospere în domeniul materialelor de construcţii şi mineritului care au participat la proiecte publice. Articolul din Der Spiegel arată şi că guvernul maghiar încearcă să scoată unele companii străine din ţară prin legislaţia care le dezavantajează.
Astfel, Duna-Dráva Cement nu mai poate exporta fără licenţă specială. Apoi, companiile străine de minerit trebuie să plătească o suprataxă. În aceste condiţii, Duna-Dráva Cement nu mai poate vinde ciment decât în pierdere în Ungaria. Guvernul ţinteşte şi sectorul de retail, Orban neputând accepta faptul că Lidl, Aldi şi Spar domină piaţa.
