Benoit Hamon a câştigat alegerile primare din Partidul Socialist propunând un venit de bază pentru toată lumea, o idee pe care întreaga opoziţie o caracterizează drept nerealistă şi cu costuri prea mari. Însă promisiunea a fost pe placul alegătorilor socialişti, care au întors spatele liderilor partidului.
Angajamentul de bază al fostului ministru al educaţiei în vârstă de 49 de ani ar echivala cu introducerea unui venit minim lunar de 750 de euro pe lună pentru toţi cetăţenii. Acesta spune că o astfel de plată va contribui la reducerea sărăciei şi ar acoperi o scădere a numărului locurilor de muncă survenită pe fondul automatizării treptate a economiei. Răspunzând criticilor privitoare la costuri, Hamon spune că o taxă pe roboţii industriali ar putea contribui la plata acestui tip de venit.
Ideea unui venit de bază circulă de aproximativ 500 de ani, însă discuţiile din ultimii ani au fost limitate la cercurile academice. Hamon vrea să introducă astfel de plăţi în a cincea economie a lumii ca mărime.
În ultima vreme, mai multe autorităţi au luat în considerare ideea, însă puţine au experimentat concret.
Finlanda începe în această lună un experiment prin care acordă unui număr de 2.000 de şomeri aleşi la întâmplare 560 de euro pe lună. Provincia Manitoba din Canada a realizat un test în anii ‘70 la care s-a renunţat după schimbarea guvernului, iar Ontario pune la cale un experiment pe această idee în acest an. Utrecht şi alte oraşe din Olanda au luat în considerare un program pilot în 2015, însă l-au abandonat mai apoi, iar alegătorii elveţieni au respins acordarea unui venit de bază cu o majoritate de 77% în cadrul unui referendum organizat în iunie 2016.
Fostul ministru de finanţe grec Yanis Varoufakis este unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai venitului de bază. „Este o necessitate, o parte vitală din orice efort de civilizare a capitalismului care trece printr-o criză provocată de o nouă generaţie de tehnologii“, declara oficialul grec anul trecut.
Susţinătorii unui venit de bază spun că acesta îi încurajează pe cei fără un loc de muncă să accepte poziţii slab plătite sau temporare pentru că nu au de pierdut beneficii, beneficii care în unele ţări europene pot egala aproape salariile entry level.
„Există argumente solide în favoarea înlocuirii actualelor programe de şomaj şi sărăcie cu o simplă plată care nu-I descurajează pe oameni să-şi caute de muncă. Însă există un motiv bun pentru care o astfel de plată nu a fost adoptată niciodată la scară largă. Taxele care ar trebui plătite pentru un astfel de venit pur şI simplu nu sunt fezabile“, arată Zsolt Darvas, de la Bruegel, un institut de cercetare din Bruxelles.
Potrivit unui studiu realizat de OFCE, o divizie de cercetare economică având legătură cu institutul de ştiinţe politice Sciences Po, măsura ar costa 480 miliarde de euro net pe an în Franţa, egal cu 22% din PIB, într-o ţară unde taxele reprezintă deja 45% din producţia economică. Dintre 35 de ţări bogate monitorizate de OCDE, numai în Danemarca ponderea taxelor este mai mare. Un studiu separat al Institut Montaigne estimează costurile planului lui Hamon la 349 miliarde de euro pe an.
Iar şansele de implementare a unei astfel de idei sunt foarte reduse: sondaje indică faptul că Hamon ar ieşi pe locul patru sau cinci şi ar fi eliminat în primul tur al prezidenţialelor.
Alegătorii socialişti nu au stat totuşi pe gânduri. Hamon a câştigat cele mai multe voturi în primul tur şi l-a învins pe fostul premier Manuel Vals în turul final din 29 ianuarie. În dezbaterea finală, Valls a declarat că Hamon face promisiuni „imposibile şi imposibil de finanţat“.
