Business Internaţional

Sensul furiei lui Helmut Kohl. Ce surprize mai pregăteşte Germania Estului Europei

Sensul furiei lui Helmut Khol. Ce surprize mai pregăteşte Germania Estului Europei

Autor: Iulian Anghel

02.09.2011, 16:49 5015
Spre sfârşitul anilor "80, tuna: "Eu vreau unitatea Germaniei şi am s-o fac!" Şi a făcut-o în ciuda opoziţiei Franţei lui Francois Mitterand şi a Marii Britanii condusă de Margaret Thatcher.


În 2009, când s-au împlinit 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, Franţa şi Marea Britanie au deschis arhivele referitoare la acest eveniment. Odată cu acesta fraza lui Helmut Kohl, " Eu vreau unitatea Germaniei şi am s-o fac!", căpăta noi sensuri.


Cu două luni înainte de căderea Zidului Berlinului, Margaret Thatcher care se temea de o Germanie puternică a mers la Moscova încercând să-l convingă pe Mihail Gorbaciov să nu permită reunificarea celor două state: "Nu este în interesul Occidentului!" Şi, apoi, ambasadorului francez la Londra: "Franţa şi Marea Britanie trebuie să-şi unească forţele împotriva pericolului german".


Ce gândea Thatcher despre Kohl: "Este capabil de orice. Nu se mai controlează".


Ce gândea Kohl despre Thatcher (din înregistrarea unei întâlniri cu George Bush şi Mihail Gorbaciov): "Spune că Parlamentul European nu trebuie să aibă nicio putere pentru că Westminster (parlamentul britanic - n.n.) nu poate să cedeze nico bucăţică din suveranitatea sa."


Thatcher a părăsit puterea în 1990, Mitterand în 1995, Kohl 1998. Mitterand a murit, Thatcher este foarte bolnavă, dar Kohl, desemnat în anii '90 cel mai puternic om al planetei, continuă şi la 81 de ani să provoace comentarii.


Nu mai departe de două săptămâni el a avut, într-un interviu, o ieşire extrem de virulentă la adresa "pupilei" sale Angela Merkel căreia nu i-a pronunţat numele.
"Niciodată Kohl nu a mai fost atât de furios decât atunci s-a descoperit finanţarea ilegală a partidului său (Kohl a părăsit politica după ce a devenit public că CDU, partidul său şi, astăzi, al lui Merkel, a folosit finanţare ilegală în campania electorală, dar fostul cancelar nu a fost urmărit în justiţie - n.n.), comentează Vasile Puşcaş, profesor la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj.


Ce-i reproşează Kohl lui Merkel?


"Germania nu mai este, de ani buni, o forţă demnă de luat în seamă. (...) Schimbările din lume nu pot fi o scuză pentru absenţa reperelor sau a ideilor".


Chiar aşa? Care este, până la urmă, sensul acestei furii?


"Conceptul de Uniune Europeană, aşa cum a fost pus la punct de Kohl, Mitterand şi Thatcher era cu mult mai important decât cel de Statele Unite ale Europei (SUE), vehiculate acum. Uniunea lui Kohl avea nu doar dimensiunea economică, ci şi pe cea politică care acum a fost lăsată în mâinile statelor, după ce, ceea ce mai rămăsese în Tratatul de la Maastricht (Tratatul privind Uniunea Europeană, 1993 - n.n.) a fost tăiat definitiv în Tratatul de la Lisabona (intrat în vigoare în 2009 într-o formă mult diluată după respingerea Tratatului privind o Constituţie a Europei, în 2005, în Franţa şi Olanda - n.n.). Asta este furia lui Kohl", opinează profesorul Puşcaş, prezent în inima transformărilor care au avut loc în Uniunea Europeană în ultimul deceniu.


Până la urmă ce vor să spună aceste lucruri? Că Uniunea s-a extins pe orizonată, dar nu a existat o uniune în profunzime (o uniune puternic susţinută de germani, fie dacă ne referim doar la Joscka Fischer, fostul ministru german de externe sau la Gunther Verheugen, unul dintre amicii României în vremea când era Comisar pentru extindere în Comisia Barroso I.)


Aşa ceva nu mai poate continua.


"Acum se pune problema în ce formă să se întâmple schimbările. După atâtea cedări nu va exista o reformă (care era valabilă în perioada extinderii UE), ci o transformare. Dar pentru aceasta îţi trebuie resursele şi instrumentele. Îţi trebuie un lider care să combine credibilitatea cu credibilitatea resurselor", spune Puşcaş.
Asta este furia lui Kohl, rezumă profesorul de la Cluj: Cineva trebuie să-şi asume leadership-ul, pentru a pune la punct transformările.


Doar că Merkel este suspectată că, din temeri electorale, nu o face.


După Tratatul de la Lisabona, o parte din puterea Bruxelles-ului a revenit la statele membre sub aşa numitul "guvernamentalism intensificat". Acest transfer fără o unitate metodologică a condus la parohialisme. Statele şi-au folosit puterea pentru a-şi mări capacitatea de negociere în interiorul UE. Apoi au mers mai departe.
"Puterea pe care au căpătat-o în interiorul UE nu a mai fost folosită la nivelul Uniunii, ci a lumii, dinspre spaţiul european spre cel global. După criză se pune problema reconfigurării afacerilor europene ca afaceri interne ale unui stat. Nu vorbim doar de congruenţa financiară. Faţă de aceste transformări, în România lucrurile sunt înţelese invers. În vreme ce în UE se pune problema că afacerile Uniunii sunt afaceri interne, la noi politica europeană a devenit politică externă", spune Puşcaş.
În faţa atâtor critici, Germania pare că vrea să-şi asume rolul de lider. Ceea ce va propune nu va fi însă atât de uşor.


După mai multe ieşiri îndelung comentate, ministrul de finanţe german Wolfgang Schäuble a schiţat în faţa grupul parlamentar creştin - democtat din Bundestag un plan care prevede un nou tratat pentru Europa.


Presa germană relatează de câteva zile că tratatul lui Schäuble mizează pe transferul de atribuţii Bruxelles-ului în materie de economie şi finanţe în detrimentul suveranităţii statelor. Planul este valabil pentru cei 17 membri ai zonei euro, iar Wolfgang Schäuble admite că acest lucru va împărţi Europa în două - în ţările din eurozonă şi cele din afara ei, majoritatea din fostul Est comunist care nu sunt nici măcar integrate în Mecanismul European al Ratelor de Schimb (pas premergător adoptării euro).


Ideea va stârni dezbateri aprinse nu doar în Germania, dar va pune la grea încercare ţările din Est.


În România mişcarea a fost anticipată atunci când Bucureştiul a aderat de bunăvoie la "Euro plus" cu toate constrângerile pe care le presupune acest plan care împinge cu un pas înainte prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere pentru zona euro.


Dar alte ţări din Est cum ar fi Ungaria care a abandonat ideea adoptării euro în acest deceniu, Cehia, eurosceptică şi chiar Polonia care a evoluat admirabil în criză ar putea să se simtă abandonate.
Iată Europa cu două viteze, un concept care rânjeşte ameninţător încă din timpul dezbaterilor pe marginea Constituţiei europene.


În faţa acestei perspective, consilierul prezidenţial Leonard Orban avertiza recent că România trebuie să accelereze reformele pentru a adopta mai rapid euro. Dar el punea acest lucru într-un alt context: va exista o Europă cu două viteze, dacă statele membre vor respinge planul de salvare în zona euro propus în vară.


Nu se pune acum cu gravitate problema ca vreo ţară să respingă acest planul de salvare în zona euro, deşi temeri există şi în Germania, de vreme ce Schäuble şi-a îndemnat colegii să voteze raţional în Parlament când va veni timpul.


Dar iată că "Europa cu două viteze" ar putea să prindă chip chiar în urma atât de mult aşteptatului plan integrare mai profundă a UE.


Pentru că, chiar dacă, de pildă, România pledează pentru o unitate mai strânsă a Europei, nu se ştie care va fi reacţia Bucureştiului dacă planul va cântări cât o piatră de moară de gâtul politicii economice a ţării (accepţi ca politica fiscală va fi dictată de Bruxelles?), presupunând că există o astfel de politică.


Cât de sensibilă este acum problema poate rezulta din răspunsul la întrebarea:Ce reformă ar fi aceea care, în loc să conducă la integrarea europeană va duce la dezbinarea ei?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO