Bulele speculative din sectorul imobiliar, efectul creşterii economice pe datorie, fac implozie. Există o criză de energie, una de materii prime şi una în transport care lovesc producţia şi exporturile. Iar Partidul Comunist, pentru a-şi întări controlul, este preocupat să atace giganţii de tehnologie, creatorii de inovaţie, şi industriali care au adus economia ţării la un alt nivel. Se poate prăbuşi China?
Când economia SUA s-a prăbuşit sub povara unei crize financiare, întreaga economie globală a paralizat, iar efectele şocului seismic se simt şi acum în ţări puternic îndatorate precum Italia şi Grecia. China este a doua economie ca mările a lumii, iar de ea depind direct sau indirect multe altele. Spre exemplu, statele est-europene nu au legături comerciale puternice cu China, dar ele depind de exporturile către economii precum Germania, iar economia germană, cu coloşii ei industriali, este dependentă pentru creştere de consumatorii chinezi.
Revenirea economiei Chinei a încetinit în trimestrul trei la puţin sub 5%, de la 7,9% în trimestrul anterior şi 18,3% la începutul anului, arată datele oficiale. La începutul actualei crize, specialiştii apreciau că un avans de 3-4% al PIB-ului chinez ar echivala cu o recesiune, această economie emergentă fiind obişnuită în ultimii ani cu creşteri anuale în jur de 7%. În deceniile dezvoltării cu orice preţ, chiar şi cu cel al datoriilor nesustenabile, avansul PIB depăşea 10%. Un purtător de cuvânt al biroului naţional de statistică a arătat că „incertitudinile din mediul internaţional se acumulează, iar economia internă este instabilă şi dezechilibrată“.
Economia chineză încetinea chiar şi înainte de criză, frânată de eforturile Partidului Comunist de a găsi un nou echilibru, cu accent mai mare pe consumul intern şi producţia de bunuri cu valoare adaugată mare în dauna modelului de creştere bazat pe forţă de muncă ieftină. Economia a ajuns acum la un nou punct de cotitură, după cum scrie revista Quartz.
În efortul de a controla ceea ce consideră a fi excesele pieţei şi pentru a limita puterea şi influenţa companiilor, partidul a pus deliberat piedici unor giganţi precum Alibaba, unul din liderii comerţului online mondial, ceea ce a făcut să se evapore miliarde de dolari din capitalizarea de piaţă a unora dintre cele mai dinamice companii chinezeşti. Faptul că Evergrande a ajuns în pragul colapsului arată că boomul de pe piaţa imobiliară se poate încheia, explozii ce pot îmbolnăvi întreaga economie. Defaulturile Evergrande au făcut ca preţurile la care se împrumută firmele chinzeze mai riscante să crească.
De parcă aceste lucruri nu ar fi fost suficiente, preşedintele probabil pe viaţă Xi Jinping - anul viitor va încerca să obţină cel de-al treilea mandat, ceva fără precedent, după ce a schimbat regulile pentru a face posibil acest lucru - a contribuit la izbucnirea unei crize de energie prin demersurile de a reduce emisiile de dioxid de carbon ale industriei.
Problemele aduc un risc politic enorm. Liderii partidului depind de creşteri economice puternice pentru a-şi păstra puterea, iar tocmai aceste eforturi au adus economia în actualul mediu toxic. Simptomele unei economii dezechilibrate includ creşterea inegalităţilor (la care Xi Jinping reacţionează prin iniţiative de genul mai multă prosperitate pentru toţi prin care şubrezeşte capitalismul din care s-au născut giganţi precum Alibaba), o dependenţă periculoasă de sectorul imobiliar, riscurile legate de schimbările climatice şi nivelurile ridicate ale datoriilor companiilor şi consumatorilor.
Reformele partidului au ca scop să facă mai bună viaţa pentru salariatul de rând, în detrimentul conducerii firmei şi al familiei acestuia, însă ele pot devia economia pe măsură ce forţele pieţei sunt înlocuite de şi mai mult control politic.
Dar ce se va întâmpla dacă partidului comunist nu-i ies calculele? Dacă nemulţumirea se transformă în nelinişte socială, exact ceea ce partidul vrea să împiedice? Multe vor depinde de cât de mult încetineşte economia şi de modul în care cetăţenii percep beneficiile acestor represiuni în comparaţie cu costurile, spune Jacob Gunter, analist la think tank-ul german MERICS. „Multe dintre represiuni sunt determinate de obiective sociale - distrugerea educaţiei private înseamnă mai puţină presiune asupra familiilor, forţarea unor condiţii de muncă mai bune pentru curieri înseamnă locuri de muncă mai bune şi mai sigure, restricţiile din imobiliare ar putea face ca proprietatea de locuinţe să fie mai fezabilă pentru oamenii din clasa de mijloc, iar reducerea abuzului de date înseamnă mai multe opţiuni pentru consumatori în ceea ce priveşte informaţiile despre ei.“ În cazul în care creşterea încetineşte până la niveluri îngrijorătoare, până la punctul în care cetăţenii sunt afectaţi de pierderi accentuate din averea imobiliară moştenită sau care este transmisă moştenitorilor, China ar putea asista la turbulenţe sociale. Dar, având în vedere controlul guvernului asupra informaţiilor şi protestelor, un rezultat mai probabil al unei încetiniri ecomomice este o revoltă în interiorul partidului, apreciază George Magnus, fostul economist şef al UBS. Până acum, a explicat el, a existat prea „puţină rivalitate facţională deoarece cei care l-au contestat pe Xi Jinping au fost pedepsiţi sau au ajuns la închisoare“. Dar acest lucru s-ar putea schimba rapid dacă Xi pierde vizibil controlul asupra economiei. „Nu sunt foarte încrezător că această conducere a Chinei va putea rezolva acest tip de contradicţie cu marile afaceri“, a spus el. China este atât de strâns integrată în economia mondială acum încât o încetinire periculoasă va provoca nervozitate peste tot. China este unul dintre cei mai mari clienţi din lume pentru titlurile de stat ale Trezoreriei SUA; dacă achiziţionarea acestor instrumente de finanţare încetineşte, SUA ar putea fi nevoite să atragă alţi creditori prin creşterea ratelor de dobândă, ceea ce ar influenţa dobânzile din întreaga economie americană. Iar pieţele americane dau tonul burselor şi pieţelor lumii. De asemenea, sunt studii care arată că un şoc de creştere în China ar afecta economiile emergente din Asia şi restul economiilor BRICS mai puternic decât pe cele occidentale. China nu poate frâna brusc fără a provoca un carambol în spatele ei. Gunter speculează că o decelerare economică ar putea întoarce China mai mult spre sine. „Orice încetinire sau problemă economică poate fi întotdeauna zugrăvită ca rezultat al acţiunilor puterilor străine, în special SUA, care vor să ţină pe loc China“, a spus el. „Aţâţarea naţionalismului ca o supapă de presiune pentru problemele interne nu este nimic nou şi nici nu este ceva ce a făcut doar Partidul Comunist Chinez“.
