In ultimii 30 de ani, capitalismul s-a consolidat, in timp ce democratia a devenit din ce in ce mai fragila, considera Robert Reich, profesor de economie la Universitatea Berkeley, fost ministru in timpul mandatului presedintelui american Bill Clinton, in cadrul unui interviu acordat cotidianului francez Les Echos.
Robert Reich, in varsta de 61 de ani, este profesor de economie la universitatea Berkeley, California. Anterior, acesta a predat la Harvard. Prieten al lui Bill Clinton, el a ocupat pozitia de ministru al muncii in perioada 1993-1997. Intelectual apropiat de tabara democrata, Reich a militat pentru majorarea salariului minim in Statele Unite si eliminarea pedepsei cu moartea.
In cartea sa "Supercapitalism", publicata la sfarsitul anului trecut in Statele Unite si la inceputul acestui an in Franta, Reich descrie noua natura a capitalismului mondial. Competitia dintre companii s-a intensificat in mod considerabil si va ajunge sa submineze fundamentele democratiei, sustine Reich.
El duce astfel mai departe ideea exprimata intr-o carte anterioara, in care scria despre intarirea puterii companiilor in detrimentul statelor.
Care este trasatura definitorie a supercapitalismului? "Competitia dintre companii s-a intensificat extrem de mult in ultimii ani. Trei forte au generat aceasta schimbare: aparitia de noi tehnologii, globalizarea si liberalizarea", considera Reich. Consumatorii si investitorii au acum o multime de oportunitati. Prin urmare, companiile trebuie sa se implice intr-o competitie dura pentru a-i atrage pe consumatori si investitori. Directorii acestor companii nu-si mai pot permite sa adopte pozitii care sa intre in opozitie cu interesele actionarilor. Ei nu mai pot tine cont de interesele celorlalte parti implicate in companie: salariati, furnizori, comunitati. In acest fel au aparut probleme majore care risca sa submineze democratia. In confruntarea lor incrancenata, companiile incearca sa acapareze toate resorturile puterii.
Acest supercapitalism este benefic pentru investitori, maximizandu-le veniturile, dar si pentru consumatori, care se bucura de scaderea preturilor, spune Reich. Nu este insa benefic din punctul de vedere al productiei de bunuri publice, securitatii locurilor de munca, al climatului planetei. Ceea ce ne dorim din pozitia de persoane care economisesc si din cea de cumparatori intra in conflict cu ceea ce ne dorim ca salariati si cetateni.
Intensificarea activitatii de lobby este rezultatul acestei concurente sporite dintre companii si cauza slabirii democratiei. Consecinta mijloacelor colosale puse la bataie de companii pentru a face presiune asupra vietii politice este ca pretul platit pentru a te face auzit devine din ce in ce mai mare. Vocea cetatenilor nu se mai face auzita.
Comentand asupra explicatiei teoreticienilor conform careia democratia si capitalismul sunt cele doua fete ale aceleiasi medalii, Reich spune ca "democratia a devenit mai fragila in ultimii 30 de ani, raspunzand din ce in ce mai putin nevoilor cetatenilor. Capitalismul este o conditie esentiala a democratiei, dar nu si invers. China dezvolta o noua forma de capitalism, foarte autoritara, iar daca nu suntem atenti, am putea ajunge cu totii aici", avertizeaza Reich.
Exista un adevarat pericol ca opinia publica sa ajunga sa creada ca intreprinderile au reale preocupari sociale, cand de fapt acest lucru nu este adevarat, considera Reich.
Intr-un studiu realizat in 2005, numai 36% din francezi au fost de acord cu afirmatia urmatoare: "Libera initiativa si economia de piata libera reprezinta cel mai bun sistem pe care se poate baza viitorul lumii". In cele 20 de tari incluse in studiu, media a fost de 61%. Reich considera ca aceasta este o problema falsa.
"Pietele sunt foarte bune in ceea ce priveste satisfacerea nevoilor investitorilor si consumatorilor, dar nu si in ceea ce priveste rezolvarea problemelor sociale si de mediu", spune Reich. Democratia este la randul ei necesara. Problema cruciala este modul in care guvernul organizeaza piata, este de parere profesorul.
In ceea ce priveste solutiile, Reich propune majorarea taxelor impuse celor foarte bogati. Cu toate acestea, poate aparea riscul ca in urma unei astfel de masuri un anumit numar dintre acestia sa paraseasca tara de origine.
"In anii '50, veniturile foarte mari erau taxate cu 91%, in timp ce astazi managerii de fonduri de hedging sau ai fondurilor private de investitii sunt taxati cu 15%", arata Reich. "Daca taxele ar fi majorate la 40%, un numar foarte redus dintre acestia ar parasi Statele Unite", considera Reich.
Intrebat daca Statele Unite trebuie sa-si incurajeze companiile, Reich raspunde ca nu, pentru ca lumea s-a schimbat complet. Din moment ce legatura dintre companii si tara de origine s-a rupt, patriotismul economic a devenit desuet.
Sprijinul guvernamental acordat campionilor nationali s-ar justifica atunci cand salariatii care lucreaza in tara ar fi in acest fel ajutati. Intrebat daca ar trebui ca fondurilor suverane sa li se permita sa achizitioneze toate companiile pe care vor sa le achizitioneze, Reich raspunde afirmativ, adaugand ca daca ar exista altfel de obiective, de natura politica, statele sunt indreptatite sa intervina.
"Sincer", spune Reich, "este de preferat pentru echilibrul financiar al planetei ca fondurile chineze sau din Orientul Mijlociu sa fie investite in actiuni, si nu in titluri de trezorerie".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
