Coincidenţă sau nu, premierul Turciei Recep Tayyip Erdogan şi-a anunţat candidatura pentru preşedinţia ţării în aceeaşi zi în care liderul kurzilor din Irak, susţinuţi de Ankara, a anunţat planurile unui referendum pentru independenţă, ceea ce aduce în atenţie rolul pe care-l va avea în regiune omul care a promis că va aduce până în 2023 economia turcă între primele zece ale lumii. De când Erdogan a venit la conducerea guvernului, în 2003, economia ţării s-a triplat, iar inflaţia a fost adusă sub control.
Perspectiva independenţei Kurdistanului, regiune semiautonomă din nordul Irakului, este susţinută de membrii guvernului Erdogan, care au afirmat de câteva ori în ultimele săptămâni că Turcia nu se mai opune ideei creării unui stat kurd independent. În spatele acestei susţinerii sunt mai multe motive, dar cel mai important pare a fi sprijinul electoral pe care Erdogan ar putea să-l primească pentru alegerile prezidenţiale din Turcia din august, scrie Bloomberg.
Mizele sunt mari în cursa prezidenţială întrucât oricine va câştiga, şi probabil acela va fi Erdogan, va deveni primul preşedinte turc ales prin vot direct şi nu de către parlament, ca urmarea a modificării Constituţiei.
Sincronizarea anunţării celor două intenţii, a lui Erdogan şi a kurzilor, aduce beneficii ambelor părţi. Erdogan are nevoie de sprijinul kurzilor pentru a rămâne la putere încă un deceniu, iar kurzii au nevoie de Erdogan pentru a-şi vedea îndeplinit visul lor de independenţă vechi de un secol. În urmă cu câteva zile, guvernul turc a înaintat parlamentului un proiect de lege care ar permite militanţilor kurzi care locuiesc în tabere să se reintegreze în societate în calitate de civili, fără a avea teama că vor fi urmăriţi penal.
Guvernul turc a semnat recent un acord pe 50 de ani prin care va importa petrol kurd, spre nemulţumirea Bagdadului, care a afirmat că are autoritate asupra ţiţeiului exportat de Kurdistan, scrie The Huffington Post.
„Barzani (Massoud Barzani, preşedintele Kurdistanului irakian – n.red.) îl poate face pe Erdogan regele Turciei, iar Erdogan îl poate face pe Barzani regele Kurdistanului“, a spus Stephen Cook, un reprezentant al Consiliului pentru Relaţii Internaţionale.
Venirea la putere a partidului lui Erdogan în 2003 a pus capăt unui deceniu de guvernare a unei coaliţii instabile. Erdogan a triplat economia ţării prin reforme şi proiecte majore, a adus sub control inflaţia, iar de când el este la putere economia a crescut în medie cu 7% pe an.
Premierul este aclamat de cei care văd în el un artizan al decolării economice a ţării, dar considerat de alţii ca fiind un „dictator“ islamist.
Erdogan a redus datoria Turciei de la 74% din PIB cât era în 2002, la 35% din PIB anul trecut, iar deficitul bugetar a scăzut de la 11,9% cât era în 2002 la 1,2% din PIB anul trecut.
În 2013, Turcia era pe locul 17 la nivel mondial în funcţie de mărimea PIB-ului, potrivit Fondului Monetar Internaţional.
