Climatul afacerilor s-a schimbat radical in Italia, dar suprapunerea regionala si amestecul actionarilor inca reprezinta obstacole serioase.
Cand Mario Draghi a luat cuvantul in consiliul Bancii Italiei pentru prima data de cand a fost investit guvernator cu cinci luni in urma, a avut aerul lui Hrusciov ponegrindu-l pe Stalin, scrie Financial Times.
Draghi a declarat in discursul sau ca actiunile predecesorului sau, Antonio Fazio, catre sfarsitul mandatului sau sunt "indoielnice" si ca imaginea bancii centrale a fost "patata de scandaluri".
A procedat la tragerea unei linii dupa domnia imperiala de 12 ani a lui Fazio si a anuntat abrogarea regulii antifuziune. In viitor, a declarat el, bancile pot realiza fuziuni fara informarea anterioara a bancii centrale.
Fazio nu a permis nici unei banci straine sa cumpere un grup financiar italian mare si a parasit functia in mijlocul unei investigatii cu privire la un scandal de preluare.
Gerardo Braggiotti, unul din cei mai cunoscuti bancheri de investitii din Italia si acum director executiv la banca Leonardo, face bilantul acestui demers: "Draghi a eliminat o regula medievala, care acum pune soarta bancilor in propriile maini".
Vorbea din partea unei comunitati de bancheri care de mult se simtea incatusata de regimul lui Fazio. Dar cum multi fosti directori executivi admit ca si continuarea consolidarii, mai ales in randul marilor grupuri din Italia, nu va fi deloc usoara sau rapida. De la nepotrivirile de personalitate la interesele incurcate a Mediobanca, banca de investitii care a fost foarte mult timp in centrul retelei bancare principale a Italiei, obstacolele raman substantiale.
Nu exista nicio indoiala ca valul mare de fuziuni este asteptat cu nerabdare. Sectorul bancar al Italiei este in continuare unul din cele mai fragmentate din Europa. In timp ce numarul bancilor italiene a scazut in noua ani pana in 2005 de la 965 la 788, Standard & Poor's, agentia de rating, spune ca primele cinci detin doar 45% din piata imprumuturilor, comparativ cu 75% in Marea Britanie si Franta.
Viitoarele fuziuni detin cheia unor mai bune randamente pentru actionari. Corrado Passera, directorul executiv al Intesa, a doua banca dupa capitalizarea de piata dupa Unicredit, a vorbit despre scaderea costurilor cu sute de milioane de euro si de cresterea veniturilor dupa posibila fuziune cu Capitalia, a patra banca de pe piata. Aceleasi conditii se aplica daca Intesa achizitioneaza Monte di Paschi di Siena (MPS), al cincilea grup bancar. Dar analistii spun ca intelegerile sunt mai greu de justificat decat in trecut, pentru ca majoritatea bancilor mari sunt mult mai eficiente. Un raport de cercetare al bancii Merrill Lynch spunea despre Capitalia si Intesa: "Cifrele pot parea apetisante intotdeauna pe hartie, dar trebuie stiut ca cele doua banci sunt deja foarte eficiente din punctul de vedere al costurilor. Intesa si Capitalia au cea mai mare experienta de management al costurilor din Italia".
Continuarea consolidarii interne ar putea transforma bancile Italiei mai degraba in initiatori decat in simple tinte ale unor fuziuni pan-europene. Cu exceptia Unicredit, care in urma preluarii de 15 mld. euro a HVB are o capitalizare de piata de 61 mld. euro, Intesa are o capitalizare de piata de 31 mld. euro, in timp ce Capitalia valoreaza 16 mld. euro, cu 50% mai mult decat anul trecut, in mare parte din cauza speculatiilor de fuziune.
Activitatea de fuzionare nu era cu totul necunoscuta sub conducerea lui Fazio. In timpul mandatului sau s-au format doua din cele mai mari banci din Italia: Unicredit in 1998-99 dintr-o uniune a sapte banci si Intesa, in aceeasi perioada, fiind rezultatul fuziunii a trei banci. Dar atunci guvernatorul a ordonat o oprire, inopinanta, spun bancherii, pentru a evita alte discrepante majore din perspectiva marimii sau a monopolului unei singure banci asupra unei regiuni. In 1999 a impiedicat Turin SanPaolo IMI, acum al treilea grup de pe piata, sa achizitioneze Banca di Roma, care mai tarziu a devenit parte a Capitalia. In 2001, Fazio a interzis fuziunea Intesa cu Unicredit.
Alessandro Profumo, directorul executiv al Unicredit (CEO), nu are nici un dubiu ca mediul bancar din Italia s-a schimbat radical. "Acum autoritatile au o pozitie cu totul diferita si prefera crearea mai multor mari banci italiene." Continuarea consolidarii ar putea tine strainii la distanta. Dupa demisia lui Fazio, doua batalii bancare s-au decis in favoarea strainilor. ABN Amro din Olanda a preluat Antonveneta, iar francezii de la BNP Paribas vor prelua Nazionale del Lavoro.
Dupa cum a anuntat ca nu va mai impiedica fuziunile interne, Draghi nu le va impiedica nici pe cele straine. Bancile italiene trebuie sa coopereze daca vor sa ramana sub control italian.
Deci cat de mare va fi transformarea climatului bancar al Italiei? Eforturile de pana acum nu s-au fructificat. Principalele zvonuri vehiculeaza numele Intesa, Capitalia, MPS si SanPaolo. Ultima a incercat, dar a esuat, sa fuzioneze in 2004 cu belgienii de la Dexia. Unicredit se pare ca a facut deja un pas inainte cu HVB, cu toate ca s-ar putea intoarce la jocul fuziunilor daca pierde teren pe piata interna.
Presedintii Intesa si Capitalia au discutat sumar despre o fuziune cu cateva luni in urma. In timp ce speculatiile au crescut, Matteo Arpe, seful Capitalia, a autorizat cumpararea a 2% din actiunile Intesa, o miscare prin care sub legile italiene impiedica Intesa sa faca o oferta nesolicitata.
O intelegere pe picior de egalitate necesita un acord asupra cui va conduce combinatia rezultata. Cei care ii cunosc pe Arpe si pe Passera spun ca nici unul nu va pune orgoliul inaintea unei intelegeri profitabile.
Dar Paolo Biraschi, analist la banca Lehman Brothers, crede ca "bancile italiene au un interes major in consolidare, dar realizarea ei s-ar putea sa nu fie prea usoara. Fiecare banca este condusa de manageri puternici".
Presedintele Capitalia este Cesare Geronzi, fost apropiat al lui Fazio si pentru multi ani unul dintre cei mai influenti oameni din finantele italiene. A terminat recent perioada de suspendare din cauza investigatiilor penale asupra rolului Capitalia in frauda de la compania de lactate Parmalat care a falimentat la sfarsitul lui 2003.
Analistii financiari cred ca Arpe, care la 41 de ani este vazut ca unul dintre cei mai talentati bancheri italieni din noua generatie, a realizat achizitia agresiva a actiunilor Intesa, in lipsa lui Geronzi, pentru a-i arata lui Passera ca nu trebuie subestimat.
O prezenta locala puternica poate face dificila scaderea costurilor. MPS, spre exemplu, este unul dintre cei mai importanti angajatori din Toscana, ceea ce face dificila politica de inchidere a filialelor si reducere a personalului. Dupa cum remarca analistii, achizitia MPS ar putea crea "economii de scala fara sinergii". Actionarul principal al MPS, ce controleaza jumatate din banca si 30% din drepturile de vot, este o fundatie locala non-profit cu puternice legaturi politice. Cea mai mare sursa de venit, din care sponsorizeaza cu generozitate scoli si spitale, o reprezinta dividendele si profitul din dividendele reinvestite in MPS.
Prezenta acestui fel de fundatii si a altor mari actionari in consiliul de administratie al bancilor subliniaza ultimul si poate cel mai mare obstacol al consolidarii: managementul corporatist. Multe din marile banci au drept actionari fundatii.
Profumo de la UniCredit spune ca "fundatiile au fost majoritatea timpului in favoarea agregarii". Dar actionarii majoritari pot fi ca orice actionar majoritar o piedica serioasa in fata consolidarii, a clarificat el.
Bancile populare au o problema de guvernare complet diferita, dar la fel de importanta, reprezentata de o persoana ori un vot, indiferent de marimea participatiei. Aceasta face aproape imposibile preluarile fortate ale bancilor populare. Fuziunile in acest sector sunt deci de obicei amiabile si cu o banca de acelasi gen. Banca Populara Italiana, banca din mijlocul scandalului de anul trecut, acum sub un nou management, este tinta de preluare de catre rivalii sai. Dar cele mai mari banci sunt conduse de actionari care limiteaza actiunile de fuziune si resping propunerile straine. Rolul dominant al bancii spaniole Santander in grupul actionarilor SanPaolo este, spre exemplu, vazut ca un impediment pentru propunerile altei banci. Banca franceza Credit Agricole detine 18% din Intesa. ABN Amro are 8% din Capitalia, cu toate ca are optiunea de a-si vinde o parte in octombrie altor membri ai grupului.
Intrigile fuziunilor tind sa se intensifice pe masura ce aliantele expira, iar participantii si strainii incep sa se gandeasca la schimbari de strategie. Ambele preluari ale Antonoveneta si BNL coincid cu expirarile pacturilor. Asa ca optiunea ABN de a se retrage din actionariatul Capitalia ar putea fi un catalizator la acest fel de actiuni, la fel ca si expirarea, in aprilie 2007, a pactului SanPaolo.
Oricum, exista si alte complicatii. Sistemul hibrid de capitalism italian inseamna ca pacturile si alte aranjamente de control tind sa fie folosite de foarte putini care vor sa imparta controlul marilor companii. In centrul acestei retele se afla Mediobanca, care detine actiuni la companii ca Generali, marele asigurator italian, care este la randul ei controlata de alte grupuri precum Capitalia si Unicredit.
Mediobanca spune de ceva timp ca urmareste desfacerea acestui pact, dar se pare ca acest proces progreseaza incet. Intre timp, daca Intesa ar cumpara Capitalia, ar obtine o parte importanta din Mediobanca si implicit din Generali. Aceasta ar putea deranja actionarii de la alte companii.
Pentru Arpe de la Capitalia, concentrarea asupra dinamicii dintre actionari demonstreaza nepotrivirea dintre vechea si noua Italie. "Succesul consolidarii depinde in mare parte de aplicarea standardelor internationale. Conform vechiului stil, manierele foarte complicate de incheiere a fuziunilor sunt date la o parte, nu va fi lipsa de solutii."
Deci ar putea fi Mediobanca preluata? Pana la urma este mica, cu o capitalizare de piata de 12 mld. euro, din care 5 mld. reprezinta participarea de 14% la Generali. Este de asemenea atractiva, cu toate ca nu mai dicteaza fiecare tranzactie financiara din Italia, are mai multa activitate decat oricand, pe masura ce piata investitiilor bancare se extinde.
Dar pentru a-i pastra influenta, orice cumparator ar trebui sa pastreze oameni din banca si sa castige de partea sa membri ai actionarilor.
Dupa cum spune si Alberto Buffa di Perrero, analist la S & P, "poti sa cumperi orice, daca ai destui bani, dar nu si Mediobanca".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
