Este războiul Rusiei contra Ucrainei unul pentru resurse naturale? Poate că la început nu a fost, dar acum a devenit unul. Copii, cărbune, litiu, cereale: Rusia se face stăpână pe bogăţiile Ucrainei, îi sufocă economia şi o lasă fără viitor. Într-un sens, şi ea şi-a distrus propriul viitor

Este războiul Rusiei con­tra Ucrai­nei unul pentru resurse natu­rale? Poate că la înce­put nu a fost, dar acum a devenit unul. Ucraina este o ţară bogată în cărbune, minereu de fier, uraniu, metale rare şi, după cum o arată cele mai recente descoperiri din Marea Neagră, s-ar putea ca în jurul peninsulei Crimeea, anexată de Rusia în 2014, să fie re­zerve de gaze naturale preţioase.

Dar şi Rusia este o ţară bogată în resurse naturale şi cu o economie construită pe expor­tul bogăţiilor din sol. De aceea, aşa cum arată mane­vrele pe care le face Moscova pentru a împiedica exporturile de cereale ucrainene, important pentru ea este, deocamdată, un control mai mare pe piaţă prin blocarea sau eliminarea, dacă se poate, a unui concurent foarte incomod.

Dar acest lucru nu înseamnă că Moscova nu este nerăbdătoare să ex­ploateze resursele mi­ne­rale ale Ucrai­nei, după cum scrie Deutsche Welle. Mai grav, Rusia pare să profite de război şi pentru a avea mai mult din cea mai preţioasă resursă a omenirii: copiii. Este vorba de zecile de mii de copii ucrai­neni duşi în Ru­sia din teri­toriile ocupate cu armata. Fără resurse naturale şi copii, re­con­strucţia Ucrai­nei ca naţiune şi eco­nomie cu un viitor va fi aproape imposibilă.

Înainte de război, în regiu­nea Zaporojie erau extrase în fiecare an circa 4,5 milioane de tone de minereu cu conţinut de fier de peste 60%. Este minereu de înaltă calitate. O mare parte era exportată în Slovacia, Cehia şi Austria. Vânzările aduceau minelor din jurul oraşului Dniprorudne 200 de milioane de euro pe an. O treime din minereu era procesată şi transfor­mată în oţel la combinatul siderurgic local. Şi o mare parte din acest oţel era exportată. Totul s-a schimbat în vara anului trecut, când trupele ruse au ocupat Dniprorudne. Ceea ce înainte era exportat în vest sau era vândut pe piaţa ucraineană este tri­mis acum în Rusia.

Ucrainenii, slovacii şi cehii care au investit în in­dustria minieră din Zapo­rojie şi-au văzut proprietăţile con­fiscate de armata rusă. Ex­portu­rile ucrainene de minereu pentru metalurgie s-au prăbuşit cu 60% în 2022, potrivit think-tank-ului ucrai­nean GMK Center. Una dintre cau­zele colapsului este ocupaţia rusă din regiunile miniere ucrai­nene. În 2022, institutul de cercetare SecDev din Canada esti­ma valoarea totală a depozitelor de mine­reu de fier din partea din Ucraina ocupată de Rusia la 12.000 de miliarde de dolari. Cel mai mare depozit de fier al ţării se află în ba­zinul Krîvîi Rih şi a ră­mas sub control ucrai­nean. Însă este bombardat sistematic dinspre teritoriile ocupate de ruşi.

În aceste condiţii, Ucraina se confruntă cu penurii acute de resur­se, cu consecinţe tragice pentru industria oţelului. În timp ce în 2021 această ţară a exportat 20 de mili­oa­ne de tone de produse metalurgice, cifra a scăzut la doar 2,5 milioane în prima jumătate a acestui an. Dacă tendinţa continuă tot anul, ar în­semna o prăbuşire a exporturilor cu 80%. Drama este mai mare în industria cărbunelui.

Circa 80% din depozitele de căr­bune ale Ucrainei sunt sub ocupaţie rusă. Tot antracitul, un cărbune su­perior, se află în părţile de ţară ocu­pate de armata rusă. Aceasta în­seam­nă că din exportator Ucraina a ajuns importator de cărbune. Iar importurile sunt costisitoare deoa­rece din cauza eforturilor Rusiei de a bloca porturile ucrainene, combustibilul este adus pe calea ferată, prin Polonia şi România. Ucraina este o ţară bogată şi în litiu, materie primă vitală pentru industria maşinilor electrice. Cifre exacte nu au fost făcute publice, dar se spune că Ucraina are printre cele mai mari rezerve de litiu din Europa.

Kievul vrea să încurajeze dezvoltarea acestei industrii, având patru depozite de litiu. Unul, cel de la Kruta Balka, este în regiunea Zaporojie, ocupată de armata rusă. Un altul, cel de la Şevcenko, este în Doneţk, la câţiva kilometri de linia frontului. Niciun investitor nu s-ar aventura acolo. Riscul, la care se adaugă costurile mai ridicate pentru exploatarea litiu­lui ucrainean, aceasta din cauza condiţiilor geo­logice mai difi­cile, fac ca mineritul să fie neeco­nomic pentru un investitor capitalist. Dar nu şi pentru Rusia, care a pus deja ochii pe depo­zite­le de litiu la care poate ajunge. Trupele Mosco­vei ocupă şi trei din depozitele ucrainene de pământuri rare.

În agricultură, povestea diferă prin faptul că cea mai mare parte din terenurile agricole ale Ucrainei nu sunt sub control rusesc. Însă cu costuri în creştere, cu ameninţarea războiului persistând şi înteţindu-se, sub bombardament rusesc şi cu exporturile blocate nu doar de Rusia, ci şi de ţările vecine, agricultorii ucraineni au cea mai grea viaţă din Europa. La aceste necazuri se adaugă şi cele de care se plâng colegii din UE, cum ar fi seceta şi schimbările climatice. Pentru ucraineni, acestea sunt în plan secund.

„Piaţa este moartă“, se plânge un fermier ucrainean intervievat de The Wall Street Journal. Blocarea porturilor de la Marea Neagră de către armata rusă a diminuat veniturile pentru agricultorii Ucrainei, majorând în acelaşi timp costurile. Pentru mulţi dintre ei problema nu mai este de a echilibra un an bun cu un an rău, ci de a supravieţui, unii la propriu, alţii ca afacere. Exporturile fiind blocate, grâul ucrainean se revarsă pe piaţa locală, făcând ca preţurile să fie ridicol de mici. Colaps în Ucraina înseamnă victorie pentru Rusia, care prin blocarea exporturilor de cereale ucrainene obţine un control mai mare pe piaţa internaţională, unde este un jucător de categorie grea. Practic, îşi elimină cel mai apropiat şi incomod adversar.

Chiar dacă este unul din cei mai mari producători de cereale din lume, Rusia nu a ezitat să scoată din Ucraina cerealele pe care a pus mâna prin invazie. Oamenii Moscovei au scos din teritoriile ocupate şi peste 700.000 de copii ucraineni, după spusele comisarului preşedinţial pentru drepturile copiilor din Rusia, citat de The Moscow Times. Din alte surse, cifrele sunt mai mici, iar terminologia diferă. Comisarul vorbeşte despre copii „primiţi“ de Rusia. Alţii folosesc cuvinte ca „transfer“ sau „deportare“.

Pentru o Ucraină post-belică, lipsa copiilor va fi gravă pentru că aceştia reprezintă la propriu viitorul ca naţiune, societate şi economie. Ucraina trece din cauza războiului printr-o fază de depopulare masivă. O parte din populaţia care s-a refugiat în afara ţării probabil că nu se va întoarce, sau nu va mai locui în satele şi zonele sărace distruse. În partea rusă, „importul“ de copii ucraineni are loc când Rusia trece printr-o fază de declin populaţional acut, de circa un milion de persoane anual înainte de război. Războiul a făcut problema şi mai gravă. Rusia trece printr-un coşmar populaţional care se va înrăutăţi din cauza invaziei din Ucraina, notează The Economist.