Arabiei Saudite, un aliat strategic al Statelor Unite în Orientul Mijlociu, i s-au alăturat Bahreinul şi Sudanul. Arabia Saudită este în plin război al preţurilor petrolului cu Rusia şi SUA şi începe să-şi piardă rapid din rezervele financiare din cauza acestuia, atât de rapid încât a introdus măsuri care s-ar putea numi de austeritate. De asemenea, regatul sprijină în războiul din Siria forţele rebele.
Iranul s-a apropiat de ieşirea de sub un embargou internaţional prin concesii făcute marilor puteri în programul său nuclear, este curtat puternic de companii europene şi se implică în războiul din Siria, de partea forţelor guvernamentale, contra ISIS. Iranul are rezerve uriaşe de petrol, a căror ieşire pe piaţa internaţională a fost blocată de sancţiuni. Odată sancţiunile ridicate, războiul preţurilor va lua amploare.
În vară, acordul istoric semnat între Iran şi marile puteri ale lumii privitor la programul nuclear al Teheranului a trimis imediat preţul petrolului în jos, semnalând ce s-ar putea întâmpla dacă Iranul va ieşi pe pieţe şi va reuşi să facă faţă competiţiei.
Iranul a captat atenţia întregii lumi în ultimele zile după ce Arabia Saudită a anunţat că va întrerupe relaţiile diplomatice şi comerciale cu Teheranul ca reacţie la luarea cu asalt a ambasadei sale din Teheran de către populaţie în urma execuţiei şeicului şiit Nimr al-Nimr.
Tensiunile dintre Iranul în principal şiit şi monarhia sunită conservatoare a Arabiei Saudite se menţin la cote ridicate de ani întregi în condiţiile în care cele două părţi au susţinut forţe opuse în războaie şi conflicte politice din Orientul Mijlociu.
Totuşi, execuţia liderului şiit despre a cărui moarte Iranul a avertizat că “va costa Arabia Saudită scump“ şi asedierea ambasadei din Teheran a regatului au intensificat la maximum rivalitatea dintre cele două ţări.
Conflictul dintre cele două ţări survine în condiţiile în care din partea Arabiei Saudite, liderul informal al OPEC, au început să apară semne clare de slăbiciune.
Ţara a refuzat în ultima perioadă să reducă producţia de petrol, măsură care ar fi impulsionat creşterea preţului petrolului. Însă, deficitul pe anul trecut al acesteia a urcat puternic la 97,9 miliarde de dolari, sau 15% din PIB pe fondul diminuării veniturilor din petrol. Drept urmare, ministerul finanţelor a anunţat reduceri de cheltuieli şi majorări de taxe pentru 2016.
Primele reforme vor viza o majorare a preţurilor benzinei, a tarifelor pentru electricitate pentru cei mai bogaţi consumatori, o creştere modestă a costurilor pentru apă pentru toţi consumatorii şi o modificare a tuturor preţurilor energiei pentru consumatorii industriali.
Iranul, în schimb, devine din ce în ce mai relevant pe scena mondială, perspectiva redeschiderii acestei pieţe pentru companiile internaţionale după ani de embargo entuziasmând producătorii din întreaga lume. S-au mobilizat exemplar în special companii mari franceze. Însă în această nouă cursă pentru o cotă pe o piaţă cu aproape 81 de milioane de consumatori un avantaj ar putea avea firmele mici germane. Ele au făcut afaceri în Iran în ultimii ani. Legal.
Iranul oferă şi atuuri, nu doar dificultăţi: fortă de lucru educată, de 27 de milioane de persoane, impozite fixe şi o piata uşor reglementată pentru investiţii străine.
În decembrie anul trecut, Ungaria şi Iranul semnau mai multe acorduri bilaterale, iar premierul ungar Viktor Orban anunţa o nouă eră în relaţiile dintre cele două ţări. Producătorii de carne, fructe şi lactate din Polonia speră la rândul lor să-şi exporte produsele în Iran în condiţiile în care guvernul polonez intenţionează să lanseze programul “Go Iran“.
Companiile franceze au şi ele aşteptări mari de la ridicarea sancţiunilor. De exemplu, pe termen lung Peugeot are în plan chiar transformarea Iranului într-o bază de producţie.
Şi alte companii, cum ar fi gigantul petrolier anglo-olandez Shell, compania italiană ENI, celebra companie Apple şi conglomeratul american General Electric tatonează piaţa iraniană.
