Sputnik, unul dintre instrumentele media de propagandă ale Moscovei, o spune clar, dar o argumentează foarte neclar: România riscă să rămână fără gazul rusesc. Avertismentul este pus în context cu participarea României la un summit „anti-rusesc“ la Kiev, cu o criză a gazelor naturale la iarnă în Europa anunţată pe diferite platforme media, cu creşterea importurilor de gaze de la Gazprom, după statisticile colosului rus, şi mai ales cu problema Nord Stream, un nou gazoduct rusesc controversat.
Articolul despre România publicat de Sputnik poate fi pus într-un context mai larg european. Preţurile gazelor naturale au luat-o razna odată cu relansarea economiilor şi a consmului de energie, atingând niveluri istorice. Pentru că multe dintre statele europene, mai ales Germania şi cele din estul UE, sunt dependente în ceea ce priveşte consumul de gaze de importurile din Rusia, scumpirile au fost asociate cu manevre făcute de Gazprom, monopolul rus al exporturilor de gaze.
Cauza creşterii preţurilor ar fi livrările anormal de reduse ale companiei ruseşti către clienţii europeni în timp ce depozitele de gaze ale Gazprom din Europa au fost golite. Cu alte cuvinte, Gazprom nu a mai livrat europenilor gaze din Rusia, ci din rezervele europene. Şi nu s-a înduplecat la solicitările clienţilor europeni de a mări exporturile pentru ca aceştia să înceapă să-şi refacă rezervele pentru la iarnă. De aici şi o idee vehiculată intens prin presă că Europa se îndreaptă spre o criză a gazelor. Unii spun că Rusia vrea ca astfel să arate guvernelor europene cât de dependente sunt de energia rusească şi să le forţeze să-i lase gazoductul Nord Stream în pace. Gazoductul urmează să aducă gaze ruseşti din Rusia direct în Germania ocolind Ucraina, un stat-problemă pentru Moscova.
Construirii acestei conducte i s-au opus SUA, care o consideră inutilă din punct de vedere economic şi un instrument de putere în mâinile Kremlinului, şi Polonia şi Ucraina. Aceste două ţări pierd tarife de tranzit dacă Rusia încetează să mai livreze gaze prin gazoductele care trec pe teritoriile lor, folosind în schimb Nord Stream 2.
„Doiul“ din denumire vine de la faptul că noua conductă o dubleză pe una mai veche despre care americanii spun că nici măcar nu este utilizată la capacitate maximă. Conducta este apărată de Berlin, care susţine că este doar un proiect comercial şi nu unul politic.
În ultimele zile, tot de Nord Stream 2 sunt legate şi perturbări majore în evoluţia ascendenă a preţurilor gazelor naturale pe pieţele europene. Astfel, preţurile au scăzut cu până la 10% în urma unor zvonuri preluate printre alţii de autori de la Bloomberg, cum că au avut loc primele livrări-test de gaze prin gazoduct.
Prin urmare, piaţa arată că suplimentarea ofertei de gaze în Europa ar duce preţurile în jos. Zvonurile au fost dezminţite, iar preţurile şi-au revenit, gazoductul nefiind nici măcar finalizat, d-apoi funcţional. Însă întâmplarea a fost pretextul pentru unii „influenceri“ ai investitorilor de pe pieţele financiare, cum ar fi site-ul Zerohedge, unde autori necunoscuţi publică adesea articole şi analize de impact şi alarmiste, uneori cu încărcătură propagandistică şi adesea simple preluări răstălmăcite, să scrie că punerea în funcţiune a Nord Stream 2 „ar putea strivi preţurile gazelor“ pe piaţa europeană.
Chiar şi Bloomberg arată că finalizarea grabnică a noului gazoduct rusesc ar fi o soluţie pentru ca Europa să evite o criză a gazelor la iarnă. Iar după ce o instanţă de judecată germană a stabilit că Nord Stream 2 trebuie să respecte legislaţia UE şi să fie pus la dispoziţia unor transportatori de gaze terţi, tot Bloomberg scrie că Nord Stream 2 ar putea fi întârziat.
Însă preţurile gazelor de pe pieţele europene au dat înapoi şi după ce Norvegia, un alt mare exportator de combustibil pentru UE, a repus în funcţiune unele capacităţi de producţie închise pentru mentenanţă. Unii analişti cred că Rusia nu livrează Europei gazele de care are nevoie pur şi simplu pentru că nu are de unde. Rusia nu vinde gaze doar Europei, iar cererea este mare peste tot în lume. Şi pentru că în ultimii ani Gazprom a investit masiv în gazoducte, neglijând modernizarea capacităţii de producţie, acum exportatorul nu mai face faţă. Apoi, livrările către Europa s-ar putea să fi fost afectate de incendiile din Siberia.
Pierderea Nord Stream 2 ar fi o lovitură grea, cel puţin de imagine, pentru Rusia după ce a renunţat la a mai costrui South Stream din cauza obstacolelor ridicate de Comisia Europeană, după cum explică oficiali ruşi. South Stream a fost înlocuit de Balkan Stream, construit în timp record în parte datorită ritmului alert cu care proiectul a fost realizat în Bulgaria. Însă acum în sudul UE Gazprom are un concurent puternic, Trans-Adriatic Pipeline, prin care Azerbaidjan îşi aduce gazele în Europa. Primele exporturi prin această conductă au fost realizate la începutul anului, însă ţări ca România şi Ungaria nu au acces la ele pentru că Bulgaria întârzie finalizarea unui interconector la infrastructura Greciei.
Între timp, exporturile de gaze totale ale Azerbaidjanului, adică în Georgia, Turcia, Grecia, Bulgaria şi Italia, au crescut cu 35% în prima jumătate a acestui an, potrivit Azernews. Sputnik aminteşte că dependenţa Europei de gazele ruseşti va creşte de la 30% spre 40% până în 2040. Aceasta în timp ce cancelarul german Angela Merkel a declarat la Kiev că în 25 de ani Europa nu va mai avea nevoie de gaze de la Rusia. Germania are nevoie de tot mai multe gaze ruseşti pentru a acoperi golurile lăsate de tranziţia de la energie nucleară şi din cărbune la energie verde.
