Din 1999 pana in 2007, vanzarile australienilor pe pietele de export au crescut de aproape trei ori, tara devenind al patrulea exportator important de vinuri la nivel mondial, scrie The New York Times.
Chiar in perioada in care pareau ca isi vor consolida definitiv pozitia pe piata internationala a vinurilor, producatorii australieni au inceput sa observe un declin al pietei, si au fost nevoiti astfel sa vanda cantitati din ce in ce mai mari de vin la preturi tot mai reduse.
Anul trecut, vinurile din Australia s-au vandut la un pret cu aproape 25% mai scazut comparativ cu un deceniu in urma, nivel pe care multi il considera nesustenabil.
Jucatorii de pe piata australiana a vinurilor este nevoita in prezent sa faca fata competitiei venite din partea altor state care practica preturi mai mici si sa se adapteze gusturilor in schimbare ale consumatorilor.
In 2008, exporturile de vinuri ale Australiei au scazut in volum cu aproximativ 9%, primul declin din ultimul deceniu.
Situatia multor producatori australieni atarna in prezent de doar un fir de ata.
Industria vinului are nevoie de o schimbare de imagine
„Industria vinurilor este in prezent in criza, iar cei care afirma contrariul nu fac decat sa nege realitatea", potrivit lui Jeremy Oliver, producator australian de vinuri si un cunoscut critic din sector.
„Este interesant insa ca nimeni nu a prevazut acest fenomen", a precizat Oliver.
Producatorii de vinuri din Australia inregistreaza tot mai multe pierderi, in pofida faptului ca cei mai multi incearca sa isi schimbe strategiile si contribuie la eforturile industriei de a se reinventa. Unii viticultori sunt de parere ca industria vinurilor australiene trebuie sa treaca printr-o transformare de imagine, insa cativa dintre ei sunt interesati sa se lanzeze si pe pietele mai putin dezvoltate din Asia.
Fabricarea vinului reprezinta o adevarata traditie in Australia, locuitorii continentului incepand sa prepare cunoscuta bautura inca de la primele colonizari din 1788.
Cu cateva exceptii, producatorii locali de vinuri au fost aproape necunoscuti in Occident pana la sfarsitul anilor ‘80, cand cativa antreprenori si reprezentanti locali si-au dat seama ca cererea tot mai mare pentru vinuri de pe pietele din Marea Britanie si SUA ar reprezenta o oportunitate pentru industria australiana de profil.
Incurajati de stimulentele fiscale oferite de stat, tot mai multi investitori au plantat vita-de-vie si si-au deschis aproape imediat crame.
Campul de lupta: piata din Marea Britanie
Australia a preluat extrem de rapid o mare parte din pietele britanice, luand prin surprindere Franta si Italia, state care au ocupat primele locuri in 2004 in industria mondiala de profil in ceea ce priveste vanzarile.
Ceea ce nu au reusit insa sa prevada marii producatori de vinuri din aceasta tara a fost ca pietele din Marea Britanie erau dominate de un numar redus de supermarketuri importante, care isi foloseau influenta pentru a scadea preturile, intr-o perioada in care competitia din industrie devenea mai acerba, in contextul in care producatori importanti din Chile, Argentina sau Africa de Sud isi faceau tot mai mult simtita prezenta.
Aproximativ 85% din vinurile australiene vandute in Marea Britanie sunt distribuite prin intermediul supermarketurilor.
Chiar daca volumul de vin exportat catre pietele britanice s-a dublat in ultimii zece ani, pretul unui litru de vin a scazut in medie la 2,95 dolari australieni (1,68 euro) anul trecut, de la 4,36 dolari australieni (2,48 euro) in anul 1999.
„Australienii nu pot nici macar aer sa imbutelieze pentru a scoate profit la preturile respective", a declarat Oliver. „Nu este convenabil pentru Australia sa incerce sa supravietuiasca fabricand cel mai ieftin vin din lume, iar producatorii nu reusesc deloc sa se obisnuiasca cu aceasta situatie", a precizat producatorul australian.
In cele mai importante zone viticole ale Australiei costurile pentru irigatii au crescut vizibil in ultimii ani, pe fondul unei secete prelungite cu care se confrunta tara. Forta de munca tot mai scumpa si distanta relativ mare fata de cele mai importante piete de la nivel mondial reprezinta alte probleme care ii impiedica pe producatorii australieni sa concureze pe pietele internationale.
In Statele Unite, unde cantitatea de vinuri australiene importate a scazut cu 4%, iar preturile s-au redus cu 25% din 2007 pana in prezent, problemele cu care se confrunta industria de profil sunt chiar mai grave.
De la sfarsitul anilor ‘90, unele dintre cele mai ieftine vinuri australiene au starnit entuziasm in SUA, pe fondul influentei lui Robert Parker, un cunoscut critic din industrie, care nu facea decat sa laude soiurile din sudul Australiei, cunoscute sub denumirea generica de „shiraz". Strategia de piata a facut ca vanzarile respectivelor soiuri sa creasca brusc, ajutate de cateva elemente de marketing, a declarat Chuck Hayward, proprietarul Jug Shop, un magazin din San Francisco, specializat in produse australiene.
Momentul de publicitate de care au beneficiat vinurile australiene a fost urmat, potrivit lui Hayward, de o „perioada de lenevie", in care nici media, nici cei mai importanti importatori sau viticultori americani nu au incercat sa afle mai multe despre traditia australiana a vinurilor in afara de ceea ce stiau deja despre soiurile din sudul continentului. Cramele americane reuseau sa obtina suficient profit doar de pe urma „shirazului", astfel ca nu mai erau interesate sa isi educe clientii cu privire la alte soiuri si varietati de vin din Australia.
„Tara cu o mie de soiuri" pierde teren
Pe piata internationala a vinurilor de lux, Australia ajunsese sa fie considerata „tara cu o mie de soiuri", insa aceasta strategie de piata a inceput sa nu mai fie la fel de eficienta atunci cand consumatorii s-au orientat catre un numar mai restrans de vinuri, a afirmat Hayward.
Pe segmentul vinurilor mai ieftine, multi dintre actorii de pe piata nu erau deloc multumiti de succesul inregistrat de marca Yellow Tail, un vin care nu facea decat sa dea impresia consumatorilor americani ca vinurile australiene ar reprezenta un produs de larg consum.
Alti actori din industrie au considerat ca succesul marcii Yellow Tail nu ar trebui privit ca o problema, avand in vedere ca soiul era extrem de popular in randul unei anumite categorii, insa au recunoscut faptul ca numarul mare de exporturi ieftine a afectat vizibil restul industriei australiene a vinurilor.
„O astfel de reputatie a creat o adevarata problema pentru Australia, in special pentru ca suntem destul de dependenti de expansiunea rapida a pietei de vinuri ieftine", a declarat Kym Anderson, economist specializat in industria vinurilor al Universitatii din Adelaide. „Pe pietele locale exista o cantitate vizibila de vinuri de inalta calitate care incearca sa devina populare in Statele Unite, insa majoritatea au probleme in acest sens, deoarece americanii nu sunt aproape deloc familiarizati cu acele marci", a precizat Anderson.
In timp ce vanzarile de vinuri pe pietele din Australia cresc in medie cu aproximativ 4% pe an, problemele cu care se confrunta industria pe pietele externe au cauzat o scadere semnificativa in ceea ce priveste vanzarile.
Federatia producatorilor de vinuri din Australia estimeaza ca industria ar trebui sa isi reduca productia cu cel putin 20% pentru a ramane profitabil, ceea ce inseamna ca multe crame vor fi nevoite sa se inchida, iar multe soiuri nu vor mai fi fabricate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
