După trei decenii de la căderea regimurilor comuniste, Europa de Est încă mai tânjeste la o viaţă ca în Occident. O dovedeşte liderul politic al Poloniei promiţându-le polonezilor o astfel de viaţă în următoarele două decenii. Analiştii spun că de fapt el exploatează această dorinţă în scopuri electorale.
Dar a aprecia când Estul va ajunge din urmă Vestul este o chestiune economică şi socială importantă, având în vedere că atracţia salariilor şi a vieţii occidentale goleşte la propriu de oameni statele est-europene, împingându-le într-o criză demografică.
Germania nu este nici cea mai prosperă economie din Vest, dar nici cea mai săracă. Nu are sistemul de asigurări sociale generos al Franţei şi nici salariile şi viaţa tihnită ale Elveţiei sau Suediei. Însă este luată ca reper din când în când de către ţările est-europene. În Polonia, cea mai mare economie est-europeană, conducătorul din umbră al ţării, Jaroslaw Kaczynski, le-a spus cetăţenilor polonezi că îi pot ajunge din urmă pe nemţi la GDP per capita până în 2040. Este o afirmaţie îndrăzneaţă, spun unii, o amăgire, avertizează alţii: o viaţă ca în vest nu ţine doar de numere, ci şi de democraţie, de educaţie, de egalitatea de şanse şi includere socială.
Jaroslaw Kaczynski, preşedintele partidului de guvernământ din Polonia, Lege şi Justiţie (PiS), susţine că economia ţării sale le poate ajunge din urmă pe cele din Europa Occidentală în următoarele două decenii. Mai exact, Polonia va ajunge la PIB per capita mediu al UE până în 2033 şi va prinde din urmă Germania până în 2040, scrie Deutsche Welle. Însă Germania este un campion al exporturilor cu un PIB de peste 3.000 de miliarde de euro, în timp ce Polonia este de un încasator de ajutoare UE cu un PIB de circa 600 de miliarde euro. Apoi, succesul economic al Poloniei - miracolul polonez - se datorează în mare parte legăturilor economice apropiate cu Germania şi fondurilor UE la care Berlinul are o contribuţie importantă, dacă nu cea mai importantă, din 2004. Practic, economia poloneză a crescut sub umbrela Germaniei pentru a deveni cea mai mare din Europa de Est. Germania este de departe ţara care a investit cel mai mult în Polonia, cu o pondere de 20% în 2017 în totalul investiţiilor străine; următoarea clasată, Franţa, are o pondere de 11%, potrivit datelor Santander.
„Într-o anumită măsură, aceste cuvinte sunt o retorică politică ţintită pentru baza electorală a PiS înainte de elegerile preşedinţiale din mai“, apreciază Aleksander Laszek, economist-şef la Forumul de Dezvoltare Civică, un think tank din Varşovia.
„Ajungerea la media UE în 2033 sună plauzibil, dar şi aşa tot vom rămâne o ţară mai degrabă săracă în raport cu standardele UE“, crede Laszek. „Fără schimbări majore de strategie, convergenţa cu media UE va fi dificilă, dar cu puţin noroc, posibilă. Dar să ajungem din urmă Germania va fi imposibil.“
Nu toată lumea academică este pesimistă. O analiză din 2019 a Şcolii de Economie din Varşovia argumentează că dacă Polonia menţine ritmul de creştere economică pe care l-a avut în perioada 1990-2018, va recupera distanţa faţă de Germania în 21 de ani. De asemenea, în 14 ani PIB-ul per capita al Poloniei l-ar putea egala pe cel mediu al UE15, vechiul nucleu al Uniunii Europene. Hanna Godlewska-Majkowska, profesor la şcoala de economie, a scris în analiză că în ceea ce priveşte PIB per capita, Polonia a ajuns din urmă Grecia în 2015 şi că va depăşi Portugalia până la sfârşitul acestui an.
Între timp, în primele cinci luni ale anului trecut, Polonia a întrecut Marea Britanie pentru a deveni al şaselea partener economic ca mărime din lume al Germaniei, se arată într-un raport al Institutului Economic Polonez. În 2018, exporturile Poloniei în Germania au reprezentat 28,2% din exporturile totale poloneze, în timp ce importurile s-au situat la 22,4%. În urmă cu 16 ani, când Polonia s-a alăturat UE, aceasta era una dintre cele mai sărace state comunitare. PIB per capita era de 16.000 de dolari raportat la paritatea puterii de cumpărare, mai mare doar decât cel al Letoniei. Salariul lunar mediu era mai mic de 2.300 de zloţi (510 euro). Însă în ultimii 15 ani economia a înregistrat un ritm mediu de creştere anuală de 4%, mult mai mare decât media UE de 1,2%. În 2004, PIB-ul polonez era de 44% din media UE, faţă de 67% în 2018.
O analiză a McKinsey scoate în evidenţă faptul că Polonia este încă pe locul 22 în UE, din 27 de state, în ceea ce priveşte GDP per capita raportat la paritatea puterii de cumpărare (purchasing power parity - PPP) - 28.000 de dolari Polonia vs 38.000 de dolari media UE. Dar chiar şi aşa, în cei 16 ani de la aderarea la UE, valoarea adăugată a economiei poloneze evaluată în PPP a crescut cu 5% pe an în medie, faţă de doar 2% în cazul UE 15. Productivitatea, măsurată ca valoare adăugată într-o oră de muncă a urcat cu 4% de la an la an, de la 13 euro pe oră în 2004 la 21 de euro în 2018. Cu toate acestea, ritmul nu a fost suficient pentru ca Polonia să ajungă din urmă Europa de Vest, unde media este de 40 de euro pe oră. Dacă Polonia şi-ar ridica productivitatea la acest nivel, economia ar fi de două ori mai mare, arată analiza McKinsey. Emilia Skrok, economist la Banca Mondială, spune că „convergenţa cu salariile din Germania nu se produce decât foarte lent. Creşterea productivităţii şi salariile se împletesc mult mai bine în Germania decât în Polonia. Între 2000 şi 2016, productivitatea muncii din Polonia a urcat cu 51%, dar salariile s-au majorat cu doar 33%“. Laszek, economistul-şef al Forumului de Dezvoltare Civică, arată că în realitate boomul Poloniei este rezultatul şocurilor externe pozitive. „Iar dacă partidul de guvernământ nu insistă cu reforme serioase, următoarea criză poate da lovituri serioase viitorului ţării.“ The Economist a găsit că patru forţe externe au contribuit la succesul remarcabil al Poloniei: accesul la fondurile UE, remiterile muncitorilor polonezi din străinătate, un mediu economic sănătos în UE şi pornirea de la o bază joasă. Aceste forţe au ajutat, de altfel, toate statele est-europene. Analiza McKinsey sugerează două scenarii de dezvoltare economică.
În primul, cel de bază, Polonia creşte cu 3% pe an, continuarea naturală a încetinirii pe termen lung bazată în primul rând pe prognozele de productivitate şi demografice. Astfel, creşterea reală va fi de 200 de miliarde de dolari până în 2030. Al doilea scenariu este cel „aspiraţional“. În acesta, Polonia creşte cu 5% până în 2030, rezultatele fiind că diferenţele dintre Polonia şi Europa de Vest în ceea ce priveşte rata de participare la forţa de muncă şi productivitate se înjumătăţesc (indicatorii ajung la 70%, respectiv 20%), iar ponderea investiţiilor în PIB ajunge la 22,5%.
Dacă aceste lucruri se întâmplă, economia poloneză îşi poate dubla mărimea, de la 477 de miliarde de euro în 2018 la 890 de miliarde de euro în 2030 la preţuri constante. Aceasta ar însemna un PIB per capita de 24.300 de euro, atât cât are Spania astăzi. Pentru ambele scenarii, cele mai mari riscuri sunt reducerea numărului de persoane cu vârsta legală de muncă, secarea fondurilor UE, scăderea investiţiilor străine şi încetinirea creşterii productivităţii din cauza unui sistem de educaţie neperformant sau a cooperării slabe dintre companii şi universităţi.
