În majoritatea celor peste 120 de ani de istorie a industriei petroliere cotaţiile, ajustate la preţurile curente, au fost sub 50 de dolari pe baril. Preţurile mici de acum nu sunt „noul normal“, aşa cum spun unii analişti şi oficiali, ci „vechiul normal“.
Ieri, atât petrolul Brent, referinţa pieţei internaţionale, cât şi cel destinat pieţei americane, se tranzacţionau cu aproximativ 45,5 dolari barilul, niveluri nemaiatinse cel puţin din 2009.
Anul trecut, preţul maxim al Brentului a fost de peste 110 dolari pe baril. Istoria arată că importatorii neţi de petrol de obicei au de câştigat din declinul preţurilor.
Şoferii plătesc mai puţin pe combustibil şi cheltuiesc mai mult pe alte produse şi servicii, explică The Guardian. Crize în industria petrolieră tind să creeze boomuri în alte sectoare deoarece investiţiile destinate iniţial explorării petrolului sunt concentrale în alte domenii.
Pe cine doare
De cealaltă parte, chiar dacă scăderea preţurilor nu este de durată, toţi exportatorii neţi de petrol simt „durere“.
Dezastrul vine pentru acele ţări care nu şi-au învăţat lecţiile din ciclul anterior de creştere şi scădere a preţurilor petrolului. De această dată, multe state au economisit o parte mai mare din veniturile din petrol şi au investit mai mult în active productive, deşi în general mai semnificativ mai puţin decât valoarea resurselor epuizate.
Multe guverne şi-au abandonat politicile bugetare conservatoare în timpul crizei financiare din 2008-2009, dar nu au revenit la prudenţa din primii ani ai boomului.
Producătorii din Orientul Mijlociu au fost obligaţi să-şi majoreze cheltuielile de turbulenţele create de Primăvara Arabă. Cu toate acestea, cu câteva excepţii, cea mai mare parte a exportatorilor sunt într-o formă mai bună în faţa unei eventuale furtuni. Ţările bogate din Golful Persic şi câteva state din zona Mării Caspice pot gestiona cu uşurinţă o prăbuşire temporară a preţurilor. Acestea au acumulat fonduri externe masive, însă pe termen lung perspectivele bugetare sunt îngrijorătoare. Chiar şi Rusia se poate descurca mai bine cu preţurile mici decât URSS, deşi va trebui să reducă importurile şi cheltuielile. Însă Iran are politici economice mai puţin prudente, iar sancţiunile internaţionale au creat deja o criză aici. Nigeria, în pofida politicilor macroeconomice îmbunătăţite în comparaţie cu cele din perioada de boom anterioară, va fi afectată semnificativ din cauza dependenţei excesive de petrol, ceea ce va duce la accentuarea sărăciei şi a instabilităţii politice şi sociale. Angola este, de asemenea, vulnerabilă. Exportatorii de petrol din America de Sud care au active politici macro prudente, cum sunt Columbia şi Mexic, va trebui să implementeze ajustări bugetare, dar îşi vor putea depăşi problemele cu pagube minime. Însă nicio ţară nu a intrat în vremurile de cădere a preţurilor într-o formă mai proastă decât Venezuela, o economie care nu doar că a cheltuit masiv, în special pe consum, anul trecut, dar s-a şi îndatorat enorm pentru a-şi permite să consume şi mai mult. Deficitul bugetar al ţării în perioada de boom a atins şi 20% din PIB. Anul acesta, inflaţia ar putea depăşi 100%.
„Cuferele de război“ pline
Cât despre Arabia Saudită, aceasta este principala forţă care stă în spatele declinului preţurilor. Întrebat de jurnalişti dacă lumea va mai vedea vreodată petrol la preţul de 100 de dolari barilul, ministrul saudit al petrolului Ali al-Naimi a răspuns: „S-ar putea să nu“. Arabia Saudită este foarte hotărâtă să ţină preţurile mici şi aşteaptă ca acestea să descurajeze investiţiile în proiecte noi precum cele ruseşti din zona arctică, forajele în şist ale Americii, exploatarea nisipurilor petrolifere ale Canadei sau forajele marine costisitoare şi la mare adâncime ale Braziliei, scrie The Washington Post. Acestea sunt proiecte pe termen lung care se bazează pe preţurile pe termen lung ale petrolului, dar companiile şi mai ales investitorii dau foarte mare atenţie la ceea ce se întâmplă în prezent.
Iar Arabia Saudită îşi permite să aştepte. Chiar dacă preţurile s-au prăbuşit, regatul, spre deosebire de Venezuela, şi-a umplut în ultimii ani „cuferele de război“ şi poate rezista unei perioade îndelungate de preţuri reduse. Guvernul de aici a luat în considerare scăderea cu 32% a veniturilor din petrol. Apoi, Arabia Saudită are printre cele mai mici costuri ale producţiei din lume – 4-5 dolari pe baril –, rivalizând doar cu cele din Irak şi unele regiuni din Rusia.
Ministrul saudit al-Naimi a avertizat că mai devreme sau mai târziu proiectele petroliere costisitoare precum forajele marine braziliene, cele de pe coasta vestică a Africii sau cele din Arctica va trebui restrânse din cauza preţurilor mici.
„Va fi în şase luni, un an, doi sau trei? Doar Dumnezeu ştie. Eu spun că ţările din Golf, şi în special acest regat, pot rezista“, a spus el.
Petrol la 40 de dolari barilul
Proiectele de exploatare a şistului simt vizibil şocul. Prinţul saudit Alwaleed a declarat că „unul din efectele pozitive“ ale crizei petroliere este că va permite Arabiei Saudite să vadă „câte companii producătoare de petrol de şist se retrag din afaceri“, notează CNN.
Companiile americane de energie şi-au ajustat deja planurile de cheltuieli, au redus dividendele şi au efectuat disponibilizări. Unii analişti cred că unele din aceste afaceri nu vor rezista scăderii preţurilor. În industria americană a şistului au apărut deja semne că unele companii reduc explorările.
O analiză a companiei de consultanţă Wood Mackenzie arată că dacă Brentul se tranzacţionează cu 50 de dolari pe baril, doar 0,2% din oferta globală de petrol este neprofitabilă, potrivit CNBC. În acest caz, pe pierdere vor începe să funcţioneze mai ales forajele din Marea Nordului. La o cotaţie de 45 de dolari barilul, 0,4% din oferta globală este neprofitabilă. La acest preţ ar începe să devină neprofitabilă producţia convenţională continentală a SUA. Dacă preţurile petrolului scad la 40 de dolari barilul, impactul asupra producţiei mondiale va fi, de asemenea, foarte mic, doar 1,6% din ofertă fiind neprofitabilă. În această situaţie pierderi vor începe să înregistreze şi proiectele de exploatare a nisipurilor petrolifere din Canada.
