Business Internaţional

Povestea unui român care a renunţat să lucreze în spitalele de top din SUA şi s-a întors în România să conducă un azil de bătrâni

Povestea unui român care a renunţat să lucreze în...

Autor: Vasile Magradean

04.08.2018, 13:08 617

Robert Simon, un sălăjan de 48 de ani, fost asistent medical la spitale de top din SUA, s-a întors în ţară şi conduce un cămin de bătrâni în judeţul Cluj. Viziunea sa este că pe primul loc trebuie puse nevoile vârstnicilor şi vrea să schimbe mentalităţile, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Robert Simon era inginer zootehnist când a plecat în Statele Unite ale Americii, în 2002, când a câştigat Loteria Vizelor, iar acolo a încercat mai multe meserii, dar a ajuns să devină asistent medical licenţiat.

”La începutul aventurii mele americane, lucram la o fabrică, alături de mulţi români. În timpul liber am mers să lucrez voluntar la un spital din localitatea unde locuiam, Ann Arbor, din statul Michigan. Astfel, pur şi simplu m-am îndrăgostit de lumea medicală şi am decis că asta vreau să fac în viaţă. M-am înscris mai întâi la o şcoală de infirmieri, apoi am urmat o facultate de asistenţi medicali”, a declarat Simon corespondentului MEDIAFAX.

Românul a obţinut a doua sa licenţă în 2008. Iniţial, a fost angajat la St. Joseph Mercy Hospital, din Ann Arbor, spitalul unde făcuse voluntariat, apoi s-a transferat la Detroit Medical Center. Cel mai mult i-a plăcut să lucreze la Henry Ford West Bloomfield, un spital cu 191 de paturi de lângă Detroit.

”Aici mă ocupam de unităţi monitorizate. Erau bolnavi cu diverse afecţiuni grave la inimă sau plămâni, care nu erau la terapie intensivă, dar aveau nevoie de multă atenţie. Am lucrat la spitale foarte moderne, foarte apreciate, unde veneau să se trateze oameni din întreaga lume”, a detaliat românul.

La ”Henry Ford”, Simon s-a simţit apreciat şi respectat, iar după un timp, a ajuns chiar să le predea meserie studenţilor.

”Le-am predat un an studenţilor de la <<nursing>>, care veneau în practică la spitalul Henry Ford. Am fost responsabil pentru opt studenţi. I-am învăţat să pună branule şi să facă perfuzii, să facă injecţii, să asculte pacienţii la inimă şi multe altele. Nu era ceva simbolic. În final, fiecare student ajungea să răspundă direct de 2-3 pacienţi”, a arătat bărbatul care are rădăcini sălăjene.
Acesta a explicat că spitalul de lângă Detroit este unul dintre cele mai spectaculoase din lume din punct de vedere al arhitecturii, interiorul fiind asemenea unui mall, cu cinema şi spaţii de servicii.

Românul întors de la ”Henry Ford” îşi aminteşte că în amfiteatrul unităţii a concertat, când el era angajat acolo, celebrul muzician Andre Rieu.

”În Statele Unite funcţionează conceptul de meritocraţie. Dacă eşti bun, <<sky is the limit>>, cum spun ei, poţi ajunge oricât de sus. La spitalul Henry Ford, nu existau diferenţe între angajaţii spitalului. Lucrau cot la cot medici cu asistenţi şi se respectau între ei. Am văzut asistenţi cel puţin la fel de apreciaţi ca unii dintre medici. Tot conceptul se baza pe spirit de echipă şi pe colaborare interdisciplinară”, a mai spus asistentul medical.

Robert Simon şi-a dorit să înveţe toate secretele meseriei în Statele Unite, pentru ca apoi să o practice cât mai competent acasă. A revenit în România cu gândul să deschidă un cămin de bătrâni. După multe căutări, şi-a îndeplinit această dorinţă. A deschis, în parteneriat cu Primăria comunei Buza, judeţul Cluj, un astfel de cămin, construit din fonduri europene şi care funcţionează din noiembrie 2017, cu o capacitate de 30 de locuri.

”Am visat să deschid un cămin de vârstnici într-o zonă liniştită, cum era şi spitalul Henry Ford, în spaţiul plin de calm de la Oakland County. Iar la Buza aşa este. Am format o familie, iar clienţii sunt <<copiii noştri>>. Viziunea mea este simplă şi umană: pe primul loc trebuie puse nevoile vârstnicilor. Pare banal, dar nu este, credeţi-mă. Le verificăm parametrii de sănătate permanent şi raportăm familiei orice schimbare de stare, urmărim programările la medici şi îi ducem noi la cabinet, le ridicăm medicamentele atunci când se poate sau îi transportăm la farmacie. Suntem atenţi inclusiv la nevoile lor de socializare. Le stabilim meniul în funcţie de afecţiuni, gătim sănătos şi urmărim hidratarea fiecăruia dintre vârstnici. Încercăm să le satisfacem toate cerinţele, pentru că aşa este în familie. Dacă i se face cuiva poftă de slănină prăjită sau de caşcaval răzuit peste salată, asta facem. Cu măsură, în cazul slăninei... Ceea ce ne deosebeşte de alţii este mentalitatea. Cu toţii putem ajunge în situaţia aceasta şi cu toţii ne vom dori să ne păstrăm demnitatea, la orice vârstă”, a explicat Simon.

Încetul cu încetul, persoane vârstnice au început să vină la noul cămin condus de Robert Simon.

”Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns aici. Mă simt foarte bine, sunt mulţumit de alimentaţie şi de tratament. E o casă de binefacere”, a spus Ştefan Szekeres, care are 90 de ani, el fiind unul dintre vârstnicii de la căminul din Buza.

Un alt vârstnic, de 88 de ani, Irimia Borşoş, a menţionat că a ajuns la căminul condus de Robert Simon în urma unui accident vascular, iar aici trăieşte cele mai frumoase zile ale bătrâneţii sale, fiind tratat cu respect.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO