Lumea de business nu este impresionată de planurile partidului de guvernământ PiS de a creşte cheltuielile sociale. Şi totuşi, amestecul de conservatorism social şi redistribuţie social-democrată al proiectului ar putea funcţiona, scrie Deutsche Welle.
Jaroslaw Kaczynski, lider PiS, îşi promovează în continuare planurile de creştere a cheltuielilor publice prin extinderea unei scheme de beneficii pentru copii introdusă în 2016. Acesta a anunţat că programul 500Ă va fi în curând aplicabil de la primul copil, în timp ce pensionarii vor primi o a 13-a pensie în acest an, iar cei cu vârste de sub 26 de ani vor fi exceptaţi de la plata impozitului pe venit.
„O persoană ale cărei buzunare sunt goale nu este liberă“, declara Kaczynski la o convenţie recentă a partidului său. Discursul este atât cvasibiblic, cât şi profan.
Brian Porter-Szucs, autor al cărţii „When Nationalism Began to Hate“, crede că Kaczynski nu a devenit brusc „comunist“, dar adaugă că „mulţi au vrut un stat care să menţină angajamentul partidului comunist pentru coeziune socială, omogenitate culturală şi naţionalism, totul dublat însă de un vocabular catolic, mai degrabă decât de stânga“.
Acest gen de vocabular îi este caracteristic liderului polonez. Din acest motiv unii din cadrul PiS văd actuala administraţie ca parte a unui plan pe termen lung de remodelare a statului şi societăţii poloneze cu o retorică social conservatoare plină de termeni catolici combinată cu o încercare de tip keynesian de reechilibrare a unui capitalism despre care unii cred că e destul de departe în ţara post-comunistă.
„Ne place sau nu, unele dintre cele mai îndrăzneţe noi politici sociale din Europa vin din partea celor mai iliberale guverne ale acesteia“, spune Mitchell A. Orenstein, profesor la Universitatea din Pennsylvania. „Dreapta populistă duce retorica şi politicile social-democraţiei în serviciul naţionalismului autoritar“.
Premierul polonez Mateusz Morawiecki susţine că propunerile vor majora cheltuielile de stat cu 30-40 miliarde de zloţi (6,9-9,3 miliarde de euro) pe an. ING Bank estimează costul total al măsurilor la 18 miliarde de zloţi în 2019, sau 0,8% din PIB, şi 35-40 miliarde în 2020, peste aşteptări. PiS susţine însă că-şi poate permite.
Deşi perspectivele pentru partea fiscală sunt bune, riscurile ar putea creşte după 2019, potrivit ING.
Tomas Kasprowicz, economist la think tank-ul Res Publica din Varşovia, argumentează că măsurire anunţate de Kaczynski echivalează cu o renunţare la ideea de a avea un stat care oferă servicii de calitate în domeniul sănătăţii, educaţiei, infrastructurii.
Programul răsplăteşte în acelaşi timp inactivitatea, unii experţi semnalând că multe familii cu venituri mici au decis să nu munească pentru a primi în continuare beneficiile respective.
Planul de cheltuieli ar putea face de asemenea ca Polonia să-şi depăşească chiar limita de deficit bugetar.
Mitchell A. Orenstein spune că naţionalişti autoritari ca Jaroslaw Kaczynski din Polonia şi Viktor Orban din Ungaria câştigă susţinere nu numai prin atacarea imigranţilor, dar şi prin „introducerea de politici economice destinate celor săraci şi clasei de mijloc“. Polonia, remarcă acesta, a înregistrat rate mai mari ale natalităţii de la introducerea iniţiativei 500Ă.
„Schemele au fost criticate ca fiind prea costisitoare, dar deficitul public al Poloniei a scăzut, nu a crescut. Aceste politici au stimulat creşterea economică, reducând în acelaşi timp puternic sărăcia în rândul copiilor şi crescând numărul de copii înscrişi în învăţământ“, argumentează acesta, adăugând că „O nouă ordine politică pare să prindă contur în Europa, una care ar putea lăsa în urmă partidele tradiţionale atât de stânga, cât şi de dreapta“.
