Ce anume prefera o companie: sa protejeze un loc de munca sau sa protejeze angajatul? Este o intrebare care intr-adevar pare un nonsens, insa chiar exista o diferenta. Atat Marea Britanie, cat si statele nordice au adoptat o politica prin care prefera sa protejeze angajatii, insa prin care permite companiilor sa se restructureze prin inchiderea de fabrici sau reducerea numarului de locuri de munca, scrie Financial Times.
Si guvernul francez s-a aratat interesat de preluarea acestui model, insa evenimentele din ultima perioada denota faptul ca autoritatile franceze nici macar nu se grabesc s-o faca inca.
Guvernul a tot intervenit in diferite procese de restructurare, precum in cel al celei mai mari companii siderurgice din Franta, ArcelorMittal, s-a opus inchiderii fabricii de inghetata a Unilever, reducerii de personal intentionata de compania Alcatel-Lucent, precum si deciziei companiei Michelin de a inchide fabrica de la Kleber, din nord-estul Frantei.
Motivul pentru care guvernul s-a implicat in toate aceste demersuri: alegerile locale de luna viitoare. Astfel, presedintele francez Nicolas Sarkozy incearca sa creasca in sondajele de popularitate, el aflandu-se la cel mai scazut nivel de cand a fost ales in functie si pana in prezent. Insa daca asemenea interventii din partea guvernului sunt spre binele economic al Frantei, ramane de vazut.
Companiile franceze trebuie sa dea dovada ca au flexibilitatea de a-si adapta costurile la situatia economica globala, precum si ca pot face fata concurentei venite in special dinspre pietele emergente. Interventia statului ar putea astfel sa le creeze francezilor o falsa impresie de stabilitate, companiile ajungand intr-un final sa adopte masurile necesare pentru a deveni mai eficiente.
Sa luam, de exemplu, compania Michelin care a anuntat ca a incercat toate masurile posibile pentru a evita inchiderea fabricii de la Kleber, insa costurile de productie sunt cu 50% mai mari decat costurile altor fabrici. Compania a anuntat ca nu-si mai permite sa mentina fabrica operationala.
Cu toate acestea, producatorul francez de anvelope, a declarat ca nu va mai inchide vreo alta fabrica din Franta. Cei de la Michelin au spus ca intentioneaza sa investeasca 130 de milioane de euro (191 de milioane de dolari) pentru transformarea fabricii intr-un centru de colectare a anvelopelor utilizate. De asemenea, compania franceza a anuntat ca va asigura in continuare locuri de munca celor 825 de angajati de la Kleber.
O companie mai responsabila decat atat nici ca se poate. Mai mult, Michelin a mai anuntat ca in urmatorii trei ani intentioneaza sa investeasca peste un miliard de euro pe piata franceza, dorind sa-si mareasca productia cu cel putin 7% pe an, precum si ca va angaja aproximativ 1.000 de francezi pe an.
In ciuda eforturilor companiei franceze, angajatii de la Kleber s-au simtit in continuare indreptatiti sa sisteze operatiunile fabricii si sa sechestreze doi dintre managerii companiei. Acestia au fost eliberati dupa ce guvernul a fost de acord sa trimita un mediator care sa rezolve situatia.
La baza acestor resentimente din partea francezilor sta teama ca acestia sa nu-si piarda fabricile in urma procesul de dezindustrializare a economiei. In acest sens francezii isi indreapta atentia catre Germania, considerand evolutia economica a celei mai mari economii europene un exemplu demn de urmat. Puterea economica a Germaniei s-a consolidat pe seama sectorului industrial impreuna cu cresterea exporturilor. Insa protejarea unor fabrici nerentabile nu asigura dezvoltarea sectorului industrial.
In loc sa intervina in medierea conflictelor dintre companii si sindicate, guvernul francez ar trebui sa sublinieze faptul ca in ultimul an au fost create peste 300.000 de noi locuri de munca, in ciuda faptului ca economia nationala a inregistrat o crestere de doar 1,9%.
Este adevarat insa ca majoritatea noilor locuri de munca au fost create in sectorul serviciilor si cel al constructiilor.
Cu toate acestea, daca cei disponibilizati ar avea certitudinea ca ar gasi un nou loc de munca, asemenea scene violente precum cele de la Kleber ar putea deveni rare. De asemenea, ar lasa un sentiment pozitiv pe pietele internationale, adica faptul ca si francezii stiu sa faca restructurari intr-o maniera civilizata.
In ultima perioada tot mai multe organizatii internationale si guvernamentale si-au unit fortele in scopul reducerii asa-numitelor paradise fiscale. Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare, de exemplu, a pus la punct o lista cu statele necooperante in combaterea evaziunii fiscale.
Uniunea Europeana a adoptat directiva referitoare la impozitarea cetatenilor europeni in urma cu trei ani si a fortat toate statele membre sa faca schimb de date financiare, astfel incat fiecare cetatean european sa fie supus impozitarii, indiferent daca sta sau nu in tara natala.
Cu toate acestea, au existat unele cazuri in care guvernele au incercat eliminarea impozitarii economiilor trimise in statele respective care mai departe merg in conturi de tip offshore.
Majoritatea acestor paradise fiscale au gasit diferite modalitati prin care sa evite evaziunea fiscala, unul dintre statele de acest gen fiind Liechtenstein. Inainte de implementarea unor legi stricte de management al activelor si de confidentialitate, inca din 1920, Liechtenstein a devenit unul dintre cele mai bogate state din lume.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
