Europa are din nou probleme. De fapt, Europa are cam aceleaşiprobleme pe care le avea şi în primăvară, când, ca să facă uitatătragedia Greciei, Comisia Europeană a alcătuit împreună cu FondulMonetar Internaţional un pachet de garanţii de 750 mld. euro, puspreventiv la dispoziţia statelor care s-ar mai putea confrunta cucrize de credibilitate pe pieţele financiare. De data aceasta,problemele au ieşit la suprafaţă prin Irlanda, îndemnată insistentde marile puteri ale zonei euro să ceară asistenţă financiarăinternaţională de circa 85 de miliarde de euro, pentru a maicompensa din povara creată pentru finanţele sale publice de efortulsalvării unor bănci minate din temelii de spargerea balonuluiimobiliar, scrie revista Business Magazin.
Că era inevitabil împrumutul s-a văzut din majorarea zi de zi pepiaţa financiară a primelor de risc pentru îndatorarea Irlandei,exact ca şi în cazul Greciei, până la limita de unde a început săafecteze tot mai serios valoarea euro. Unii formulează aceastăsituaţie spunând că "speculatorii atacă zona euro prin Irlanda, aşacum au atacat-o în primăvară prin Grecia"; alţii, mai diplomaţi, arspune că "pieţele financiare penalizează indisciplina fiscală acelor mai slabe state din zona euro". Indiferent cum ar descrielucrurile însă, deznodământul e acelaşi - apelul la FMI, care vinecu aceeaşi trusă de doctorii amare cu care colindă Europa de lasfârşitul lui 2008, când a vizitat pentru prima dată Letonia.
FMI vrea o Europă mai competitivă
Într-un raport din 22 noiembrie, FMI susţine că zona euro (dincare fac parte toate cele cinci ţări cu probleme de îndatorare,denumite colectiv PIIGS de analiştii răutăcioşi - Grecia, Irlanda,Portugalia, Irlanda şi Italia) trebuie să crească ocuparea şieficienţa forţei de muncă şi să creeze concurenţă veritabilă încomerţ şi pe pieţele de energie şi transport. Adică, printrealtele, să renunţe la beneficiile sociale generoase, săliberalizeze piaţa muncii aşa încât să stimuleze angajareatinerilor, revenirea la lucru a şomerilor şi a femeilor şi sădevină cât de competitive pot (nu, nu prin deprecierea voită aeuro). Aceasta pare, într-adevăr, filozofia momentului în Europa,inclusiv pentru ţările care nu sunt ţinute de acorduri cu FMI, cidoar lovite de criză: nu altceva recomandă, de pildă, guvernulbritanic sau cancelarul german Angela Merkel.
Dar şi structura economiilor la care ar trebui să se aplicereformele respective, şi diferenţele culturale dintre societăţileeuropene contrazic ideea de marş unitar şi creează tensiuni care sereflectă în încrederea în moneda euro. Pentru ca euro să fie, spreexemplu, la fel de bun pentru Grecia pe cât este pentru Germania artrebui ca şi creşterea economică, şi deficitele externe, şiinflaţia din ambele state să fie sincronizate. Aşa ceva nu seîntâmplă, aşa încât statele cu productivitate crescută acumuleazăexcedente bugetare (16,8 miliarde de euro în 2010 în Germania), iarcele cu productivitate scăzută acumulează deficite. Scenariul seîntâmplă pe continent, spun analiştii, încă de prin anii '80, decând nordul bogat s-a decuplat tot mai mult de restul plutonului,din care acum se selectează victimele de sacrificat pe altarulpieţelor financiare.
Ce au fost şi ce-au ajuns
Decuplarea părea un fapt depăşit graţie beneficiilor UE şi apoiale zonei euro; am auzit cu toţii ani în şir poveştile despre ţărica Irlanda, Spania, Portugalia, Grecia, care s-au ridicat dinsărăcie cu bani europeni, cu muncă multă şi ieftină şi în cele maifericite cazuri cu taxe scăzute. Irlanda a ajuns fostul "tigruceltic", invidiat de întreaga Europă - Thomas Friedman,editorialistul de la The New York Times, o cataloga în 2007 drept"a doua cea mai bogată ţară din Europa". La jumătatea luinoiembrie, însuşi directorul FMI Dominique Strauss-Kahn dădeaasigurări că Dublinul "se poate descurca" fără ajutorulinstituţiilor financiare internaţionale. Atunci ce i-a lovit şi dece tocmai acum?
Răspunsul, ca în teoria fluturelui care provoacă dintr-o bătaiede aripi o furtună în celălalt colţ al lumii, se află nu la Dublin,ci într-o staţiune de lux franceză de pe ţărmul Canalului Mânecii,Deauville. Acolo s-au întâlnit la jumătatea lui octombriepreşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german AngelaMerkel, ca să discute viitorul mecanismelor macroeconomice dinUniunea Europeană. Deşi se aştepta un plan comun de penalizare acelor care mai încalcă limitele de deficit bugetar impuse prinTratatul de la Maastricht, cei doi au abandonat această idee şi auavansat în schimb un proiect (acceptat câteva zile mai târziu detoţi cei 27 de şefi de state şi guverne din UE) prin carecreditorii privaţi, adică grupurile financiare şi fondurile deinvestiţii care acţionează pe pieţele financiare şi cumpără titluride stat şi obligaţiuni suverane, urmează să preia o parte dinpagubele apărute atunci când o ţară ar recunoaşte că nu-şi maipoate achita datoria. Adică exact planul propovăduit în primăvarăde o mulţime de analişti americani: declaraţi incapacitate deplată, restructuraţi creditele, iar creditorii privaţi să-şi asumeo parte din pierderi, urmând să recupereze doar restulcreanţelor.
Următoarea pe listă
Dar odată salvată Irlanda, toţi ochii s-au îndreptat cătrePortugalia. Confruntată cu perspectiva scadenţei unui serviciu aldatoriei publice de 4,5 miliarde de euro în aprilie, apoi cu o altăscadenţă în iunie, de 4,96 miliarde de euro, Portugalia este şi ea,după modelul aplicat cu succes Greciei şi Irlandei, încolţită deinvestitorii financiari care pentru a-i cumpăra certificatele detrezorerie îi cer dobânzi ce nu pot sfârşi decât prin a ajungeprohibitive dacă lucrurile merg în acelaşi ritm. E drept,executivul de la Porto pare pe cale să rateze ţinta de deficitbugetar estimată pentru 2010, de 7,3% din PIB, ceea ce ar da unmotiv în plus creditorilor externi să-l stoarcă de şi mai mulţibani în schimbul împrumuturilor; mai mult, după creşterea firavădin acest an, în jur de 1%, analiştii estimează întoarcerea larecesiune în 2011, când consumul se va contracta sensibil din cauzamăsurilor de austeritate ce au fost şi vor fi introduse - reduceride salarii şi creşteri de impozite.
Dar adevărata sperietoare pentru toţi nu este o cerere de ajutorvenită din partea Portugaliei, ci una venită din partea Spaniei.Dobânzile cerute Madridului pentru creditele externe sunt şi ele încreştere, iar soluţia în caz că guvernul spaniol nu va mai aveaacces la finanţare de pe pieţe nu mai pare atât de simplă.
Cele 750 de miliarde de euro disponibile în cadrul FonduluiEuropean de Stabilitate Financiară (EFSF), de unde se vor hrănideficitele irlandeze, ar ajunge pentru acoperirea nevoilor definanţare ale Spaniei, estimate de compania de consultanţă CapitalEconomics la 420 de miliarde de euro, dar nu ar rămâne mai nimic şipentru alţii. Spania este a patra economie din UE, contribuind cu11,5% la produsul intern al Uniunii, iar economia sa este mult maimare (aproape dublă) decât cele ale Greciei, Irlandei şiPortugaliei la un loc. Cu toate acestea, deşi ministrul spaniol definanţe refuză orice comparaţie, problemele Spaniei sunt foarteasemănătoare cu cele ale Irlandei, sistemul bancar spaniol fiindconsiderat putred pe dinăuntru din cauza expunerii mari a caselorde creditare regionale, "cajas", faţă de sectorul construcţiilor,care a suferit şi aici o implozie dureroasă. Însă Spania stădeocamdată bine la capitolul datorie publică raportată la PIB,fiind sub media europeană, ceea ce ar trebui să-i ofere un respiroîn faţa asaltului speculatorilor. Sau nu.
Ce se taie
GRECIA
n Premierul grec Georgios Papandreou a anunţat că ar puteaconvoca alegeri anticipate ca să obţină sprijinul parlamentarpentru măsurile dure de austeritate. Ţinta Greciei e să ajungă laun deficit bugetar de sub 3% până în 2015, după ce anul trecut l-aîncheiat cu peste 15%.
n Deficitul estimat pentru 2011 este de 7% din PIB, sub ţintainiţială de 8,1% negociată cu FMI şi Comisia Europeană, iar reformesociale dure, între care concedieri şi reducerea veniturilor, suntaşteptate abia pentru anul viitor.
n Este posibil ca în următoarele negocieri cu FMI, instituţia săceară măsuri suplimentare de tăiere a cheltuielilor publice, înciuda suportabilităţii sociale destul de reduse.
IRLANDA
n Guvernul condus de Brian Cowen şi-a asumat pentru următoriipatru ani reducerea cu zece miliarde de euro a cheltuielilorpublice şi creşterea cu cinci miliarde de euro a veniturilor.
n Salariul minim va fi redus cu un euro, până la 7,65euro/oră.
n Cel puţin 24.750 de angajaţi din sectorul public vor ficoncediaţi. Cheltuielile cu sectorul public vor scădea cu 1,2miliarde de euro până în 2014.
n Cheltuielile cu protecţia socială, inclusiv ajutoarele deşomaj şi cele pentru copii, vor fi reduse în total cu 3 mld.euro.
n Majorarea TVA de la 21% la 24%.
n Menţinerea cotei unice de impozit pe profitul companiilor la12,5%.
n Plafonul minim de la care începe să se plătească impozit pevenit va fi coborât la 15.300 de euro, iar persoanele cu veniturimari vor fi taxate suplimentar.
n Va fi introdusă o nouă taxă pe proprietate de 200 de euro pean pentru peste două milioane de locuinţe şi terenuri, fiindestimată să aducă la buget 530 de milioane de euro.
n O mărire a taxelor de studii în învăţământul superior, încuantum neprecizat. Creşterea colectării, atâta vreme câtestimările arată că 45% din contribuabili nu au plătit impozit pevenit în acest an.
PORTUGALIA
n Guvernul condus de José Socrates s-a angajat să reducădeficitul bugetar pentru acest an la 7,3%, cu două procente mai micdecât cel din 2009, şi să ajungă la 4,6% în 2011.
n Anul viitor se vor economisi 5,1 miliarde de euro prinreducerea cu 5% a salariilor angajaţilor din sistemul public şiprin creşterea impozitelor.
n Veniturile bugetare vor creşte cu 1,7 miliarde de euro, prinmajorarea TVA la 23% (faţă de 21% în prezent) şi a altor impozitecu câte 1%.
Citiţi mai multe pe www.businessmagazin.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
