Petrolul, încotro? Trump poate reduce preţurile cu mesaje pe Twitter; din cauza unor jocuri politice, Arabia Saudită ar vrea să-şi micşoreze livrările, dar este sub puterea Washingtonului, care cere cotaţii şi mai mici; Rusia are planuri mari şi urmăreşte creşterea producţiei. Instituţiile de prognoză văd preţuri mai mari pentru anul viitor

Preşedintele american Donald Trump vrea preţuri mici pentru petrol. Pentru Arabia Saudită, unul dintre cei mai mari expor­ta­tori de ţiţei ai lumii, cotaţiile sunt deja prea jos. Poate regla preţurile prin re­du­ce­rea producţiei, însă dacă s-ar împotrivi dorinţei lui Trump, s-ar împotrivi politicianului care îl susţine pe prin­ţul moştenitor al coroanei saudite în scandalul uci­derii ziaristului Khashoggi. Rusia, şi ea un expor­tator major, vrea să-şi majoreze producţia. Ex­por­tu­rile de ţiţei rusesc către China, unul dintre cei mai mari consumatori, au atins niveluri record. Piaţa pe­tro­lului este subjugată intereselor marilor produ­că­tori şi consumatori, iar de aceste interese depinde bu­năs­ta­rea celorlalte economii ale lumii.

În urmă cu două luni, Bloomberg publica o ana­liză despre ce ar însemna pentru economia globală creş­terea preţurilor petrolului la niveluri nemaiatinse din 2014. Traderii pariau pe cote de 100 de dolari pe baril pentru Brent, referinţa pieţei inter­naţio­nale. Ieri, Bloomerg a publicat o nouă analiză, în care trece în revistă efectele pe care le-ar avea asupra eco­nomiei lumii ieftinirea petrolului la 50 de dolari barilul. Pa­riurile traderilor şi estimările instituţiilor de prognoză îndreptăţesc această abordare. Inversarea direcţiei reflectă cât de dificil este de făcut estimări cât de cât de încredere într-un mediu cu schimbări rapide în politica internaţională şi economie. Multe din aceste schimbări ţin de preşedintele american Donald Trump. Cele mai multe instituţii de prognoză estimează acum preţuri de mijloc.

După cum îi este obiceiul, preşedintele Trump a folosit de mai multe ori postările pe Twitter pentru a cere Arabiei Saudite şi altor membri ai OPEC să majoreze producţia pentru a duce în jos preţurile petrolului. Recent, Trump a comparat cotaţiile mici ale ţiţeiului cu reduceri de taxe şi cu un instrument prin care poate fi ţinută inflaţia la un nivel scăzut, dând astfel Rezervei Federale americane prilejul de a stopa creşterea dobânzilor. Trump urăşte dobânzile mari, care descurajează creditarea şi sufocă astfel creşterea economică pe datorie. Arabia Saudită pompează acum mai mult petrol decât oricând în istoria sa de opt decenii ca producător, răspunzând astfel presiunilor preşedintelui american.

Producţia saudită a crescut şi pentru că regatul a căutat să asigure o aprovizionare suficientă a pieţei în condiţiile în care exporturile Iranului se reduc după ce SUA au reintrodus sancţiuni asupra acestei ţări. Clienţii saudiţilor au cerut mai mult petrol în octombrie pentru a se proteja de o cădere rapidă a ofertei internaţionale. Pentru a acoperi eventualul gol lăsat de izolarea Iranului, saudiţii au convins câteva zeci de producători să majoreze producţia în iunie. Însă până la urmă Washingtonul a împărţit statelor partenere mai multe excepţii decât s-a anticipat. De asemenea, a rezista dorinţelor lui Trump ar însemna pentru prinţul moştenitor al coroanei Arabiei Saudite să se împotrivească unui politician care l-a sprijinit în scandalul uciderii ziaristului saudit Jamal Khashoggi. Însă presiunile sunt mari şi în sensul reducerii producţiei. Preţurile mici nu convin deloc ţărilor OPEC.

Strategii de la Goldman Sachs, una dintre cele mai mari bănci de pe Wall Street şi una din principalele insti­tuţii de prognoză, apreciază că întâlnirea de săp­tă­mâna aceasta a G20 ar putea fi un catalizator pentru re­venirea preţurilor materiilor prime şi va oferi cla­ritate mai mare în privinţa politicilor OPEC. Liderii celor mai industrializate 20 de state se vor întâlni în Ar­gentina pentru a discuta despre politica externă a SUA, politicile de mediu, despre producţia OPEC şi rela­ţiile tensionate dintre SUA şi China, notează Reuters. Analiştii de la Goldman cred că statele OPEC şi alte naţiuni vor ajunge la un acord care va duce la creşterea preţului Brentului. Membrii OPEC se vor întâlni la Viena pe 6 decembrie în contextul aştep­tărilor ca Arabia Saudită să insiste pe reducerea pro­ducţiei. În aceste condiţii, „în timp ce nu credem că pre­ţurile Brentului sunt justificate la 86 de dolari ba­ri­lul, nu credem că nu sunt justificate nici la 59 de dolari ba­rilul. Prognoza noastră pentru 2019 pentru Brent este de 70 de dolari barilul“, spun strategii de la Goldman.

JP Morgan, o altă instituţie financiară mare de pe Wall Street, şi-a redus estimările de preţ pentru petrolul Brent aferente anului 2019 din cauza aticipării creşterii producţiei din America de Nord în a doua jumătate a anului viitor, scrie CNBC. Banca vede cotaţia medie a Brentului la 73 de dolari pe baril anul viitor. Estimarea anterioară era de 83,5 dolari pe baril.

Potrivit unui sondaj realizat de S&P Global Platts la care au participat 11 bănci de top şi brokeri de petrol, preţul mediu al ţiţeiului va fi de 75,5 dolari pe baril anul viitor. Participanţii la studiu cred că OPEC va reduce producţia şi că cererea pentru petrol va creşte sănătos, în pofida semnelor de slăbiciune. În octombrie, preţul mediu estimat pentru Brent în 2019 a fost de 78,5 dolari pe baril. Anul acesta, cotaţia medie este văzută la 73,9 dolari pe baril.

Săptămâna trecută, firma de investiţii şi brokeraj Stifel a redus estimarea de preţ pentru anul viitor pentru petrolul destinat pieţei americane cu 27%, la 53,7 dolari pe baril. Acest tip de petrol este de obicei mai ieftin decât Brentul.

Stifel a avertizat că dacă prognoza se adevereşte, cele 39 de companii de petrol şi gaze pe care le acoperă se vor confrunta cu un deficit de cash flow de 8,2 miliarde de dolari. Înainte să revizuiască estimarea, firma proiecta un cash flow pozitiv de 16,1 miliarde de dolari.

Şi Goldman avertizează că plonjonul petrolului către 50 de dolari barilul „erodează structura costurilor pentru industria americană şi în general nu este bun pentru SUA pentru că afectează companiile de foraj şi riscă să creeze probleme pe piaţa creditului, scrie CNBC.

Ce efecte ar avea plonjonul asupra economiei globale? Cu emisfera nordică intrată în iarnă, scăderea preţurilor va ajuta gospodările şi afacerile într-o perioadă de încetinire a creşterii economice. Ţările care importă petrol şi au deficite de cont curent, cum sunt multe din lumea emergentă, vor beneficia şi ele. China este cel mai mare importator de petrol din lume şi se chinuie deja să-şi găsească o direcţie sub apăsarea răcirii economiei şi a unui război comercial cu SUA, scrie Bloomberg. În octombrie, Rusia a livrat Chinei petrol în cantităţi record, în timp ce exporturile Iranului s-au prăbuşit.

Gazprom Neft, al treilea mare producător de petrol al Rusiei, urmăreşte majorarea producţiei cu 20% pe an. Nu i-ar conveni ca OPEC şi alte state exportatoare de ţiţiei să hotărască reducerea producţiei.  

De asemenea, petrol mai ieftin înseamnă presiuni inflaţioniste mai mici şi presiuni mai mici pentru băncile centrale de a ridica dobânzile. Analiştii de la Capital Economics au calculat că la fiecare scădere de 10 dolari pe baril a preţurilor petrolului cresc veniturile economiilor emergente mari importatoare de energie cu 0,5-0,7% din PIB. Însă aceeaşi scădere va produce pierderi de 3-5% din PIB în majoritatea economiilor din zona Golfului Persic. Vor fi afectate, de asemenea semnificativ, veniturile unor state ca Rusia şi Nigeria.

Ieri, Brentul se tranzacţiona cu 60,4 dolari pe baril, iar petrolul destinat pieţei americane cu 51,4 dolari pe baril.