Dolarul este în scădere de când COVID-19 a ajuns în Statele Unite, iar o schimbare de strategie în politica Rezervei Federale americane, care va tolera dobânzile mici mai mult timp pentru a stimula creşterea preţurilor, înseamnă că moneda americană va fi predispusă la deprecieri, spun analiştii. Iar acest lucru face bine celei mai mari economii a lumii.
Economia SUA a beneficiat şi în criza anterioară de un dolar slab, care face exporturile mai ieftine pe pieţele internaţionale şi importurile mai scumpe, tot datorită Fed şi grabei acesteia de a-şi relaxa politicile. Astfel, economia americană şi-a revenit mai rapid decât altele, în special decât cea a zonei euro, din recesiune şi din colapsul financiar global.
În schimb, euro tinde să se aprecieze în actuala criză, complicând eforturile guvernelor din zona euro şi mai ales pe cele ale Băncii Centrale Europene de a stimula revenirea din cea mai adâncă recesiune de după cel de-al Doilea Război Mondial. Spre exemplu, când săptămâna trecută preşedinta BCE Christine Lagarde a arătat ceva mai multă încredere în economia zonei euro, moneda unică a mai făcut un nedorit salt în sus. Pieţele se aşteptau ca franţuzoaica să comunice în vreun fel sau altul că BCE este conştientă că euro este un pericol pentru relansarea economică şi că instituţia va lua măsuri, în vreun fel sau altul. Pieţele ştiau, de asemenea, că mandatul BCE este stabilitatea preţurilor şi că banca centrală a zonei euro nu are voie să intervină asupra cursului de schimb al euro.
Astfel, Lagarde a dezamăgit, spunând doar că euro este sub supraveghere. Însă BCE se pare că îşi dezvoltă un nou instrument de presiune pentru cursul euro: Philip Lane, economistul şef. El a reuşit să domolească ascensiunea monedei unice în urmă cu două săptămâni doar prin cuvinte, spunând că „rata euro-dolar chiar contează“ pentru politicile BCE. După aceste remarci, moneda unică s-a retras de pe nivelul de 1,20 de dolari pe unitate atins pentru prima dată în ultimii doi ani. În acea săptămână, euro atinsese şi cel mai ridicat prag faţă de un coş cu cele mai importante valute. Economistul şef al BCE a acţionat din nou vineri, după comentariile lui Lagarde, scrie Bloomberg. El a avertizat că aprecierea euro de anul acesta a afectat negativ perspectivele inflaţiei, folosind astfel un limbaj mai dur decât şefa sa, şi a semnalat că ar putea fi nevoie de mai mult stimul monetar din partea BCE.
Inflaţia va rămâne negativă pentru restul anului, iar revizuirile în sus ale creşterii preţurilor de bază din cauza revenirii economice au fost „în mod semnificativ făcute redundante“ de cursul de schimb mai puternic, a scris Lane într-o postare pe blogul personal.
„Ar trebui să fie clar că nu este timp pentru stat cu mâinile în sân“, a avertizat el. „Consiliul guvernatorilor este pregătit să îşi ajusteze toate instrumentele, după caz, pentru a se asigura că inflaţia se îndreaptă către ţintă într-un mod susţinut.“ Din nefericire pentru BCE, şi pentru economia zonei euro, inflaţia a devenit deflaţie în august, adică preţurile scad, ceea ce încurajează populaţia să-şi amâne cheltuielile în aşteptarea unor preţuri şi mai mici şi erodează profiturile companiilor, care astfel sunt descurajate să investească şi să creeze locuri de muncă.
Exerciţiul de comunicare al lui Lane a fost susţinut de guvernatorul Băncii Franţei Francois Villeroy de Galhau, care a declarat într-un discurs ţinut la scurt timp după intervenţia economistului şef că cursul de schimb „contează pentru inflaţie şi pentru politica monetară“ şi că acesta va fi urmărit. Euro s-a apreciat cu peste 10% din martie până în prezent. Vineri, moneda era în ascensiune faţă de dolar.
BCE are posibilităţi limitate pentru a influenţa cursul de schimb. Dobânzile de politică monetară sunt deja la cele mici cote din istorie, cea pentru depozite fiind de mai mulţi ani negativă. Fed anul acesta şi-a redus dobânda de politică monetară la zero. BCE dispune însă de instrumentul achiziţiilor nelimitate de active. Instituţia a lăsat neschimbat joi programul de cumpărare de urgenţă de obligaţiuni la 1.350 miliarde euro. Economiştii se aşteaptă ca planul să fie suplimentat cu aproximativ 350 miliarde de euro înainte de sfârşitul anului.
„Să nu va închipuiţi altceva, la începutul anului BCE ar putea să-şi relaxeze politica monetară şi mai mult“, a spus Joerg Kraemer, economist-şef la Commerzbank. „Acest lucru este o posibilitate cu atât mai mult cu cât euro continuă să aprecieze.“
Valoarea obligaţiunilor din zona euro a crescut după comentariile lui Lane, care au trimis randamentele datoriilor germane şi italiene cu scadenţa la zece ani mai jos cu trei puncte de bază, la minus 0,46% şi respectiv 0,98%. Achiziţiile de active ale BCE au ca scop şi reducerea costurilor de finanţare ale guvernelor din zona euro.
În cealaltă tabără, dolarul s-a depreciat semnificativ în timpul verii, un indice al monedei americane atingând la sfârşitul lunii august minimul ultimilor doi ani. Analiştii apreciază că slăbiciunea dolarului va persista, scrie Yahoo! Finance.
Strategii de la ING spun că un element de presiune negativă pentru dolar este intenţia Fed de a permite inflaţiei să depăşească „moderat“ ţinta de 2%. Această schimbare de cadru înseamnă că cea mai puternică bancă centrală din lume va insista pe dobânzi zero mai mult timp decât se credea iniţial. „Este uşor să pierzi socoteala capitolelor din războiul monetar global, dar orientarea Fed spre noi ţinte de inflaţie pare unul dinte ele“, se arată într-o analiză a ING.
Dobânzi mici pentru mai mult timp înseamnă investiţii denominate în dolari mai mici. Înainte ca pandemia de COVID-19 să lovească economia, Fed avea dobânzi semnificativ mai mari decât BCE sau Banca Japoniei, care orbecăie în teritoriul negativ. Morgan Stanley, una din marile bănci de pe Wall Street, crede că dolarul slab reprezintă un efect „subapreciat“ al schimbărilor de politică ale Fed şi că dolarul slab poate fi un instrument pentru întărirea inflaţiei. „Dolarul mai slab accelerează inflaţia doarece duce mai sus preţurile importurilor, în special pe cele de materii prime şi bunuri de consum.“
