Business Internaţional

Pe cine va cădea vina dacă inflaţia scapă de sub control? Pe băncile centrale în primul rând

Germanii, cea mai mare naţiune din Uniunea Europenă, se confruntă cu cea mai puternică inflaţie din ultimele trei decenii, iar creşterile de preţuri nu dau semne că se vor opri prea curând. Mesajul oficial al BCE este că actualul val de inflaţie este temporar, cel mult încăpăţânat, iar preşeditele băncii centrale a zonei euro spune că nici nu se pune problema ca instituţia să ridice în viitorul apropiat rata dobânzii de referinţă, principalul instrument prin care băncile centrale pot domoli inflaţia.

Atitudinea BCE a produs un val de nemulţumire în Germania, iar uneori reacţia presei are o tentă de atac la persoana preşedintelui BCE, franţuzoaica Christine Lagarde.

BCE i-a mai nemulţumit odată pe germani, rău, prin reducerea la zero a dobânzilor pentru depozite. În timp ce inflaţia trezeşte o teamă adânc înrădăcinată în mentalul germanilor, amintindu-le de viaţa grea din perioada interbelică, atunci când marca germană nu mai valora nimic, dobânzile mici de acum le nimicesc valoarea economiilor şi depozitelor. În acest conext, în chiar interiorul BCE se cască o prăpastie între cei care vor ca dobânzile să crească mai repede şi cei care spun că acest lucru trebuie evitat deoarece va sufoca revenirea economică.

În Franţa, pentru a mai reduce din ne­mulţumirea provocată populaţiei de creşterile de preţuri, guvernul a introdus un bonus special de inflaţie în valoare de 100 de euro. Banii îi pot primi 38 de milioane de francezi cu venituri mai mici de 2.000 de euro pe lună.

În Europa de Est, în ţările UE care nu fac parte din zona euro, direcţia de acţiune este clară: cu dobânzile în sus.  Banca centrală a Ungariei scumpeşte constant creditul de câteva luni, în timp ce colegele din Cehia şi Polonia au aplicat recent creşteri de dobânzi în supradoze. Dar, spre deosebire de BCE, aceste instituţii sunt responsabile doar pentru economiile lor.

În zona euro, inflaţia a sărit de 4% în octombrie, ţinta BCE fiind de doar 2%. În Germania, cea mai mare economie europeană, indicatorul este de 4,5%, cel mai ridicat nivel din ultimii 28 de ani. La creşterile de preţuri contribuie masiv scumpirea energiei. BCE prezice că la anul inflaţia va încetini la 1,5%. Dar până acum preţurile au crescut mai puternic decât a anticipat. 

În presa din Germania, BCE este sub asediu, iar unele atacuri sunt îndreptate împotriva lui Lagarde şi au o tentă personală, amestecând stereotipuri naţionale cu sexism pentru a-i crea preşedintei băncii centrale o imagine de femeie care pune un accent mai mare pe a fi la modă. Lagarde ar fi o femeie din vârful societăţii căreia nu-i pasă prea mult de omul de rând, scrie Politico. „Iubitoarea de lux Lagarde îi face mai săraci pe pensionarii şi pe cei care pun bani deoparte din Germania“, titrează Bild, ziarul cu cea mai mare circulaţie din Europa. Articolul a venit după ultima şedinţă de politică monateră a BCE, unde echipa lui Lagarde a ales să lase dobânda de referinţă în teritoriul negativ.

Când inflaţia este mai puternică decât creşterile salariale sau decât actualizarea pensiilor, salariaţii şi pensioarii îşi pierd din puterea de cumpărare.

În Germania, presiunile pentru majorarea salariilor cresc, dar la fel face şi inflaţia, iar guvernul de la Berlin evită să urmeze exemplul Parisului şi să ofere oamenilor bani în mână ca ajutor. Jens Weidmann, preşedintele Bundesbank şi unul dintre cei mai îndârjiţi susţinători ai creşterilor de dobânzi, îşi va părăsi poziţia în decembrie, deşi mai avea ani buni de stat la conducerea băncii centrale a Germaniei, ceea ce înseamnă că probabil nu va prinde punctul de maxim al inflaţiei. El şi-a cerut aprobarea demisiei citând motive personale. 

Făcând o comparaţie cu autoîncoronarea lui Napoleon, comentarorul şi fostul editor şef al Handelsblatt Gabor Steingart a acuzat BCE că acaparează puterea şi că a devenit vanitoasă din cauza rolului de salvator al euro. Jurnalistul scrie şi că Weidmann şi-a anunţat demisia pentru a nu fi asociat cu rolul de „preot de înmormântare“. Handelsblatt este echivalentul Financial Times în Germania. Bild aminteşte şi că Lagarde câştigă 40.000 de euro pe lună şi a calculat că inflaţia în costă pe germanul cu economii 1.400 de euro pe lună, o sumă care nu i-ar ajunge franţuzoaicei nici măcar pe o măsea.

În Ungaria, prima ţară din UE care a acţinonat împotriva inflaţiei cu creşteri de dobânzi, guvernatorul băncii centrale Gyorgy Matolcsy s-a transformat din aliat al guvernului în critic al acestuia cam de când preţurile au început să crească. Guvernul condus de Viktor Orban ar prefera ca dobânzile să rămână jos pentru ca economia să se poată hrăni cu creditul ieftin. Institiţia lui Matolcsy creşte dobânzile în fiecare lună începând cu iunie şi a promis că va continua să o facă până când inflaţia va da înapoi. Însă preţurile îşi continuă neabătute creşterea. Calculele analiştilor arată că inflaţia s-ar putea să fi sărit de 6% în octombrie, nivel nemaiatins de 9 ani, de la 5,5% în octombrie, şi că va accelera până la finalul anului.

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.