Preşedintele Turciei Recep Tayyip Erdogan a venit în Germania dornic să reconstruiască legăturile ţării sale cu cea mai mare putere europeană. Politic, această ofensivă a şarmului a fost mai mult o ofensivă decât o împăcare. Însă Erdogan şi-a păstrat şarmul pentru cei care contează cel mai mult: managerii celor aproape 7.000 de afaceri germane cu operaţiuni în Turcia. Economia turcă este dependentă de capitalul străin.
Iar vizita liderului turc în Germania de la sfârşitul săpămânii trecute a dat roade. Lira turcească s-a apreciat luni faţă de dolar în condiţiile în care cele mai multe monede emergente s-au depreciat. Investitorii au fost încurajaţi de datele care arată că economia Turciei, una dintre cele mai mari din lumea emergentă, se reechilibrează după luni de supraîncălzire, şi de speculaţiile că relaţiile dintre Turcia şi aliaţii occidentali se pot reface.
Însă, interpretând cele mai recente date economice, unii analişti apreciază că eforturile lui Erdogan vin prea târziu. O recesiune de amploare este iminentă.
Refacerea podului diplomatic dintre Germania şi Turcia este şi în folosul nemţilor. Turcia este o piaţă importantă şi o bază de producţie strategică pentru companii germane mari şi mici. Circa 7.000 de firme germane au operaţiuni semnificative în Turcia. Printre jucătorii germani importanţi cu operaţiuni turceşti se numără Deutsche Bank, Siemens şi Volkswagen. Bosch este cea mai mare companie germană din Turcia, unde are 16.500 de angajaţi. Declinul lirei turceşti şi degradarea condiţiilor economice au început să întunece perspectivele acestor companii pentru piaţa turcă.
Turcia este importantă pentru Germania şi pentru că este o soluţie pentru rezolvarea crizei refugiaţilor care divizează Uniunea Europeană şi perturbă politicul german. Cancelarul german Angela Merkel depinde de Erdogan pentru menţinerea unui acord prin care europenii au promis ajutor financiar de până la şase miliarde de euro în schimbul căruia Turcia găzduieşte refugiaţi sirieni.
Turcia, o forţă militară regională şi o ţară înconjurată de conflicte, este importantă pentru Germania şi ca piaţă pentru exporturile de arme. Germania este al doilea cel mai mare furnizor de arme al Turciei. Producătorii germani din industria militară au circa 55.000 de angajaţi. Recent, Germania a redevenit prietenă cu Arabia Saudită, această ţară fiind de asemenea un client important pentru industria de apărare a Germaniei.
Ultima dată când Erdogan a efectuat o vizită oficială în Germania a fost în februarie 2014, când o liră echivala cu o treime dintr-un euro, PIB-ul creştea cu 8,5%, părea posibil progresul în discuţiile privind aderarea Turciei la UE, iar Erdogan era doar premier. Săptămâna trecută, Erdogan a venit la Berlin în calitate de preşedinte, funcţie pe care şi-o exercită după ce a înlăturat din constituţie o mare parte din prevederile care-i limitau puterea. Procesul de aderare a Turciei la UE este mort, o liră valorează mai puţin de o şeptime dintr-un euro, iar economia, dependentă de credit ieftin şi de intrări de capital străin, trece prin turbulenţe dureroase, notează The Economist.
Vineri, Erdogan s-a întâlnit la Berlin cu reprezentaţi ai celor mai mari companii şi bănci germane, ocazie cu care liderul turc a spus că aceia care au investit în ţara sa au avut întotdeauna de câştigat şi că investitorii internaţionali vor continua să câştige. Executivii germani şi-au prezentat planurile de investiţii în Turcia şi i-au cerut lui Erdogan sprijinul pentru aceste planuri. Printre participanţii la întâlnirea cu Erdogan se numără Rifat Hisarciklioglu, preşedintele Uniunii camerelor de comerţ din Turcia, Eric Schweitzer, preşedintele Asociaţiei camerelor germane de comerţ şi industrie, Nail Olpak, preşedintele Consiliului de relaţii economice externe al Turciei, şi Markus C. Slevogt, preşedintele Camerei de comerţ şi industrie germano-turce.
Operaţiunile de pe piaţa turcă ale unora dintre companiile germane se împletesc cu istoria. Spre exemplu, producătorul german de chimicale BASF este activ acolo din 1880. În prezent, compania, cea mai mare din sectorul chimic european, are în Turcia şase fabrici şi 800 de angajaţi. Anul trecut, această piaţă i-a adus venituri de circa 850 de milioane de euro, arată Stephen F. Szabo, asociat la American Institute for Contemporary German Studies, în studiul „Germania şi Turcia: parteneriatul inevitabil“ . Gigantul german din energie E.ON a intrat pe piaţa turcă în 2012, atras de creşterile peste medie din sector. Compania a investit în stil mare - 1,5 miliarde de euro, pentru a-şi construi operaţiunile turceşti. Grupul german de utilităţi este prezent în Turcia din 2007. Compania este furnizor de gaze naturale pentru circa 920.000 de turci, mai ales din oraşele Bursa şi Kayseri.
Anul trecut, companiile germane au exportat în Turcia bunuri în valoare de 21 de miliarde de euro.
Germania este furnizor de arme pentru Turcia încă din vremea Imperiului Otoman. În anii 1980 şi 1990, companiile germane au vândut peste 400 de tancuri armatei turce ca parte a programului „Ajutor de apărare NATO“.
În 2005, Turcia a primit 354 de tancuri modernizate, fară condiţia tradiţională ca aceastea să fie folosite pentru autoapărare. În 2017, vânzările de arme către Turcia s-au situat la 70,7 milioane de dolari, faţă de 31,5 milioane de dolari în 2015. Vânzările au continuat cu toate că armele au fost folosite înpotriva forţelor kurde din Turcia şi Siria. Ankara vrea să elimine orice posibilitate de înfiinţare a unui stat kurd.
Vizita lui Erdogan în Turcia, ocazie cu care liderul turc şi-a relaxat retorica antioocidentală, dar nu şi acuzaţiile că Germania ocroteşte ìterorişti“ şi spioni „ criticii guvernului de la Ankara. În urmă cu doar un an, liderul turc descria guvernul german ca fiind ìinamicul Turciei“, iar oficiali turci acuzau Berlinul că recurge la tactici naziste. Ziarele din Turcia scriau că companiile germane sunt spioni.
Strategia lui Erdogan este uşor de înţeles dacă este avut în vedere faptul că în Germania se dezvoltă o comunitate turcă cu peste trei milioane de reprezentanţi, cei mai mulţi fiind simpatizanţi ai preşedintelui. Aceasta este cea mai mare minoritate din Germania.
Erdogan şi-a terminat vizita de trei zile din Germania inaugurând, la Kˆln, cea mai mare moschee din ţară. Construirea edificiului de cult a fost finanţată de Uniunea islamo-turcă pentru afaceri religioase, o organizaţie care are legături puternice cu Turcia. Primarul oraşului şi premierul landului Rinul de Nord-Westphalia au refuzat să participe la ceremonia de inaugurare.
Noile eforturi diplomatice ale lui Erdogan vin după ce lira turcească şi-a pierdut peste o treime din valoare de la începutul anului. În dezacord cu politicile liderului turc, banca centrală a majorat agresiv dobânzile luna trecută în încercarea de a stopa declinul monedei, notează Bloomberg.
Însă activitatea din industria manufacturieră a atins în septembrie cel mai scăzut nivel din ultimii nouă ani, arată un sondaj de opinie realizat în rândul companiilor turceşti. Mai mulţi economişti cred că acesta este unul dintre cele mai clare semne că Turcia se îndreaptă spre o recesiune adâncă după luni de criză valutară, scrie Reuters. Deşi inflaţia pare scăpată de sub control, autorităţile au majorat preţurile electricităţii şi gazelor naturale pentru a treia lună consecutiv.
Investitorii aşteaptă acum să vadă în ce direcţie se duce conflictul diplomatic şi economic dintre Turcia şi SUA, cea mai mare economie a lumii.
