Business Internaţional

Ocuparea completă a forţei de muncă, un termen cu încărcătură politică în SUA: chiar şi Fed-ul are probleme în a-l înţelege

Ocuparea completă a forţei de muncă, un termen cu...

Autor: Catalina Apostoiu

29.01.2020, 00:05 754

Economia americană continuă să absoarbă muncitori, dar creşterea salariilor rămâne modestă, iar inflaţia nu se vede, potrivit Bloomberg Businessweek.

Anul 2019 a fost unul umilitor pentru banca centrală americană. Aceasta a fost obligată să inverseze o serie de majorări de dobânzi. Unul dintre motive a avut legătură cu mandatul dual al instituţiei de asigurare a ocupării complete a forţei de muncă şi stabilităţii preţurilor. Aceasta subestimase câţi americani fără un loc de muncă existau încă.

Când inflaţia a scăzut sub 4%, bancherii centrali au considerat că şi-au atins obiectivul privind ocuparea completă a forţei de muncă. Totuşi, în mod neaşteptat, inflaţia nu a crescut, chiar şi în condiţiile în care şomajul continua să scadă.

Oficialii Fed analizează acum în profunzime ce au făcut greşit, iar în centrul discuţiilor se află termenul de ocupare completă a forţei de muncă. Un şomaj zero este imposibil, iar aceştia se concentrează în schimb asupra punctului în care şomajul este scăzut, dar nu suficient de scăzut pentru a aprinde inflaţia. Totuşi, acest nivel nu poate fi decât extrapolat din experienţa trecută.

La scurt timp după ce a devenit guvernator Fed, Jerome Powell a recunoscut lipsa de precizie.

Termenul de „full employment“ a avut implicaţii intens politice încă de la crearea sa în timpul marii crize financiare.

Credinţa că ocuparea completă a forţei de muncă afectează stabilitatea preţurilor datează cel puţin de la începutul secolului 20. Milton Friedman a transformat ideologia în teorie economică.

În 1967, acesta a scris despre aşa-numita rată naturală a şomajului. Potrivit lui, dacă strategii folosesc stimulente monetare şi fiscale pentru a împinge rata şomajului sub nivelul natural, inflaţia va accelera fără limite.

La mijlocul anilor ’70, liberal democraţii au încercat din nou să instituţionalizeze rolul guvernului federal ca angajator de ultimă instanţă, dar au eşuat. În 1978, Fed-ul a fost îndemnat să colaboreze cu Casa Albă şi Congresul pentru a asigura ocuparea completă a forţei de muncă şi o stabilitate rezonabilă a preţurilor. Astfel a luat naştere mandatul dual.

În practică, însă, Fed-ul a pus accent pe stabilitatea preţurilor. Paul Volcker a adus o nouă eră la scurt timp după preluarea conducerii Fed în 1979. Lecţia învăţată de Fed din această perioadă este că este imperativ să acţionezi devreme pentru a ţine sub control presiunile asupra preţurilor.

Acum, Powell şi colegii său şi-au schimbat abordarea. Şomajul s-a menţinut scăzut în cea mai mare parte a ultimilor trei ani, iar inflaţia încă nu dă semne de accelerare. Parte a problemei, spune un fost oficial Fed, este că s-a pus prea mult accent pe rata şomajului.

În urma şedinţei de politică monetară din decembrie a Fed, Powell a admis că datele nu coincid cu semnele unei economii cu o rată completă a ocupării forţei de muncă.

Persoane ca Sam Bell, care conduce Employ America, o organizaţie din Washington care face lobby pentru dobânzi scăzute, se întreabă însă dacă schimbarea de poziţie privitoare la şomaj va ţine în eventualitatea în care economia mondială începe să accelereze, împingând în sus creşterea economiei americane.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO