Trăim vremuri uimitoare. Ultimele luni au fost marcate de îngrijorări legate de sănătate şi viaţă, precum şi de temeri privind viitorul. Pandemia COVID-19 ar fi putut să ne întoarcă în anii ‘90.
În Polonia am reuşit totuşi să evităm acest lucru, deoarece polonezii au putut conta pe un stat activ. Sprijinul fără precedent din cadrul Scutului Anticriză şi al Scutului Financiar ne-a permis să încetinim consecinţele dezastruoase ale crizei COVID-19 şi să oprim declinul
PIB-ului pentru 2020 la nivelul de 3%, un rezultat care a fost al treilea cel mai bun din Europa. Şomajul a fost menţinut la 3%.
Criza - o oportunitate sau o catastrofă?
O criză din care nu tragem concluzii este o catastrofă. Dar o criză care este recunoscută şi înţeleasă în mod corespunzător nu este doar o oportunitate, ci şi un accelerator al schimbării. Cele două propoziţii rezumă filozofia din spatele New Deal-ului polonez.
New Deal-ul sau o nouă calitate
Din acest motiv guvernul polonez a propus New Deal-ul, un program care include nu numai reconstrucţia ţării după pandemie, ci şi reformarea sistemului economico-social pentru a-l face mai echitabil şi mai rezistent la crize, astfel încât Polonia să ajungă la un nivel mai ridicat de dezvoltare.
Către o Polonie cu adevărat solidară
New Deal-ul polonez înseamnă solidaritate orizontală, adică preocupare pentru justiţia socială. În acest sens, am propus o sumă fără impozite de aproximativ 7.000 de euro, mai mare decât în Franţa, comparabilă cu Danemarca.
New Deal-ul polonez este şi despre solidaritatea intergeneraţională. Pe de o parte, este o întoarcere către trecut, prin neimpozitarea pensiilor celor vârstnici. Pe de altă parte, este grija pentru generaţiile viitoare, construirea de baze pentru dezvoltare care să le permită copiilor noştri să câştige mai bine şi să trăiască într-un mediu nepoluat.
Textul este publicat simultan în revista lunară poloneză de opinie „Wszystko Co Najwazniejsze“ ca parte a unui proiect derulat în colaborare cu Institutul Memoriei Naţionale şi Banca Naţională a Poloniei.
