Cu două luni până la alegeri, premierul Ungariei Viktor Orban şi-a făcut rezumatul guvernării: economia înregistrează cele mai bune rezultate din ultimii zece ani, tarifele la utilităţi au fost tăiate pentru prima dată în ultimii 40 de ani, inflaţia este la minimul ultimelor decenii, salariile şi pensiile au crescut, iar Fondul Monetar Internaţional „a fost trimis acasă“. Ungaria este pe punctul de a intra „într-o eră măreaţă a prosperităţii“, iar toate acestea în plin curent potrivnic venit din străinătate şi mai ales de la Bruxelles, căruia ţara i-a rezistat ca o „fortăreaţă“.
Orban este la al doilea mandat de premier, iar sondajele de opinie arată că îl va câştiga, probabil, şi pe al treilea. Discursul, transmis de posturile de radio şi de televiziune, a fost catalogat de opoziţie drept rupt de realitate, laş şi mincinos, dar el subliniază că succesul şi rezistenţa unei guvernări nu pot fi garantate dacă strategia de guvernare nu se concentrează mai mult pe bunăstarea populaţiei şi mai puţin pe austeritate şi ajustările macroeconomice pur matematice. Polonia tinde spre aceeaşi strategie, cu statul făcând eforturi pentru
a-şi păstra influenţa în principalele sectoare economice şi guvernanţii reticenţi să vândă sau să restructureze marii angajatori. În Bulgaria şi România, guvernele au căzut din cauza austerităţii. Dacă Bulgaria a fost adesea dată drept exemplu de disciplină fiscală chiar şi pentru ţările din zona euro, România este la al zecelea acord de finanţare cu FMI.
Orban a menţionat printre realizările guvernării sale preţurile energiei reduse pe cale administrativă, majorarea numărului de angajaţi, creşterea economică, salariul minim mai mare şi un deficit bugetar mai mic de 3% din PIB – acesta este pragul de toleranţă prevăzut în tratatele UE, potrivit presei maghiare. În privinţa creşterii numărului de angajaţi, trebuie spus că aceasta s-a făcut în special prin proiecte guvernamentale de angajări part-time prin care oamenii primesc remuneraţii mai mici decât salariul minim pe economie.
O ţară sub asediu
Orban a învinovăţit partidul socialist, de opoziţie, de ruinarea ţării şi îndatorarea acesteia la FMI. Premierul a acuzat guvernele anterioare, cu excepţia celui condus de el între 1998 şi 2002, că au exploatat populaţia şi că au permis bogaţilor să se îmbogăţească şi mai mult pe spatele săracilor. Orban, în vârstă de 50 de ani, a devenit cunoscut în 1989 ca disident într-o perioadă când Ungaria respingea comunismul, notează agenţia Thomson Reuters.
El a schiţat de mai multe ori imaginea unei ţări aflate sub asediu şi a subliniat că, în timp ce metodele sale sunt atacate cu ferocitate, acestea sunt copiate „în linişte“ de alte ţări din UE. Orban l-a citat chiar pe arhitectul reformelor chineze Deng Xiaoping, care ar fi spus că „nu contează dacă o pisică este albă sau neagră, atât timp cât aceasta prinde şoareci“, pentru a arăta că, în pofida criticilor internaţionale, metodele sale funcţionează.
Guvernul a stabilizat situaţia financiară a ţării cu preţul atragerii „atacurilor birocraţilor de la Bruxelles“ după ce Budapesta a suprataxat băncile şi companiile străine care domină sectorul energiei, al telecomunicaţilor şi retailul.
De asemenea, guvernul lui Orban a naţionalizat active de 10 miliarde de euro deţinute de fondurile private de pensii.
„Suveranitatea Ungariei a trebuit reclădită“
Criticii îl acuză pe Orban că a modificat legislaţia ţării şi chiar constituţia pentru a-şi întări controlul puterii şi că prin suprataxare a slăbit puterea jucătorilor străini şi a redus deficitul bugetar al ţării. Profiturile băncilor au fost erodate de mai multe scheme introduse de guvern pentru reducerea poverilor care apasă pe cei cu credite în monedă străină.
Premierul şi-a prezentat acţiunile din alt punct de vedere. „Ungurii a trebuit să fie organizaţi printr-o nouă constituţie pentru a forma o nouă comunitate naţională şi politică. Suveranitatea Ungariei a trebuit reclădită, ordinea restabilită şi a trebuit încheiat un acord cu publicul pentru garantarea unui sistem nou şi echitabil pentru distribuirea poverilor“, a spus Orban, citat de Politics.hu.
În privinţa alegerilor parlamentare din aprilie, Orban le-a transmis ungurilor că va trebui să aleagă între forţa „celei de-a doua schimbări de regim“ - a sa -, şi restabilirea conducerii postcomuniste.
Ungurii au nevoie de actuala guvernare pentru că, deşi numărul angajaţilor a crescut, au rămas încă mulţi şomeri, pentru că, deşi preţurile utilităţilor sunt mai mici, acestea sunt peste nivelul corect, şi pentru că, deşi salariile s-au majorat, maghiarii sunt departe de un trai sigur şi confortabil.
Descriind viitorul, Orban a amintit din nou imaginea unei ţări sub asediu şi abilitatea sa de a se descurca în condiţii de criză şi l-a citat pe Winston Churchill: „Nu-i nimic mai amuzant decât să fii împuşcat dar să nu păţeşti nimic“.
Attila Mesterhazy, liderul partidului socialist şi candidatul pentru postul de premier din partea alianţei Unitate a partidelor de stânga, a descris discursul lui Orban ca fiind „mincinos şi laş“, fără nicio legătură cu realitatea şi problemele oamenilor. El a amintit că în ultimii patru ani standardele de viaţă au scăzut pentru opt din zece unguri, iar 4 milioane de cetăţeni trăiesc sub pragul sărăciei.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 18.02.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
