Salariatul, cel mai banal activ al unei companii, are de acum o nouă etichetă: stakeholder. Termenul ascunde o revoluţie în lumea de business anunţată mai întâi de multinaţionalele americane, apoi promovată la Forumul Economic Mondial de la Davos, unde fondatorul organizaţiei, neamţul Klaus Schwab, încearcă să creeze o lume mai bună. Contra cost, desigur. În această lume mai bună, scopul companiei ar fi să creeze valoare nu doar pentru acţionar, ci şi pentru salariat, pentru comunitate şi societate în general.
Cei mai puternici lideri de business ai lumii au plătit între 62.000 de dolari şi 620.000 de dolari pentru „privilegiul“ de a participa la discuţii despre viitorul companiilor, al capitalismului şi al statutului muncitorului în companie. Cele mai recente date statistice îi obligă să ia discuţiile în serios.
Ediţia din acest an a barometrului încrederii realizat de firma Edelman şi prezentat la Forumul de la Davos a găsit că 56% din populaţia din 28 de state analizate consideră că actuala formă de capitalism face mai mult rău decât bine. De asemenea, studiul a descoperit că majoritatea angajaţilor la nivel global (83%) se tem că îşi vor pierde locul de muncă deoarece, pentru a-şi maximiza profiturile, companiile vor recurge la automatizare, la freelanceri sau la forţă de muncă străină ieftină, scrie Financial Times.
Mai puţin de o treime din oameni au încredere că angajatorii le vor proteja locul de muncă sau le vor asigura salarii decente. Apoi, cea mai mare parte dintre cei intervievaţi cred că bogaţii devin şi mai bogaţi, în timp ce restul societăţii se chinuie. În urmă cu doi ani, un studiu al Deloitte a găsit că doar 12% dintre executivii de top la nivel mondial considerau că pot juca un rol în educarea şi pregătirea personalului lor. Sharon Thorne, preşedintele Deloitte, spune că sondajul de anul acesta arată că peste 80% dintre liderii de business susţin că creează o cultură de învăţare pe tot parcursul vieţii. Problema este că angajaţii lor nu-i cred şi n-au încredere că pot face acest lucru, aminteşte Financial Times. Klaus Schwab a hotărât că această percepţie trebuie schimbată. Tema ediţiei de anul acesta a Forumului Economic Mondial de la Davos, care a început pe 21 ianuarie şi se va încheia pe 24 ianuarie, este „stakeholderi pentru o lume mai închegată şi mai sustenabilă“. Pentru editorul Andrew Edgecliffe-Johnson de la FT, tema este motiv de ironie.
„Executivi în costume şi încălţaţi cu clăpari de schi vor amâna toate discuţiile despre răscumpărări de acţiuni şi eficientizare fiscală până la următoarea şedinţa privind veniturile: săptămâna aceasta este despre o planetă mai sănătoasă, despre clienţi mai fericiţi şi despre tine, muncitorule. Pe scenele de conferinţă, în sălile de şedinţe ale hotelurilor, în restaurantele de pe promenade liderii de business sunt ocupaţi să discute cum să facă munca mai incluzivă, cum să domolească îngrijorările politicienilor despre freelanceri şi cum să-şi îmbunătăţească pregătirea pentru a face faţă la orice ar arunca în calea carierei tale roboţii şi inteligenţa artificială“, scrie Johnson.
Să arăţi angajaţilor mai mulţi bani sună ca unul din acele compromisuri între scop şi profit din cauza căruia un CEO riscă să fie concediat de către acţionarii care încă deţin puterea. Lăsând gluma la o parte, ziaristul FT atrage atenţia că la evenimentele private din această săptămână de la Davos mai mulţi executivi au insistat asupra ideii că presiunea de a plăti un salariu pentru un trai decent şi creşterea costurilor de angajare a oamenilor pregătiţi profesional pe o piaţă cu ofertă limitată le schimbă calculele pentru astfel de investiţii.
Companii ca Walmart şi JPMorgan Chase au lansat iniţiative cumprinzătoare de recalificare în condiţiile în care tot mai multe companii realizează că nu se pot baza pe guverne pentru furnizarea de forţă de lucru cu calificarea de care au nevoie. Astfel de investiţii ar trebui să producă profit mai sustenabil decât orice răscumpărare de acţiuni. La fel de folositoare vor fi şi investiţii mai modeste în a asculta ce are de spus angajatul referitor la cum îşi îndeplinesc promisiunile companiile.
Dan Schulman, CEO al PayPal, a dat anul trecut un exemplu despre ce poate fi făcut pe acest front. După ce a participat la discuţiile anterioare despre incluziune financiară de la summitul de la Davos, el a decis că trebuie să descopere mai multe despre finanţarea propriilor salariaţi cu jumătate de normă şi a angajaţilor call centre-urilor. A fost şocat să descopere că 60% dintre oameni aveau probleme în a-şi plăti facturile la sfârşitul lunii.
PayPal a răspuns majorând salariile, reducând preţurile asigurărilor de sănătate, cedând acţiuni tuturor angajaţilor şi oferindu-le acestora educaţie financiară. Eforturile au redus veniturile afacerii, dar Schulman este încrezător că a pune angajatul pe primul loc va aduce în cele din urmă beneficii şi celorlalţi stakeholderi. Numeroase studii arată că puţine lucruri întăresc încrederea consumatorilor în companii mai mult decât un tratament decent pentru angajaţi. Angajaţii sunt cei al căror viitor executivii îl pot îmbunătăţi cel mai uşor. Însă puţini executivi dau atenţie la ce se întâmplă în afara organigramelor de lucru, la vieţile oamenilor care lucrează pentru ei. Un studiu recent al YPO, o reţea globală de 28.000 de executivi de companii, a găsit că mai puţin de 40% dintre membrii săi au măsurat încrederea angajaţilor în afacerile pe care ei le conduc.
