Experţii vorbesc din nou despre vremuri periculoase pentru regiune şi, dacă tensiunile cresc, de riscuri majore pentru aprovizionarea cu petrol şi gaze naturale inclusiv a Europei. Iar tensiunile cresc, când America devine exportator net de petrol şi îşi promovează puternic în UE şi în alte părţi ale lumii gazele naturale lichefiate.
Exploziile de săptămâna trecută de pe două vase transportoare de petrol, unul japonez şi unul norvegian, urmează unor incidente similare din luna mai, când Arabia Saudită a anunţat că două tancuri petroliere au fost lovite prin „acte de sabotaj“.
Pentru incidentele de săptămâna trecută, SUA şi alte state mari s-au grăbit să arunce vina pe Iran, ţară aflată sub sancţiuni americane şi ale cărei exporturi de ţiţei administraţia de la Washington vrea să le reducă la zero. Golful Oman, locul incidentelor, este legat de Golful Persic, regiune vitală pentru exportul de hidrocarburi din lumea arabă, prin Strâmtoarea Hormuz. Aceasta este una dintre cele mai importante rute maritime la nivel global şi crucială pentru transportul de petrol şi gaze naturale lichefiate (GNL) din regiunea Golfului Persic, scrie Deutsche Welle. Circa o cincime din transporturile globale de petrol trec prin strâmtoare. Qatarul, unul dintre cei mai mari producători de GNL la nivel mondial, îşi exportă combustibilul prin Hormuz. Ruta conectează mulţi jucători diferiţi de pe piaţa hidrocarburilor, inclusiv Arabia Saudită, Iran, Emiratele Arabe Unite, Kuwait şi Irak. Strâmtoarea este uşor de controlat pentru că pe o porţiune ruta navigabilă pentru vasele mari se îngustează la doar 3 kilometri. Generalul iranian Mohammad Bagheri a ameninţat în urmă cu ceva timp că ruta ar putea fi închisă complet dacă SUA nu încetează ostilităţile asupra Iranului, făcând astfel referire la sancţiunile americane contra ţării sale. Washingtonul s-a retras dintr-un acord încheiat de Teheran cu mai multe puteri occidentale prin care guvernul iranian s-a angajat să-şi restrângă programul nuclear. Preşedintele american Donald Trump a descris acordul ca fiind „un dezastru“ care poate duce la „un holocaust nuclear“.
„Dacă petrolul nostru nu trece prin strâmtoarea Hormuz, nimeni nu va mai putea transporta petrol pe acolo“, ar fi spus Bagheri, potrivit agenţiei de ştiri Isna. În schimb, Casa Albă nu ezită să avertizeze că fiecărui atac asupra intereselor americane i se va răspunde corespunzător. Şi poate face acest lucru. Congresul SUA nu permite preşedintelui să pornească război contra armatei iraniene, însă permite acţiuni contra grupurilor teroriste. Administraţia americană a catalogat Garda Revoluţionară Islamică - o ramură a armatei iraniene - ca fiind o organizaţie teroristă străină.
Ameninţările şi incidentele din regiune au deja impact asupra economiei mondiale. Strategii de la UBS apreciază că tensiunile geopolitice şi incertitudinile care le înconjoară pot împinge cu uşurinţă preţurile petrolului la 100 de dolari pe baril, faţă de 62 de dolari pe baril cu cât se tranzaţiona vineri Brentul, referinţa internaţională.
Asociaţia mondială a transportatorilor de petrol pe mare a avertizat că livrările de ţiţei către Europa şi alte părţi ale lumii riscă să fie perturbate semnificativ, notează EUobserver. „Dacă acele ape devin nesigure, aprovizionarea cu petrol a întregii lumi vestice ar putea fi în pericol“, a declarat Paolo d'Amico, directorul Intertanko, asociaţia mondială a tancurilor petroliere private.
În teorie, un conflict extins similar Războiului Petrolierelor ar putea perturba serios comerţul cu gaze naturale lichefiate din regiune. Peste 26% din transporturile de GNL mondiale au trecut prin Strâmtoarea Hormuz anul trecut, potrivit datelor BP. Qatar este cel mai mare exportator din lumea arabă şi este un concurent direct al SUA, care a intrat recent pe această piaţă. Exporturile de gaze ale Qatarului trebuie să treacă prin strâmtoare, la fel şi cele ale Emiratelor Arabe Unite. Şi Oman produce GNL, dar livrările acestei ţări pornesc de pe ţărmuri mai sudice, unde Golful Oman se deschide în Marea Arabiei, astfel că sunt mai puţin expuse atacurilor. Exporturile din Yemen au fost deja atacate.
De obicei preţurile GNL urmează aceeaşi traiectorie cu cele ale petrolului deoarece multe contracte sunt corelate cu cotaţiile ţiţeiului, notează Bloomberg.
Atacurile din Hormuz au trimis preţurile petrolului în sus cu peste 4% joi. Între tensiunile actuale şi Războiul Petrolierelor din anii ’80 există asemănări. Atunci, ca şi acum, preţurile petrolului erau sub presiune, scăzând sub 10 dolari pe baril în 1986 de la un record atins cu şapte ani mai devreme în urma Revoluţiei Iraniene. Acum, cotaţiile tind să scadă în contextul unor reduceri record ale producţiei OPEC pe fondul încetinirii creşterii economiei globale, scrie The Wall Street Journal. Războiul Petrolierelor, în care Iran şi Irak şi-au atacat reciproc vapoarele şi în care în cele din urmă Iran a atacat vase sub pavilion străin, a avut consecinţe mai grave: lovirea a 239 de transportoare şi scufundarea a 55. Atacurile au încetat când SUA au început să escorteze şi să dea pavilioane americane vaselor străine.
Este tentantă concluzia că frica creată de actualele tensiuni este exagerată. Însă SUA sunt hotărâte să reducă la zero exporturile iraniene de petrol, iar Arabia Saudită, cel mai mare producător din regiune, este deja angajată într-un război de proximitate regional. Capacitatea Iranului de a face pagube cu atacuri convenţionale şi cibernetice este în prezent mult diferită, dovadă fiind atacurile din ultimii ani asupra infrastructurii petroliere saudite. Iar dacă nu va mai putea exporta, Iranul va avea prea puţin de pierdut.
O altă diferenţă faţă de conflicul din anii ’80 este că SUA nu mai sunt dependente de importurile de petrol. Astfel, un şoc pe piaţa internaţională ar avea un impact mai redus asupra economiei. Însă aceasta nu înseamnă că răbdarea Washingtonului poate fi pusă la încercare. Consecinţele unui război al transportului de petrol şi gaze pentru regiune şi pentru economia globală ar putea fi mai severe decât în ’80, concluzionează The Wall Street Journal.
