Un spital de campanie de la Rusia, ajutoare umanitare de la SUA, experţi în răspuns de urgenţă din Franţa, o ofertă pentru reconstrucţia portului distrus din Beirut din partea Chinei, pansamente pentru rănile naţiunii de la Turcia.
Ajutoarele inundă Libanul după explozia imensă din portul capitalei ţării. Însă generozitatea ar putea masca o luptă pentru influenţă între inamicii Occidentului pentru o ţară sfâşiată de o criză economică şi care se zbate în haos.
Preşedintele Franţei Emmanuel Macron s-a deplasat ieri la Beirut pentru a aduce „mesajul fraternităţii şi solidarităţii francezilor“ după explozia ucigătoare din portul oraşului. Preşedintele francez este primul şef de stat care călătoreşte în Liban după dezastrul de marţi.
Consilierii săi au declarat că acesta va cere schimbări majore pentru construirea unui „nou Liban“, scrie Reuters. Atenţia specială a administraţiei de la Paris aminteşte că Libanul a fost un protectorat francez care încă mai are legături culturale puternice cu Franţa.
Şi că Macron încearcă să facă din Franţa un jucător puternic pe scena geopolitică internaţională. Presa franceză arată încă că planurile pacificatoare ale lui Macron pentru Africa s-au împotmolit. Libia, devenit teren de bătaie între Rusia şi Turcia, este un exemplu.
De la Franţa la Germania şi Danemarca şi de la SUA la Canada şi Australia, statele occidentale oferă ajutor pe bandă rulantă pentru bandajarea rănilor Beirutului, însă Libanul are nevoie de injecţii masive de cash pentru a se reface şi reveni la viaţă, scrie ziarul britanic The Telegraph. Având în vedere semiparalizia economică şi socială provocată de pandemia de Covid-19, pare puţin probabil ca un plan Marshall pentru această ţară să poată fi pus în practică în viitorul apropiat.
Dacă statele vestice nu vin cu banii, atunci rivalele lor Rusia şi China vor încerca să umple vidul de influenţă. Şi sunt bine plasate şi motivate pentru a face acest lucru.
Kremlinul trebuie să menţină deschisă autostrada care pleacă din Damasc şi trece pe lângă Beirut, aceasta fiind o rută vitală spre Mediterana pentru unul dintre aliaţii săi, preşedintele sirian Bashar al-Assad.
La rândul său, Beijingul, în ultimii ani, s-a făcut stăpân pe porturi mediteraneene ca parte a proiectului său Belt-and-Road prin care deschide drumuri spre inima Europei pentru exporturile sale. China a manifestat deja interes pentru a ajuta la reconstruirea portului din Beirut.
Mai mult, Rusia şi China au acţionat din ce în ce mai coordonat, nu în ultimul rând în ceea ce priveşte Siria, pentru a bloca politica occidentală.
Dacă Libanul se prăbuşeşte în tipul de haos care afectează acum Libia, acest lucru îi va oferi lui Xi şi lui Putin, liderii de la Beijing şi Kremlin, oportunitatea perfectă de a provoca şi mai multe probleme rivaliilor occidentali.
Revista Foreign Policy descrie Libanul ca fiind unul dintre cele mai occidentalizate avanposturi din Orientul Mijlociu şi atrăgea atenţia luna trecută că această ţară, distrusă economic şi social de o criză teribilă şi cu puţine şanse ca Vestul şi statele arabe bogate să o ajute fără un angajament clar pentru reforme, va fi împinsă de guvernul său spre est. Banii ieftini ai Chinei i-ar aduce alinare.
Însă ajutorul Beijingului riscă să îndepărteze Libanul de SUA, care au sugerat că o astfel de legătură ar putea distruge relaţiile libano-americane. Hassan Nasrallah, liderul Hezbollah, mişcare politică şi militară şiită sprijinită de Iran care domină în Liban, a declarat în această vară că Libanul trebuie „să privească“ spre est, la China, pentru salvarea sa în aceste vremuri de criză.
O traducere a acestui mesaj ar fi că Libanul nu trebuie să apeleze la FMI. China este însă gata să devină salvatorul Libanului, o ţară mică plasată strategic la răscrucea dintre Asia şi Europa. „Reorientarea noastră către China este foarte serioasă, dar nu ne întoarcem cu spatele la Occident“, a declarat un oficial ministerial pentru The Associated Press. „Trecem prin circumstanţe extraordinare şi salutăm pe oricine ne va ajuta“, a adăugat acesta.
El a explicat că Beijingul s-a oferit să ajute la scoaterea ţării din criza de energie electrică care durează deja de decenii prin companiile sale de stat.
În plus, China s-a oferit să construiască centrale electrice, un tunel care traversează munţi pentru a scurta ruta Beirut - estul văii Bekaa şi o cale ferată de-a lungul coastei Libanului.
Deschiderea către Beijing vine în condiţiile în care Hezbollah şi aliaţii săi dau din ce în ce mai mult vina pe SUA pentru criza din Liban. Ei acuză Washingtonul că au impus un „asediu financiar“ asupra ţării. SUA şi unele ţări arabe consideră Hezbollahul ca fiind o organizaţie teroristă. Foreign Policy avertizează că prin politicile sale, Washingtonul împinge Libanul în braţele Iranului.
Şi Le Monde scrie că în spatele promisiunilor de ajutor pentru Liban se întrevăd rivalităţile dintre adversarii regionali. Publicaţia franceză atrage atenţia că preşedintele american Donald Trump a descris de două ori catastrofa din Beirut ca fiind „un atac cu bombă“, deşi autorităţile libaneze confirmaseră ipoteza unei explozii accidentale. Le Monde a remarcat şi că dezastrul din capital libaneză urmat de declaraţiile nefericite ale lui Trump survine în momentul în care Libanul se găseşte într-un context de securitate tensionat cu incidente de frontieră în sudul ţării între Israel şi Hezbollah. Autorităţile israeliene s-au simţit obligate să precizeze imediat după explozie că „nu au nimic de a face cu acest incident“. Israelul şi Libanul sunt oficial încă în război. Qatar, ostil Arabiei Saudite care sprijină tabăra sunită libaneză, a promis spitale de campanie. Iranul s-a declarat şi el „gata să ajute“. „Puterile regionale adverse care sunt direct implicate în raporturile de forţe interne din Liban nu au ezitat nici ele să-şi exprime disponibilitatea“, notează Le Monde.
În concluzie, Le Monde scrie: „Coordonarea ajutoarelor promise şi trimise de ţări ostile una faţă de cealaltă şi care au interese contrare în această ţară deja supusă unor influenţe străine va fi o provocare majoră. Pentru libanezi, riscul este ca această competiţie care deja le subminează sistemul confesional să se resfrângă şi asupra ajutoarelor. Aceasta în detrimentul unei societăţi epuizate de ingerinţele externe.“
Israelul n-are de-a face
Libanul se găseşte într-un context de securitate tensionat cu incidente de frontieră în sudul ţării între Israel şi Hezbollah. Autorităţile israeliene s-au simţit obligate să precizeze imediat după explozie că „nu au nimic de a face cu acest incident“. Israelul şi Libanul sunt oficial încă în război.
