Vineri, 24 martie 2000, a fost o zi prielnica pentru sectorul afacerilor si bursele de actiuni din intreaga lume. Bursele din Statele Unite, Germania, Marea Britanie si Franta erau pe punctul de a atinge valori record. Iar multi erau convinsi ca gratie noii tehnologii se vor inregistra rate de crestere mai ridicate si vor aparea vaste oportunitati de afaceri in intreaga lume.
Uniunea Europeana avea toate motivele pentru a se simti increzatoare. Pana la urma, moneda unica europeana fusese lansata cu succes cu un an in urma, iar planurile ce vizau cel mai amplu program de extindere de pana atunci progresau. In acea zi, liderii politici ai UE s-au intrunit in capitala portugheza Lisabona pentru a-si proclama ambitia de a transforma UE in "cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume pana in anul 2010".
Tinte ambitioase
Liderii au stabilit tinte economice ambitioase, promitand in acelasi timp o mai stransa cooperare si elaborarea unei noi legislatii menita a moderniza economia Europei. Europa avea sa lupte in final cu puternicele State Unite pentru suprematie economica globala.
Rata de crestere economica in interiorul UE avea sa fie majorata pana la 3% pe an, iar rata de ocupare a fortei de munca in UE urma sa creasca pana la 70%; statele membre ale UE urmau sa aloce 3 procente din valoarea produsului intern brut pentru cercetare si dezvoltare; sectoarele gazelor, electricitaii, serviciilor postale si transporturilor urmau sa fie complet liberalizate; urma sa aiba loc o integrare a pietelor financiare europene, extrem de fragmentate.
In sfarsit, guvernele statelor membre UE s-au angajat sa se intruneasca o data pe an pentru un summit economic de primavara in decursul caruia urmau sa se evalueze progresele inregistrate si sa se lanseze noi initiative necesare atingerii a ceea ce au inceput sa fie cunoscute drept obiectivele stabilite la Lisabona.
Sperante si dezamagiri
Au trecut patru ani. Insa, atmosfera celei de-a patra intruniri anuale a liderilor europeni, ce a avut loc recent in Bruxelles, nu mai este una dominata de speranta, ci de dezamagire.
In loc de a prinde din urma Statele Unite, UE se afla la o distanta si mai mare de acestea. Un raport facut public de Comisia Europeana in luna ianuarie a acestui an indica faptul ca in cazul celor mai importante trei categorii, crestere economica, productivitate si rata de ocupare a fortei de munca, UE este departe de a-si fi atins tintele. Cu o valoare a PIB pe cap de locuitor ramasa la 72% din nivelul inregistrat de Statele Unite, autoritatile de la Bruxelles au ajuns la concluzia ca "Uniunea Europeana nu poate prinde din urma Statele Unite".
Productivitatea a inregistrat o scadere, de asemenea. "Rata de crestere a productivitatii pe angajat in Europa se afla in scadere de la mijlocul anilor '90, fluctuand in prezent intre 0,5% si 1% (comparativ cu 2% in cazul Statelor Unite). Drept rezultat, eforturile UE de a recupera distanta fata de Statele Unite sunt suspendate," se spune in raport.
Rata ocuparii fortei de munca in UE a crescut de la 62,5% in 1999 pana la 64,3% in 2002, insa aceasta crestere nu este suficienta pentru ca UE sa-si atinga tinta preliminara de 67% anul viitor, iar tinta de 70% in 2010 pare din ce in ce mai imposibil de atins.
Putine sanse
"Chiar si cei mai entuziasti sustinatori ai agendei de la Lisabona nu pot descrie performantele UE decat ca fiind mediocre," declara Alasdair Murray din cadrul Centrului pentru Reforma in Europa in cadrul unui studiu legat de fenomenul de la Lisabona.
"La patru ani dupa lansarea agendei de la Lisabona, este clar ca UE are putine sanse de a-si atinge obiectivul general de a deveni cea mai competitiva si mai dinamica economie bazata pe cunoastere din lume pana in anul 2010".
Chiar si unele masuri relativ simple nu au fost aprobate inca, desi termenul limita stabilit la Lisabona a fost anul 2001. Aria de aplicare a unei alte parti importante a agendei privind reformele legislative, o directiva UE menita a inlesni incheierea fuziunilor si achizitiilor cross-border, a fost restransa inainte ca aceasta sa fie adoptata anul trecut.
Unii spun, totusi, ca se exagereaza in ceea ce priveste gravitatea situatiei in care se afla Europa. "Europa in sine nu se confrunta cu o problema legata de competitivitate," a declarat Frits Bolkestein, comisar al UE. "Unele state membre au aceasta problema". Acesta arata ca in cadrul unor topuri, Finlanda ocupa locul intai din punct de vedere al competitivitatii, devansand Statele Unite. Acesta mai spune ca in Statele Unite reglementarile asupra sectorului de afaceri sunt mult mai stricte decat se crede in general.
Mai mult, desi legislatia a fost aprobata in domenii variate, de la liberalizarea sectorului energetic pana la serviciile financiare, unele reglementari nu au intrat inca in vigoare.
Totusi, perspectiva de ansamblu este sumbra.
Presedintii si prim ministrii statelor membre UE si-au reinnoit promisiunile legate de accelerarea ritmului de aplicare a reformelor.
Totusi, ce nu a mers?
Summitul din martie 2000 a incercat sa revigoreze un proces initiat odata cu adoptarea European Act in 1986, ce a eliminat barierele aflate in calea unui comert liber. Acest proces a continuat in anii '90, cand Uniunea a luat masuri in scopul anularii monopolurilor din sectoare cum ar fi cel energetic si al telecomunicatiilor.
Ambele strategii au inregistrat un succes enorm. Pe plan macroeconomic, a fost creata cea mai mare piata unica din lume, ce va include in curand 450 milioane de consumatori dupa ce UE se va extinde in Europa centrala si de est. pe plan microeconomic, consumatorii de pe intregul continent european au asistat la o scadere drastica a costurilor legate de convorbirile telefonice.
Conform estimarilor Comisiei Europene, piata unica a generat cel putin 2,5 milioane de noi locuri de munca, adaugand veniturilor fiecarui camin din UE aproape 6.000 de euro.
Totusi, nici un impuls de crestere nu are efecte la nesfarsit. Bolkenstein recunoaste ca "ritmul de crestere a comertului intra-comunitar a scazut foarte mult". In plus, acesta recunoaste ca alinierea preturilor, fenomen generat de inlaturarea granitelor in interiorul UE in anul 1993, nu mai are loc cu aceeasi pregnanta din anul 1999, in ciuda lansarii monedei euro.
Participantii la summitul de la Lisabona cereau crearea unei piete unice nu numai in ceea ce priveste comertul, ci si alte domenii, cum ar fi serviciile financiare, sau serviciile in general, ce reprezinta 70% din economia UE. Problema este ca in astfel de domenii frontierele sunt inca importante pentru companii si consumatori. Aproximativ 80% din schimburile comerciale din interiorul UE privesc bunuri in general, iar multi furnizori de servicii cred ca aceasta situatie nu se va schimba curand.
"Nu este ca si cum am construi un Mercedes pe care l-am vinde pe toate pietele," declara Aidan Cassells, director al comitetului pentru o piata unica din cadrul CEA, asociatia europeana a companiilor de asigurare. "Exista intotdeauna diferente de ordin lingvistic, cultural, etc".
Acesta sustine ca UE ar trebui mai degraba sa se concentreze asupra inlesnirii constituirii de catre companii a unor divizii in jurisdictii diferite decat asupra comertului cross-border.
Un al doilea motiv pentru lipsa progreselor pana acum il reprezinta insasi agenda de lucru. Chiar si tintele initiale fixate in cadrul primului summit nu priveau in mod exclusiv reformele economice si modenizarea, iar in urma adaugarii de noi obiective prioritatile s-au schimbat.
Prioritare acum sunt subiecte cum ar fi biodiversitateam energiile alternative, si o serie de alte masuri ce nu au un impact imediat considerabil asupra cresterii economice, iar, in unele cazuri, pot constitui chiar obstacole in calea acesteia. Cu alte cuvinte, Lisabona s-a lasat prinsa in aprinsa dezbatere dintre liberalii economici si cei care considera ca domeniul social si cel ecologic ar trebui sa aiba intaietate.
Reglementarile si competitivitatea
Cei care sustin agenda decisa la Lisabona dau exemplul Finlandei si al Irlandei drept tari membre ale UE ce au reusit sa combine succesul economic cu coeziunea sociala si rezultatele bune in ceea ce priveste mediul. Totusi, problemele sunt mult mai dificile pentru Uniune ca intreg.
Exista din ce in ce mai mute dovezi ce indica faptul ca UE intampina greutati in ceea ce priveste reconcilierea ambitiilor sale de a deveni o mare putere economica si de a asigura in acelasi timp o deplina protectie de ordin ecologic si social. Iata exemplul propunerilor legate de legislatia privitoare la produsele chimice. Reprezentand un compromis nesigur incheiat intre departamentul de mediu si cel de industrie din cadrul Comisiei, noile reglementari vor obliga companiile din sectorul produselor chimice sa testeze si sa inregistreze mii de substante utilizate deja. Ecologistii spun ca aceste reglementari sunt necesare pentru a pastra sub control utilizarea anumitor susbtante potential daunatoare mediului, insa companiile se plang ca in acest fel se vor pierde locuri de munca si va fi afectata competitivitatea.
Astfel de contradictii indica faptul ca liderii sectorului de afaceri nu vad nici o dovada ca UE si-ar respecta promisiunea de a adopta "reglementari mai putine, dar mai eficiente". Acestia sustin ca ritmul in care autoritatile de la Bruxelles adopta noi si noi reglementari va afecta competitivitatea.
Oficialii sectorului industriei sunt si ei ingrijorati in legatura cu una dintre cele mai surprinzatoare promisiuni facute in cadrul summitului de la Lisabona, si anume angajamentul de implementare a planului Financial Services Action, alcatuit din 42 de parti, unul dintre cele mai ambitioase programe legislative ale UE. Comisia estimeaza ca implementarea acestui plan, a carui menire este cea de a inlesni schimburile comerciale intre tari, va duce la o crestere a PIB al UE cu 130 miliarde de euro in decurs de un deceniu, majorand in acelasi timp cu 0,5% rata de ocupare a fortei de munca.
Industria serviciilor financiare se teme, insa, ca astfel de obiective ambitioase nu vor putea fi atinse prin intermediul unor masuri legislative a caror arie de aplicare a fost in cele mai multe cazuri redusa sau modificata. Callum McCarthy, presedinte al Financial Services Authority din Marea Britanie, declara ca implementarea unui astfel de plan ar supune Londra unor mari presiuni.
Un al treilea obstacol in calea unei renasteri economice a Europei este reprezentat nu de autoritatile de la Bruxelles, ci de capitalele tarilor membre UE. Multe guverne ale tarilor membre ale UE, si in special cele ale tarilor membre mai mari, nu si-au onorat partea lor din plan.
Diversitate in unitate
O dovada in acest sens este ezitarea cu care unele tari cum ar fi Italia, Franta si Germania, introduc reforme economice pe scara larga, cat si esecul guvernelor de a implementa pe plan local unele din legile adoptate de UE in urma summitului de la Lisabona. Aproximativ 40% din toate masurile legislative ce au legatura cu summitul de la Lisabona nu au fost inca adoptate de statele membre UE. In general, exista peste 1.000 de actiuni initiate de Comisia Europeana cu scopul de a obliga capitalele nationale sa adopte masurile respective.
Acestui esec i s-au adaugat rezultatele negative inregistrate in domenii care se afla strict sub controlul guvernelor nationale, cum ar fi pietele fortei de munca si reforma sistemului de pensii. Mario Monti, comisar UE pe probleme de concurenta, a sustinut anul trecut ca rezultatele au fost nesemnificative in special in cazurile in care atingerea obiectivelor depinde in cea mai mare parte de factori ce se afla in afara controlului Comisiei.
Printre aceste obiective se numara si majorarea varstei medii de pensionare cu cinci ani pana in anul 2010 si adaptarea sistemelor de pensii la factorii demografici aflati in continua schimbare.
Astfel de masuri extrem de nepopulare, dupa cum a aflat si guvernul german dupa propunerea reformelor economice din cadrul Agenda 2010. Desi multi analisti au sustinut ca aceste reforme nu au fost foarte drastice, Gerhard Schroder a asistat la o scadere a popularitatii sale, cat si a partidului sau ca urmare a propunerii reformelor respective.
In cazul in care guvernele nationale nu vor reusi sa convinga electoratele de efectele benefice pe termen lung ale reformelor incluse in agenda de la Lisabona, exista putine sanse ca acest sentiment de ostilitate sa se schimbe.
Intre timp, Comisia deplange "lipsa de vointa politica" cu privire la agenda de la Lisabona. Dupa cum declara Pascal Lamy, comisar UE pe probleme legate de comert, "Am putea fi nevoiti sa recunoastem ca prin agenda de la Lisabona nu am inregistrat rezultatele asteptate. Nu am asigurat nici resursele, si nici concentrarea politica si ambitia necesare atingerii acestor tinte vitale. Cum se intampla deseori in politica, am avut asteptari prea mari si am investit prea putin in rezultate".
Partea plina si cea goala a paharului
Comparand performantele Europei cu cele ale Statelor Unite, economistii au pareri foarte diferite cu privire la istoria si perspectivele de viitor ale Uniunii Europene.
Principalul reprezentant al celor ce vad partea goala a paharului, Andre Sapir, din cadrul Free University of Brussels, unul din consilierii lui Romano Prodi, presedintele Comisiei Europene, subliniaza in cadrul unui raport modul in care ritmul eforturilor UE de a prinde din urma Statele Unite in ceea ce priveste nivelul productiei pe cap de locuitor, rapid timp de doua decenii si jumatate dupa al doilea razboi mondial, a incetinit in anii '70, incepand sa scada in anii '90.
Pozitia celor ce vad partea plina a paharului, pe de alta parte, a fost foarte bine rezumata de Olivier Blanchard, in prezent profesor in cadrul Massachusetts Institute of Technology. "Situatia nu este atat de grava," spunea acesta. Intr-adevar, recunoaste acesta, din punct de vedere al productiei pe cap de locuitor, Europa se afla cu mult in urma Statelor Unite. Din punct de vedere al productiei raportate la numarul de ore lucrate, distanta dintre Europa si Statele Unite este mult mai mica. Diferenta este ca americanii muncesc mai multe ore.
Oricat de diferite ar fi parerile celor doua parti cu privire la cat de dezamagita ar trebui sa fie Europa cu privire la propriile performante, exista doua aspecte asupra carora acestea sunt de acord: rata somajului in cazul Europei este inca mult prea ridicata, iar performantele UE sunt din ce in ce mai slabe in raport cu cele ale Statelor Unite incepand cu mijlocul anilor '90.
catalina.apostoiu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
