O mare bancă germană era pe punctul de a se prăbuşi, aşa cum afăcut-o cu câteva zile înainte Lehman Brothers în SUA. Era ora12:45 a.m., iar pieţele financiare se deschideau îm Asia. În aer sesimţea frica. Merkel voia să ştie dacă Ackermann, şeful DeutscheBank, cea mai mare bancă germană, putea ajuta la salvareacreditorului în agonie. Putea şi aşa a şi făcut. În câteva minutea convins bancherii germani să promită 8,5 miliarde de euro caajutor.
Îi consiliază pe politicieni
Având sub putere atât bani, cât şi politici, Ackermann ajută lamodelarea viitorului economic şi financiar al Europei. De multeori consiliază politicieni şi legiuitori pe cele mai presanteprobleme economice ale zilei: criza datoriilor din Grecia,creşterea decalajului dintre puterile economice ale Europei,precum Germania şi statele mai slabe, printre care Irlanda şiPortugalia, sau viitorul uniunii monetare şi al monedei euro.
Nu este un secret însă cui îi este devotat Ackermann: băncilor.A insistat că restructurarea datoriilor Greciei ar fi ogreşeală uriaşă, deoarece băncile europene, inclusiv celegermane, deţin obligaţiuni elene de mai multe miliarde de euro.În cazul unei restructurări, băncile ar înregistra pierderiimportante. Pentru moment, soluţia Europei pentru criza Grecieieste cea a lui Ackermann: mai mulţi bani pentru salvare şi maimultă austeritate, abordare care, în opinia unor analişti, nuface decât să câştige timp fără a oferi vreo speranţă derefacere.
Ackermann, ca mulţi dintre şefii de bănci din SUA, seîmpotriveşte înăspririi regulilor pentru industria financiară dedupă criză. Statutul lui de avocat al industriei financiarederivă în parte din funcţia lui de preşedinte al InstitutuluiFinanţelor Internaţionale, asociaţia celor mai mari bănci alelumii din care fac parte şi giganţii de pe Wall Street GoldmanSachs, Morgan Stanley şi Citigroup. Institutul a publicat studiicare arată, printre altele, că obligarea băncilor să reducăgradul de îndatorare, măsură care cu siguranţă va diminuaprofiturile companiilor, va cauza o criză a creditului.Concluzia este considerată ridicolă de unii analişti şi chiarbancheri, care susţin că aceasta nu ia în considerare opiniapublică. Ca şi americanii, europenii se plâng că ei plătescpreţul exceselor bancherilor.
"Ca industrie, avem probleme legate de reputaţie şi trebuie săţinem cont de ele", spune un bancher care nu a vrut să fie numit deteamă să nu i se strice relaţiile cu Ackermann.
Turnurile gemene ale Deutsche Bank stau ca un monument al bănciiînfiinţate în 1870 pentru facilitarea comerţului cu pieţele depeste mări şi care acum se numără printre cele mai mariinstituţii de credit din lume. Deutsche Bank are operaţiuni înpeste 70 de state şi acoperă aproape tot ce înseamnă finanţe.Omul care conduce acest gigant nu are nici calităţile de vedetă alelui Jamie Dimon, şeful JPMorgan Chase, şi nici puterea de atracţiea lui Lloyd Blankfein, şeful Goldman Sachs. În Germania însă,Josef Ackermann este un nume popular. Deşi admirat de unii, adevenit un fel de paratrăsnet prin care este canalizată ostilitateapublică faţă de bănci. Acest nume trece prin minţileprotestatarilor când aceştia caută un bancher pe care să-ldemonizeze.
Conduce banca din 2002
Ca persoană, Ackermann este un pic timid şi vorbeşte încet. El avenit la şefia Deutsche Bank în 2002 după ce a condus banca deinvestiţii a companiei.
Într-un interviu acordat luna trecută la sediul băncii,Ackermann s-a caracterizat ca fiind un om căruia îi fac plăcerelucrurile mărunte. Îi place ca în timpul liber - ceea ce nu preaare - să urce în Alpii din Elveţia, ţara sa natală, sau să colindeprin librăriile de pe Fifth Avenue, din Manhattan. Banca lui are obază operaţională semnificativă pe Wall Street - în acest contexttrebuie spus că a ajutat la crearea bulei creditelor ipotecaredin SUA - iar el deţine un apartament aproape de CentralPark.
"Ackermann esre un animal politic. Fără el, nu cred că Germaniaar fi trecut aşa de bine peste problemele cu care s-a confruntat",a afirmat Roland Berger, unul din consilierii bancherului.
Ackermann le-a dat sfaturi liderilor politici, inclusiv luiMerkel, despre cum pot face să nu sperie pieţele cu declaraţiilepublice. El pare să se bucure de relaţia bună pe care o are cuJean-Claude Trichet, preşedintele BCE, al cărui birou este lacâteva blocuri de sediul Deutsche Bank.
Nu este de acord cu restructurarea datoriilorGreciei
Curând după ce liderii europeni au detaliat anul trecut primulpachet de salvare pentru Grecia, Ackermann a avertizat că statulelen s-ar putea să nu reuşească să ramburseze datoriile şi căexistenţa monedei unice este pusă în pericol dacă investitoriiîşi pierd încrederea în celelalte state slabe ale zonei euro.
Comentariile lui au venit ca un şoc pentru pieţele financiare şil-au determinat pe ministrul german de finanţe să-l caracterizezeca fiind "iritant" şi "nefolositor". Aceste afirmaţii par acumprofetice, după ce premierul elen s-a chinuit recent săconvingă parlamentul şi publicul să accepte noi măsuri deausteritate pentru a putea primi un nou pachet de ajutorfinanciar extern. Ackermann a cerut guvernelor europene săelaboreze un "Plan Marshall" pentru Grecia care să ofere mai multajutor, dar să preseze Atena să vândă activele de stat şi săfurnizeze o bază pentru reconstruirea economiei.
În mare, guvernele au urmat acest sfat. N-a fost destul pentrubancher, care s-a opus guvernului german şi a luat partea luiTrichet prin respingerea ideii de restructurare a datoriilorgreceşti, variantă care ar forţa investitorii şi băncile să iaasupra lor o parte din chinurile Greciei.
Orice fel de restructurare, avertizează Ackermann, ar puteaavea efecte mai devastatoare decât a avut prăbuşirea Lehman. Arpune în pericol stabilitatea marilor instituţii financiare,printre care şi BCE, care deţine cantităţi mari de datoriielene.
Reputaţia Deutsche Bank şi cea a şefului ei au suferit câtevalovituri puternice acasă şi în străinătate. Banca a fost unjucător mare pe piaţa unor instrumente financiare toxice careînglobează şi datorii vândute de Wall Street în timpul buleiipotecare. În acest an, o anchetă a Senatului american despreWall Street şi criza financiară a tras concluzia că Deutsche Banka continuat să emită astfel de instrumente chiar dacă piaţa seprăbuşea.
Tot în SUA, guvernul a acuzat o subsidiară a băncii că aminţit în legătură cu calitatea unor credite imobiliare pe carele-a administrat într-un program guvernamental şi a cerutplata a sute de milioane de dolari reprezentând pierderileprovocate de aceste împrumuturi.
În martie, curtea supremă de apel din Germania a hotărât căDeutsche Bank trebuie să desbăgubească un client pentru pierderiprovocate de un alt tip de derivate: swap-uri pe rateledobânzilor. Decizia ar putea încuraja alţi clienţi să cearădespăgubiri băncii şi reprezintă o pată pe imaginea Deutsche Bankca prieten al afacerilor mijlocii, baza economiei germane.
Cine este Josef Ackermann
S-a născut în 1948.
S-a alăturat Deutsche Bank în 1996 ca membru în consiliul demanagement.
În 2006, el a fost numit preşedinte al consiliului.
A studiat ştiinţele sociale şi economice la Universitatea St.Gallen.
A lucrat ca asistent cercetător la Institutul de ŞtiinţeEconomice din cadrul universităţii, unde a primit un doctorat înştiinţe economice.
Şi-a început cariera profesională în 1977 la SchweizerischeKreditanstalt (Credit Suisse) unde a deţinut mai multe poziţii,printre altele în corporate banking, pieţe valutare şi serviciimultinaţionale.
A lucrat în Londra şi New York, dar şi în mai multe oraşe dinElveţia.
Este membru al consiliului de supraveghere al Siemens,vicepreşedinte al boardului Belenos Clean Power şi membru înboardurile companiilor Royal Dutch Shell şi Zürich FinancialServices.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
