Jocul geostrategic şi militar al Rusiei şi Turciei din Siria este pe cale să creeze o criză umanitară fără precedent în regiune şi ar putea produce o nouă criză a refugiaţilor în Europa

Cu Turcia şi guvernul sirian sprijinit de Rusia, pe cale să intre într-un război total şi cu 700.000 de oameni care fug din calea luptelor pentru Idlib, ultima redută a opoziţiei faţă de regimul lui Bashar al-Assad, lumea s-ar putea trezi cu încă o criză umanitară, iar Europa cu o nouă criză a imigranţilor.

Erdogan, cel mai puternic lider turc din istoria modernă, şi-a pus toată lumea-n cap. Preşedintele sirian Bashar Al-Assad îi este un duşman personal; i-a alungat cu armata din nordul Siriei pe rebelii kurzi, foşti aliaţi ai SUA şi susţinuţi de UE; intrând în conflict cu armata lui Al-Assad, a adus Turcia în opo­ziţie cu Rusia, aliatul dictatorului sirian, sursă de gaze naturale pentru economia turcă şi piesă importantă în jocul de şah pe care Ankara îl face cu Washingto­nul; acasă, se chinuie să-şi menţină popularitatea în timp ce economia ţării sale se clatină pe marginea pră­pastiei. În acest context, armata lui Erdogan, a doua ca mărime din NATO, a concentrat sute de tancuri şi vehicule blindate în regiunea Idlib, ultima redută a opoziţiei militare faţă de regimul lui Al-Assad, şi a lovit circa 170 de ţinte din Siria ca răspuns la atacuri siriene în care au murit cel puţin 12 soldaţi turci în nord-vestul provinciei luna aceasta, scrie Bloomberg.

Rusia, care sprijină cu soldaÅ£i ÅŸi tehnică militară for­ţele dictatorului Al-Assad, a cerut oprirea atacu­rilor asupra militarilor ruÅŸi ÅŸi aliaÅ£ilor acestora. Arma­ta guvernului sirian este de o lună în plină ofensivă pentru cucerirea Idlib. Cucerirea regiunii ÅŸi a oraÅŸului i-ar aduce lui Al-Assad o victorie strategică majoră care ar limita influenÅ£a Turciei în Siria după război.  Ankara sprijină rebelii încă de la începutul con­flictului, în 2011. Luptele noi testează un acord sub­ţire între Turcia ÅŸi Rusia privind Siria prin care cele două puteri regionale ÅŸi-au împărÅ£it zone de control. O înÅ£elegere între Turcia, Rusia ÅŸi Iran (ÅŸi el aliat al regimului de la Damasc) încheiată în urmă cu trei ani a împiedicat o ofensivă pentru Idlib, permiţând în­fiin­ţarea a patru „zone de deescala­dare“ (printre care Idlib) ÅŸi staÅ£ionarea de trupe turceÅŸti acolo. ÃŽnsă armata siriană ÅŸi susÅ£inătorii săi străini s-au apropiat de centrul Idlib, preluând controlul autostrăzilor strategice, ajutaÅ£i, spun unii analiÅŸti, ÅŸi de o pasivitate a Turciei, după cum remarcă The Daily Beast.

Acordul dintre Putin şi Erdogan s-a rupt deoarece Turcia şi grupările siriene pe care le susţine au eşuat în a ţine sub control forţe jihadiste cu legături cu Al-Qaeda. În aceste condiţii, Rusia a per­mis ofensiva lui Al-Assad, care se transformă rapid într-o criză umanitară. Prinsă în focurile războiului este populaţia de trei milioane de persoane a Idlib, no­tează David Gardner, editorialist la Financial Times.

Oamenii au îndurat teroarea calculată a atacurilor aeriene şi a bombardării spitalelor şi şco­lilor, a pie­ţelor şi a brutăriilor, şi au căutat adăpost în „zone de deescaladare“. Acum supravieţuiesc în tem­peraturi negative. Datele ONU arată că apro­ximativ 700.000 de persoane au fugit de ofensiva regimului de la Damasc contra opoziţiei din Idlib din decembrie încoace, scrie The Guardian.

Aproape jumătate din populaţia de 22 de mi­lioane de persoane de dinainte de război a Siriei a fost dislocată, dintre care şase milioane de oameni au fugit peste graniţe. Însă noul flux de refugiaţi care ajung la graniţa din vest cu Turcia şi umplu cele două enclave siriene nord-vestice ocupate de Turcia în 2016 şi 2018 şi-ar putea dubla mărimea, devenind cel mai mare din acest război.

Posibila nouă criză riscă să reînvie isteria refu­gia­ţilor care a cuprins Europa în 2015-2016 şi a energizat xenofobia populistă, scenariu pe care Turcia şi Rusia îl cunosc prea bine, aminteşte Gardner. Episodul 2015-2016 a urmat intrării Rusiei în război pentru salva­rea regimului sub asediu al lui Al-Assad, şi a adus Turcia într-un acord cu UE prin care Ankara primeşte bani în schimbul găzduirii refugiaţilor sirieni. De atunci, Turcia a ajuns să găzduiască 3,6 mi­lioane de sirieni şi a construit un zid la graniţa cu Siria pentru a ţine fluxul sub control. De asemenea, Ankara a cerut mai mulţi bani Uniunii pentru aceste servicii.

În timp ce Rusia şi Turcia sunt în tabere opuse în privinţa Idlib, numitorul lor comun este dorinţa de a exploata sensibilitatea UE la valurile de refugiaţi pentru a-şi sprijini scopurile în Siria.

Erdogan ameninţă constant că redeschide rutele spre Europa pentru sirienii care fug de război. Kremlinul le spune Germaniei şi Franţei că poate facilita întoarcerea acasă a refugiaţilor dacă UE se împacă cu regimul lui Al-Assad şi contribuie financiar la reconstruirea Siriei. Europa nu are opţiuni bune, explică editorialistul FT.

Atât Turcia şi miliţiile sale siriene, cât şi Rusia şi regimul de la Damasc încearcă să reconfigureze peisajul demografic al Siriei - practic, epurare etno-sectariană. Rusia nu poate repatria refugiaţii sirieni. Al-Assad nu va permite recrearea balanţei demo­grafice - o populaţie antebelică cu aproximativ 70% sunniţi care au fost cât pe ce să-l detroneze. Regimul său împiedică întoarcerea băieţilor şi bărbaţilor sunniţi care pot lupta şi „reconstruieşte“ confiscând casele şi activele refugiaţilor.

Ankara vrea ca UE să sprijine crearea unei zone-tampon în regiunile kurde din nordul Siriei pentru a preveni alierea kurzilor sirieni cu insurgenÅ£ii kurzi din Turcia, care susÅ£in crearea unui stat independent. ÃŽn plus faţă de cele două enclave din nord-vest, Ankara a invadat nord-estul după ce forÅ£ele americane s-au retras de acolo în octombrie. Scopul este de a împinge înapoi miliÅ£ia kurzilor sirieni care a condus luptele  contra Isis până când preÅŸedintele american Donald Trump i-a abandonat pe nepregătite. Erdogan propune instalarea a milioane de refugiaÅ£i arabi sunniÅ£i acolo ÅŸi vrea ca UE să ajute. DeÅŸi acest plan este realizabil, el poate duce la alungarea kurzilor ÅŸi crearea, astfel, a unor noi valuri de refugiaÅ£i. ÃŽntr-o analiză pentru The Washington Institute, Fabrice Balanche, expert francez în problema siriană, a avertizat că „obiectivul lui Erdogan este de a-i înlocui pe kurzii din nordul Siriei cu arabi sunniÅ£i pentru a înfiinÅ£a o zonă tampon non-kurdă de-a lungul întregii graniÅ£e“. Kurzii sirieni nu se vor muta, probabil, în alte părÅ£i ale Siriei. „Este de presupus că mulÅ£i vor fugi la Guvernul Regional Kurdistan din nordul Irakului ÅŸi apoi în Europa, unde au reÅ£ele de migrare deja constituite.“ Unii experÅ£i spun că Erdogan nu este dispus să distrugă alianÅ£a cu preÅŸedintele rus Vladimir Putin ÅŸi de aceea va permite cucerirea Idlib, mulÅ£umindu-se doar cu crearea zonei-tampon de la graniţă, de unde poate orchestra o nouă criză a refugiaÅ£ilor pentru Europa. ÃŽntre timp, Erdogan trimite ultimatumuri Damascului, viaÅ£a populaÅ£iei din Idlib devine tot mai grea, iar Germania, cea mai mare forţă economică ÅŸi politică a UE, se zbate într-o criză politică.

 â€žSuntem foarte, foarte îngrijorăţi“, a spus James Jeffrey, detaÅŸat special al SUA pentru CoaliÅ£ia Globală de ÃŽnfrângere a Isis. „Am putea avea o criză a refugiaÅ£ilor majoră, cu milioane de oameni afectaÅ£i.“ El estimează că printre refugiaÅ£i s-ar putea afla 7.000-10.000 de membri ai al-Nusrah, un grup jihadist afiliat la început la al Qaeda. „Unii dintre ei sunt teroriÅŸti internaÅ£ionali. Avem ÅŸi alte grupări teroriste internaÅ£ionale, ramuri ale al Qaeda ÅŸi Isis.“