Sistemul de evaluare a vinului creat de Robert M. Parker Jr. a devenit treptat ghidul de baza al cumparatorilor de vin din Statele Unite.
Revista Wine Spectator, o publicatie lunara dedicata industriei viticole, care se defineste ca fiind cel mai bun ghid al iubitorilor de vin, a acordat de curand 90 de puncte unui cabernet sauvignon ce apartinea viei Valentin Bianchi din Argentina, relateaza The New York Times.
Atunci cand un vin este evaluat cu un astfel de punctaj, este mai mult ca sigur ca va fi foarte bine vandut, iar toate eforturile producatorilor vor fi rasplatite.
Astfel, dupa ce vinul a primit 90 de puncte, Brian Zucker, supraveghetor al vanzarilor online pentru K&L Wine Merchants, un mare retailer din San Francisco, a decis sa promoveze cabernetul Valentin Bianchi, trimitand mii de e-mailuri de prezentare clientilor fideli ai companiei.
"Daca vinul ar fi obtinut doar 89 de puncte, am fi vandut doar o mica parte din ceea ce vom vinde acum. Insa acum, datorita celor 90 de puncte obtinute si luand in considerare si pretul de doar 12,99 de dolari al vinului, sunt suta la suta sigur ca K&L va reusi sa vanda toata productia acestui cabernet argentinian", a declarat el.
Zucker a inceput sa promoveze marca Valentin Bianchi deoarece el a considerat ca acest vin va avea o vanzare buna chiar si inainte ca Wine Spectator sa ii acorde 90 de puncte. Dar aceasta nu este o regula pentru fiecare vin ce primeste punctaj mare. "Un vin care este foarte bine cotat pur si simplu prinde viata. Nu reprezinta neaparat cea mai buna valoare, dar asta nu pare sa aiba importanta", a afirmat Zucker.
Un sistem de rating care delimiteaza o distinctie intre un cabernet sauvignon cotat cu 90 de puncte si unul care nu a primit decat 89 implica o precizie a simturilor despre care multi critici sunt de acord ca sunt calitati pe care majoritatea oamenilor nu le poseda. Ratingurile reprezinta procese rapide de judecare pe care o singura persoana le da la inceputul vietii unei sticle de vin si care, odata exprimate numeric, transforma in mod miraculos necunoscutul in certitudine si subiectivismul in obiectivism. Atunci cand se afla sub presiune, criticii recunosc ca ratingurile numerice nu au mare importanta daca nu sunt acompaniate si de note echivalente, cum ar fi "nuanta de afine" sau "un miros foarte bun". Totusi, aflat in mana distribuitorilor care au transformat vinul intr-o afacere de miliarde de dolari, numarul de puncte primit de un vin este de multe ori tot ceea ce conteaza. Este unul dintre mecanismele esentiale care fac ca industria vinurilor sa functioneze la capacitatea actuala, insa a devenit atat de intens folosit si de ubicuu, incat aproape ca nu mai are nicio importanta, devenind doar un indice a ceea ce era odata considerat un produs de calitate dedicat strict elitei.
"Pe foarte multe niveluri este un nonsens", a spus Joshua Greene, editorul si publisherul revistei Wine & Spirits. El a folosit sistemul de 100 de puncte pentru a cataloga vinurile in revista sa timp de aproximativ 12 ani.
Ratingurile lui Greene, in mod special atunci cand da 90 de puncte sau mai mult, ajung sa fie promovate in reclamele din ziar sau prin materiale promotionale. "Eu nu sunt de parere ca este o informatie de mare valoare", a declarat el despre sistemul de evaluare de 100 de puncte. Pentru Greene, punctajul este o amintire nefericita a timpurilor trecute, asemanandu-l cu o pereche de roti de antrenament care trebuia sa fie scoase din circulatie de foarte mult timp.
Totusi, Greene continua sa foloseasca sistemul de 100 de puncte deoarece el crede ca nu are alternativa. Daca nu l-ar mai folosi, ar insemna un potential dezastru financiar. Insa, deoarece este hotarat sa gaseasca o cale prin care sa vorbeasca despre vinuri fara a se folosi de punctaje, Green publica o data pe an un numar al revistei Wine& Spirits in care bauturile nu sunt punctate si apoi se imbarbateaza asteptand un declin al venitului realizat din reclame si numarul de reviste vandute.
La inceputul aparitiei acestui trend, un rating de 90 de puncte ar fi scos in mod sigur vinul in evidenta. In prezent, acest mod de evaluare a vinurilor este folosit de atat de multi critici, incat sansele ca o sticla de vin sa castige un loc pe situl wine.com, care listeaza vinurile cu punctaje mai mari de 90, au crescut considerabil. Acest lucru s-a datorat in mare parte faptului ca, asemeni altor retaileri, situl s-a alaturat miscarii de evaluare a vinurilor.
Multi cumparatori cred ca numarul de puncte pe care un vin il primeste are aceeasi valoare ca si ratingurile pe care Consumer Report le da masinilor sau obiectelor casnice. Insa aproape fiecare critic care foloseste sistemul de 100 de puncte deviaza, intr-un fel sau altul, de la standardele stricte ale Consumer Report, adoptate pentru a asigura obiectivitatea.
"Cu cat studiezi mai atent acest aspect, cu atat mai mult realizezi cat de inselator este", a declarat William R. Tisherman, fost editor al Wine Enthusiast. Tisherman a spus ca el cu greu a inceput sa foloseasca numerele pentru evaluarea vinurilor in revista Wine Enthusiast pe la jumatatea anilor 1990.
Totusi, nimeni nu poate nega puterea sistemului de 100 de puncte, oricate defecte ar avea. El furnizeaza un punct simplu de referinta in lumea subiectiva a vinului si un ghid perfect pentru oricine nu se poate decide ce vin sa cumpere. Drept consecinta, efectele sunt resimtite in intreaga industrie. Chiar si criticii recunosc ca acest sistem de evaluare a ajutat la ridicarea calitatii vinului, iar expertii spun ca acesta a ajuns sa influenteze chiar si popularitatea anumitor struguri selectati de producatorii. Cel mai direct impact, totusi, este observat in modul de vanzare al vinului.
Administratorii magazinelor de vinuri sunt de parere ca punctajul este un mod de evaluare extrem de simplist si prin urmare il desconsidera. Insa ratingurile sunt cele care alimenteaza doua mari trenduri ale pietei, puterea retailerilor de discount si cresterea retailului online. La bine si la rau, sisitemul cu 100 de puncte se dovedeste totusi a fi un mod eficient de evaluare pentru cunostintele vanzatorilor din magazinele care distribuie vin.
"Este un ghid", a declarat Marvin Shanken, editorul si publisherul revistei Wine Spectator, revista care a ajutat la popularizarea sistemului cu 100 de puncte. "Nu este un lucru absolut. Insa o astfel de evaluare sugereaza orice in afara de o aproximatie, in special in cazul in care o vinarie sufera consecinte economice in urma unui punctaj de doar 89 pentru vinul sau cel mai bun", a adaugat el.
"In fiecare zi primesc noi persoane in magazinul meu si acestia imi spun ca nu sunt interesati sa auda de niciun vin caruia Parker nu i-a dat cel putin 90 de puncte", a declarat Larry Leventhal, administrator al magazinului First Avenue Vinter din Manhattan.
Cel care a introdus sistemul de 100 de puncte in lumea vinului in 1978 a fost Robert Parker Jr., un avocat care s-a autointitulat critic de vinuri si care la fiecare doua luni a inceput sa comercializeze un ghid de cumparare a vinului intitulat The Wine Advocate.
Pana in acel moment, atat criticii din SUA, cat si cei de pe peste ocean au incercat sa foloseasca un sistem simplu de 5 puncte, asta in cazul in care chiar foloseau un sistem.
"Consumatorii au inteles sistemul de rating de 100 de puncte aproape imediat", a declarat Elin McCoy, autor al cartii "The Emperor of Wine:The Rise of Robert M. Parker Jr. and the Reign of American Taste", publicata luna trecuta. "Chiar daca o persoana avea sau nu cunostinte despre vin, intelegea ca un punctaj de 98 este bun si unul de 72 nu este chiar asa de bun", a adaugat acesta.
Pentru a evita sa fie influentat de numele sau reputatia unei vii, Parker degusta toate vinurile laolalta, punand sticlele in pungi de hartie separate, amestecandu-le si evaluandu-le pe rand. Urmand regulile acestui sistem, intre 96 si 100 de puncte inseamna ca vinul e extraordinar, intre 90 si 95 de puncte e excelent, intre 80 si 89 este deasupra mediei spre foarte bun.
Odata cu cresterea influentei lui Parker, retailerii au inceput sa foloseasca punctele Parker in reclame sau alte materiale promotionale. Acest lucru a insemnat o dezvoltare a profilului sau si a revistei The Wine Advocate si a inspirat si alte publicatii, doritoare sa adopte evaluarea cu 100 de puncte. Wine Spectator a fost prima revista care a preluat acest rating, pe la mijlocul anilor 1980.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
