Parmalat, Hollinger, Royal Dutch/Shell, Nortell - acestea sunt numele care au facut, in ultimii ani, istoria scandalelor corporatiste care au aparut, ca ciupercile dupa ploaie, dupa falimentul Enron. Tot acum a aparut si moda proceselor intentate de catre actionarii nemultumiti organizatiilor pe care le cred responsabile de ruinarea propriilor averi... fie ele chiar corporatiile in cauza, sau auditorii acestora, care sunt tot mai des anchetati chiar de autoritatile de stat in Marea Britanie, Statele Unite sau Italia.
In aceste conditii pare bizar discursul guvernelor in favoarea protejarii auditorilor impotriva cererilor de despagubiri uriase. Totusi, guvernul britanic se apropie de initierea unei propuneri legislative care sa permita firmelor de audit sa incheie intelegeri cu clientii lor, care sa le puna al adapost de acuze de neglijenta care le-ar putea ameninta existenta. Initiativa guvernului britanic ar putea deschide calea reformei in statele Uniunii Europene si va fi urmarita cu maxim interes de autoritatile americane.
In spatele acestor initiative "caritabile" se afla presiunile grupurilor furioase de lobby ale "Celor Patru" (Big Four) mairi companii de audit din lume: Deloitte, Ernst & Young, KPMG si PwC. Acestia sunt supravietuitorii celor opt mari auditori care, in urma unui accentuat proces de consolidare, si-au injumatatit numarul in ultimii 20 de ani. Andersen, cu cativa ani in urma cea mai mare firma de audit si contabilitate din lume, a fost distrusa in 2002 de implicarea sa in scandalul Enron.
Companiile ramase sustin ca eliminarea uneia dintre ele printr-un proces sau scandal ar avea repercursiuni importante pentru intreaga industrie in care activeaza, si asupra lumii corporatiste in general. Cei patru auditeaza in prezent peste 90% dintre cele mai mari companii din lume listate la bursa, si este stiut faptul ca nu ofera prea multe optiuni sau alternative clientilor lor.
"Consolidarea profesiunii contabile in urma iesirii de pe piata a lui Arthur Andersen a creat o situatie delicata", declara divizia britanica a KPMG pentru Financial Times. "Colapsul unei alte firme mari ar crea o criza de incredere pe pietele de capital, si o noua subminare a practicii de audit ar putea destabiliza grav echilibrul economic al Marii Britanii".
Alte grupuri de interese se opun insa fervent tratamentelor preferentiale la care aspira crema auditorilor, in limitarea raspunderii. Multi avocati implicati in procese corporatiste intentate firmelor de audit, si unele grupuri ce reprezinta inteersele marilor investitori cred ca asemenea initiative nu deservesc interesele actionarilor din companiile unde exista dubii asupra practicilor de audit.
Intre timp, toata lumea se declara de acord referitor la faptul ca auditorii ar trebui sa dea dovada de mai mult discernamant, si ar trebui sa se implice mai mult. Apelul la discernamant este exprimat ca parte a eforturilor necesare pentru ameliorarea modelelor de raportare financiara folosite de companii in relatia cu actionarii.
In Marea Britanie, ca si in Uniunea Europeana, exista proiecte legate de obligativitatea directorilor de a prezenta atat date financiare istorice, cat si informatii legate de perspectivele companiei, in rapoartele anuale. Ingrijorarile legate de inadecvarea procedurilor de raportare financiara au adus problema responsabilitatii auditorilor si pe ordinea de zi a organismelor americane. Big Four s-au manifestat cu mai multa discretie referitor la pretentiile de reforma in Statele Unite, deoarece pozitia lor a fost mult afectata de scandalurile corporatiste izbucnite aici.
Totusi, in cadrul American Assembly, unul dintre cele mai importante forumuri care aduna personalitati din industria serviciilor financiare si a lumii contabile, problema limitarii responsabilitatii s-a pus in cadrul unei discutii mai largi legate de viitorul acestei profesiuni. "Bilantul contabil al viitorului va trebui sa fie un instrument mai flexibil, care sa se poata adapta mai bine marii varietati de industrii si situatii", se arata in raportul final adoptat de acest grup. "Acesta va include o mare varietate de informatii non-financiare".
Robert Herz, presedintele Financial Accounting Standards Board, care se ocupa cu stabilirea regulilor de raportare financiara in Statele Unite, atrage atentia asupra numeroaselor schimbari care se impun. "Pietele de capital au nevoie de certitudinea unor auditori mai puternici, independenti, obiectivi si cunoscatori", este de parere Herz. "Intrebarea reala este cum ajungem acolo, din situatia in care ne aflam in prezent, si ce rol are responsabilitatea auditorilor in acest proces".
Contabilii spun ca sunt pe nedrept acuzati si ca afacerile lor vor supravietui cu greu inflatiei de procese care li se intenteaza. Numarul si nivelul compensatiilor rezultate din hotarari judecatoresti se inscriu intr-un trend ascendent in ultimii ani. Divizia britanica a Ernst & Young ar putea ajunge in faliment daca despagubirea de 2,5 miliarde lire sterline, pretinsa de compania de asigurari Equitable Life pe motiv de neglijenta, ar avea succes in instanta. Acesta este de asemenea unul dintre principalele argumente aduse de auditor guvernului britanic in sprijinul hotararii de limitare a raspunderii. Companiile din Big Four mai pretind ca amenintarea litigiilor inlatura potentialii recruti de o cariera in acest domeniu.
Auditorii, care dispun de un capital semnificativ dar limitat (cumulat, acesta se situeaza intr 5-10 miliarde dolari la nivel global), au incheiat propriile contracte de asigurare impotriva unor eventuale pretentii de despagubire. De cele mai multe ori, companiile se auto-asigura, prin vehicule financiare care le apartin si care apoi apeleaza la reasiguratori. Acest tip de aranjamente nu pot rezista insa prea bine unor despagubiri de mari dimensiuni, pretinse pe cale legala. Spre exemplu, divizia britanica a E&Y dispune de un capital de 200 milioane lire sterline, conform raportului anual pe 2003, iar suma reasigurata este de 40 milioane lire sterline, in scadere cu 20% fata de nivelul anului precedent, de 50 milioane lire sterline. Chiar daca partenerii Ernst & Young si-ar mari contributia de capital, nu ar putea acoperi espagubirea de 2,5 miliarde lire sterline ceruta de Equitable Life.
Reformele de pe shopping list
Unele state au implementat deja reforme menite sa protejeze companiile de audit de procese care le-ar putea ruina. Australia, spre exemplu, va introduce o reforma ambitioasa, inspirata din cel mai mare faliment de afaceri din istoria sa, cel al companiei de asigurari HIH. Autoritatile australiene vor introduce un regim de raspundere proportionala, care prevede ca o instanta judecatoreasca va stabili procentul de vina de care trebuie facut responsabil auditorul, pagubele fiind suportate in consecinta. Aceste prevederi functioneaza deja in unele state americane. Pana de curand, Australia, ca si Marea Britanie, practica principiul raspunderii joint in cadrul legii. Conform acestui principiu, auditorii erau expusi unei raspunderi nelimitate, chiar daca erau mai putin vinovati decat directorii companiilor pe care le auditau.
Daca li s-ar oferi libertatea de a alege, multe companii de audit ar opta pentru reforma propusa in Australia, care elimina ingrijorarile legate de imposibilitatea de a asigura integral activitatea companiilor mari si medii de contabilitate si audit. Dar, de asemenea, auditorii ar insista pentru limitarea raspunderii lor.
Austria si Germania practica plafoane fixe referitor la raspundere, pentru a-si proteja auditorii. Limita raspunderii companiilor de audit din Grecia este calculata pe baza multiplului comisionului incasat de auditor de la client.
Danemarca, Luxemburg, Olanda si Spania permit auditorilor sa incheie contracte cu clientii referitor la limita de raspundere.
Guvernul Marii Britanii a refuzat in repetate randuri sa ia in considerare varianta unei raspunderi limitate. Ultima data acest lucru s-a intamplat in luna decembrie, cu ocazia publicarii unui document consultativ legat de masurile posibile care ar permite auditorilor sa se protejeze impotriva unor procese catastrofice.
Totusi, guvernul britanic a deschis o dezbatere publica legata de alte masuri, mai putin ambitioase, care ar oferi o protectie superioara auditorilor:
* Dreptul companiilor de audit de a incheia contracte cu clientii care sa prevada limitarea raspunderii acestora
* Noile reglementari care ar prevede in ce masura isi pot auditorii limita raspunderea, prin aceste contracte. Platfonul ar putea fi calculat ca multiplu al comisioanelor de audit incasate, al comisioanelor totale incasate de la clientul respectiv (pentru care de obicei firmele presteaza si alte servicii decat cele de audit), sau ca multiplu al cifrei de afaceri
* Stabilirea unui plafon general arbitrar; pentru firmele din Big Four guvernul sugereaza limita de 500 milioane lire sterline (890 milioane $)
Desi nu au fost luate inca decizii privind varianta de reforma optima, ministrii par inclinati sa ceara ca asemenea contracte de limitare a raspunderii auditorilor sa fie aprobate de actionari. Contrar planurilor guvernamentale, Financial Services Authority, principalul organism financiar de reglementare britanic, nu este convins de necesitatea reformei: "nu credem ca s-au adus argumente convingatoare pentru a permite auditorilor sa isi limiteze raspunderea, pe cale contractuala", a declarat FSA.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
