Blocajele create de pandemie au avut ca efect scăderi economice record în statele Uniunii Europene, însă în general şocurile nu s-au ridicat la înălţimea temerilor iniţiale.
Cu un număr de state anunţând deja evoluţiile PIB în al doilea trimestru, se pot trage câteva concluzii: în economiile mari, plonjonul a fost mai lent acolo unde guvernele au avut de la început o strategie coerentă de limitare a efectelor pandemiei; apoi, toate statele sunt vulnerabile la astfel de lovituri în contextul unor economii deschise, dependente de lanţurile comerciale şi de producţie internaţionale.
Germania, economia care contează cel mai mult pentru Uniunea Europeană, a intrat în recesiune în primul trimestru, iar căderea a accelerat în cel de-al doilea la 10,1%, în raport cu intervalul de trei luni anterior. În primul trimestru, scăderea a fost de 2%. Germania se confruntă astfel cu „recesiunea secolului“, declinul ştergând practic aproape toată creşterea economică din ultimii zece ani. Însă pandemia nu poate fi făcută vinovată pentru tot declinul, acesta urmând unei perioade prelungite de încetinire economică „sincronizată“ în mai toată Europa şi în economiile mari în care Germania s-a apropiat periculos de recesiune. Apoi, industria germană este în recesiune de cel puţin un an.
Suedia, care a făcut notă discordantă în Europa evitând măsuri de tip lockdown când pandemia de COVID-19 lovea cel mai puternic - a ţinut şcolile, restaurantele şi graniţele deschise, cerând oamenilor să muncească de acasă şi să păstreze distanţarea socială -, încă n-a intrat în recesiune deşi şi-a văzut economia scăzând cu 8,6% în perioada aprilie-iunie, faţă de trimestrul anterior. Lipsa cererii pentru exporturi s-a făcut simţită din plin.
Picajul, cel mai mare din ultimii 40 de ani, nu este departe de cel al Germaniei, însă păleşte dacă este comparat cu cel din Marea Britanie. Economia britanică, până la Brexit a doua ca mărime din UE, a intrat în recesiune printr-o prăbuşire record de 20,4% în trimestrul doi, faţă de primul. Guvernul britanic a mers mai întâi pe măsuri minime de protejare a populaţiei contra COVID-19, mizând pe obţinerea imunităţii de turmă. Marea Britanie a devenit însă rapid unul dintre cele mai mari focare de boală din lume, iar Londra a schimbat radical strategia introducând unele dintre cele mai stricte măsuri de lockdown.
Italia, statul din zona euro unde pademia a lovit cel mai dur, şi-a văzut economia contractându-se cu 12,4%, un declin record, dar mai „moale“ decât au arătat prognozele iniţiale. Guvernul de la Roma anunţă aproape lunar extensii ale programelor de stimulare economică sau planuri noi pentru a susţine companiile şi puterea de cumpărare a populaţiei. Banca Centrală Europeană ţine cu puterea sa de foc enormă accesul liber al Italiei la finanţare ieftină de pe pieţele internaţionale.
Spania este însă economia majoră din zona euro cel mai sever lovită de recesiune, cu o scădere de 18,5% în trimestrul doi, un record negativ istoric. Economia spaniolă a crescut timp de 24 de trimestre la rând până în primul trimestru al acestui an şi începuse să-şi revină complet din criza financiară din 2008, notează Reuters. Actuala criză a şters şase ani de creştere. Scăderea PIB reflectă în principal reducerea cheltuielilor private, a investiţiilor şi a exporturilor. De asemenea, lipsa turiştilor în general şi a celor britanici în special se simte puternic. PIB-ul Franţei, al doilea ca mărime din zona euro, a scăzut cu 13,8% în trimestrul doi, acutizând astfel o recesiune despre care iniţial se făceau prognoze apocaliptice.
Făcând o comparaţie a evoluţiilor economice din Europa Occidentală, David Oxley, analist la Capital Economics, spune astfel: „Contracţia a arătat că Suedia nu este imună la Covid. Totuşi, prăbuşirea economică din prima jumătate a anului este într-o ligă total diferită de groaza ce se vede în alte părţi ale Europei.“
În ceea ce priveşte Europa de Est, premierul Cehiei Andrej Babis rezumă situaţia astfel, făcând desigur referire la economia ţării sale: „Este la fel ca în Germania şi bineînţeles ne-am aşteptat la asta“. Economia cehă a scăzut cu 8,4% în trimestrul doi, un ritm mai lent decât cel aşteptat, dar totuşi un declin record, cel mai mare din 1993 încoace. În ritm anualizat, contracţia a fost de 10,7%. Institutul de statistică al Cehiei este primul din regiune care a anunţat rezultatele economice pentru perioada aprilie-iunie. Instituţia nu a intrat în detalii, pe care le va publica pe 1 septembrie, dar a explicat că scăderea reflectă o reducere semnificativă a cererii externe şi a consum în gospodării şi investiţii mai mici. Economia cehă este cea mai matură din regiune, una care de obicei creşte mai lent decât vecinii şi, la fel ca Germania, este dependentă de piaţa externă. Economiile est-europene sunt în general conectate puternic la economia germană, de unde primesc investiţii şi exportă produse finite şi piese şi componente. Şocurile din Germania se simt de obicei în regiune cu o întârziere de 1-2 trimestre.
În Ungaria, ministrul de finanţe Mihaly Varga a asigurat că economia s-a mai întărit în iunie, însă pentru al doilea trimestru este aşteptată o scădere de 10% în ritm anualizat. PIB-ul s-a prăbuşit cu 20% în aprilie faţă de aceeaşi lună a anului trecut. Scăderea a încetinit în mai, iar traiectoria s-a inversat în iunie, a explicat ministrul.
Din Polonia, Institutul Economic Polonez estimează o contracţie de 8% pentru trimestrul doi. 2020 se anunţă a fi primul al de scădere a PIB-ului de când Polonia a devenit o economie de piaţă.
